Drumul spre visurile noastre nu mereu este acoperit cu iarbă moale și flori aromate. Uneori, pentru a ne atinge scopurile, trebuie să lucrăm foarte mult ca, într-un final, cei care ne urmăresc să poată admira acel vârf de aisberg fără să întrebe ce se ascunde de fapt sub apă. Nadejda Melinti mereu și-a dorit să studieze Master in Business Administration la o școală internațională de business, țel care a devenit realitate datorită perseverenței de care a dat dovadă. Vă propunem să urmăriți, în ceea ce urmează, călătoria Nadejdei care a durat doi ani.
Știu sigur că în Moldova sunt multe persoane care aspiră la un program MBA (Master of Business Administration), iar o parte dintre ei (ele) au familii și o parte dintre aceste familii au copii. Pentru aceștia din urmă, în primul rând, și pentru toate persoanele care s-au gândit cel puțin o dată cum ar fi să facă un MBA peste hotare și ce implică acest lucru, dar nu au îndrăznit să gândească că e destul de real – keep calm and read on.
Vă invit să citiți acest articol ca pe o istorioară a unei călătorii de doi ani în patru persoane și trei acte, fiindcă în fond asta și este – eu, soțul și doi copii, angajați într-un fel de Ironman care a început înainte de studiile propriu-zise și care va dura mult timp după finalizarea acestora.
Perioada pre-MBA
Când știi sigur că vrei să faci acest masterat, știi sigur de ce vrei să îl faci, știi sigur că îl vei face cândva, dar… doi copii, costuri enorme, formalități, incertitudine, dubii, știți și voi!
Desigur că nu există o rețetă unică sau ideală pentru cum să-ți planifici primii ani de după universitate, dar până pe la 40 de ani presiunea e enormă: timpul care trece, ceasul biologic, necesitatea de a începe și de a avansa în carieră, familie, realități economice modeste.
În cazul meu, deși marcată de mulți „dar dacă…”, balanța a fost înclinată semnificativ spre „cum să facem să devină studiile realizabile”. Am abordat decizia ca fiind legată de o investiție pe termen lung în cunoaștere.
Odată ce a devenit clar că următoarea noastră destinație va fi Germania, analiza programelor MBA a fost rezumată la câteva programe disponibile pe o rază de 100 de kilometri de la locul nostru de trai. Pe lângă factorul de proximitate, care a contat enorm pentru noi, alegerea programului de masterat în management general de la International School of Management a fost, în cazul meu, rezultatul ponderat al răspunsurilor la întrebările de mai jos.
- Care sunt cursurile incluse în program?
- Care este configurația programului?
- Care sunt acreditările pe care le are școala?
- Cât de accesibil din punct de vedere financiar este programul?
- Care sunt costurile de oportunitate?
- În ce limbă este programul? Pot face față?
- Este un program ONCAMPUS?
- Ce recenzii și recomandări are programul?
Odată ce am ales un top trei al programelor, următorul pas a fost să iau legătura cu comisiile de admitere ca să obțin răspunsuri la câteva întrebări – câte persoane deja aplicaseră pentru programul respectiv, cam care este backgroundul aplicanților (aplicantelor) etc.
Rutina de studii în cadrul programului MBA din cadrul ISM
Am rămas extrem de plăcut impresionată de partea de conținut a programului ales! Accentul cursurilor a fost plasat în mare parte pe vectorul dezvoltării în viitor a domeniilor abordate, precum și pe managementul holistic.
Profesori (profesoare) + Colegi (colege) = Echipă
Am avut parte atât de profesori extraordinari, cu un bagaj imens de cunoștințe practice și teoretice, cât și de colegi proactivi cu un background bogat în diverse domenii cum ar fi investment, energy, engineering, design industrial, fapt care a contact enorm când discutam studiile de caz și când implementam conceptele în practică.
Campusul
Campusul ISM din Dortmund, deși relativ mic în comparație cu universitățile de stat din împrejurimi și cu alți titani ai școlilor de business, l-am găsit foarte comod amplasat. Deși lipsit de elemente spectaculoase în termeni de arhitectură, foarte cosy pentru a deschide „portalul cunoștințelor” către studenți.
Până la urmă și destul de neașteptat pentru toți, am folosit campusul doar în primul semestru. Ulterior, studiile au fost trecute în regim online din cauza lockdown-urilor. Totuși, faptul că am reușit să facem cunoștință în persoană cu toți (toate) colegii (colegele) și că am interacționat tête-à-tête pe parcursul primului semestru a contribuit enorm la dinamica noastră de grup.
Configurarea cursurilor
Modul în care sunt configurate cursurile este supercomod pentru a combina programul cu serviciul full-time și cu familia. Apropo, avem și colegi care făceau naveta odată în lună din altă țară în Germania de dragul cursurilor, fără ca măcar să-și întrerupă activitatea.
Totuși, acest format implică și un devotament total față de program și o autodisciplină bine pusă la punct. Trei zile pe lună (de regulă vineri, sâmbătă și duminică), participam la ore în campus (online pe timp de pandemie), iar restul de 70 % din timpul necesar trebuia alocat pentru lucrul individual sau de grup în afara campusului. Respectiv, orele nu se terminau odată cu ieșirea din campus, ci continuau pe tot parcursul lunii. În medie, aveam nevoie de aproximativ 70-90 de ore suplimentare pentru pregătire pentru a face față temelor și examenelor.
Teme și examene
Fiecare curs studiat se finaliza cu un examen sau cu o temă pentru acasă și erau notate conform sistemului standard de notare german (1 – excellent, 6 – insufficient).
Temele pentru acasă se bazau în mare parte pe studii concrete de caz. Deși nu le-am numărat în mod special, cred că au fost puțin peste 100 de studii de caz pe care le-am analizat și discutat împreună cu colegii (colegele). Cu puțină imaginație și creativitate, e ca și cum ai lucra în 100 de companii pe parcursul a doi ani, în momentele de cea mai mare groază pentru acestea. Astfel, obții o vizibilitate absolută cu privire la ce poate merge bine și ce poate merge prost într-o companie în funcție de circumstanțe.
Coaching-ul
Un element de o utilitate mare este coaching-ul care este integrat în program. Din prima lună de studii și până la sfârșit, fiecare student(ă) lucrează cu un coach. Sau, mai bine zis, un coach lucrează cu fiecare student(ă) pe dimensiuni cum ar fi analiza personalității, creșterea conștiinței de sine, stabilirea obiectivelor și cizelarea comportamentului.
Am găsit întotdeauna sesiunile cu coach-ul productive și pline de insight-uri. Am avut noroc de o ghidare subtilă și profesionistă în unele momente destul de critice.
Intervențiile
Aș zice că un program de studii bun va reuși neapărat să schimbe mindset-ul studenților (studentelor), dar asta implică multă muncă suplimentară și necesitatea de a ieși din zona de confort. Trebuie să devii conștient(ă) de faptul că e nevoie să schimbi anumite circuite de gândire și să dezveți anumite comportamente, lucru destul de greu, de altfel.
Deși nu sunt parte a programului și nu neapărat legate exclusiv de activitatea academică, intervențiile de pe parcursul acestor doi ani, fie din partea profesorilor (profesoarelor), a colegilor (colegelor), fie din partea prietenilor (prietenelor) și apropiaților (apropiatelor), au fost pentru mine un fel de bonusuri care au servit drept pivoturi pentru unele schimbări. Dar… lucrul nu se termină aici, evident.
Lista de lecturi
Cititul, în fond, a fost partea cea mai stimulantă din program. Lista mea de lecturi a explodat practic de la câteva zeci la câteva sute, conținând atât cărți de specialitate, cât și cărți cu privire la dezvoltarea personală.
La capitolul acesta, aș menționa două instrumente accesibile tuturor care sunt foarte utile pentru accesarea multor cărți bune și pentru structurarea informației asimilate.
- Perlego – o librărie online care conține o bază enormă de cărți pe care le poți citi în schimbul unei sume modeste lunare. Primele două săptămâni de abonament sunt gratis, iar abonamentul poate fi anulat în orice moment. Încercați, o să vă placă!
- Citavi – un instrument pentru organizarea surselor și pentru structurarea informațiilor, care permite păstrarea citatelor și a comentariilor aferente cărților și a altor articole în mod electronic.
Ceea ce nu e scris în broșuri
Există și elemente organizatorice ascunse despre care nu scrie în nicio broșură aferentă programelor academice. Aceste elemente, de regulă, ies la iveală în discuțiile cu prietenii (prietenele), familia și persoanele interesate care mă abordează pentru a afla mai multe despre program. În continuare, sunt câteva întrebări pe care le-am primit cel mai des de când am început programul.
Cum reușești?
Ăăăăă… în ciuda rezultatelor bune, nu prea reușesc în formatul în care mi-am imaginat că o să reușesc.
În realitate, să faci un masterat combinat cu serviciul, cu doi copii mici, cu relocarea în altă țară și cu pandemia nu s-a adeverit a fi atât de glamorous ca în broșurile care fac publicitate acestor programe. Există o bucătărie neagră în spate, despre care familiile vor găsi puțină informație pe forumuri.
Pe alocuri și în detrimentul studiilor, a trebuit să prioritizăm să învățăm copilul să folosească olița, să-i asistăm pe ambii în primele săptămâni de școală și grădiniță, să le mai ștergem mucii când au fost bolnavi sau să stăm pitiți pe covor și să rostogolim mașinuțe când ei aveau nevoie de atenție… și asta fără să ai o carte în mână sau un podcast în ureche. Cu alte cuvinte, interesele copiilor au fost prioritatea numărul unu.
Uneori, învățatul noaptea a salvat ziua, alteori – nu. Uneori, frustrările se întindeau până la trei noaptea, alteori, durau săptămâni. Așa momente sunt ocazia perfectă să te lecuiești de perfecționism și să le pui în mișcare pe toate în direcțiile în care este necesar.
Cum au reacționat copiii?
În ceea ce privește mutarea peste hotare, e o istorie aparte.
Cu privire la studiile mele a fost chiar interesant să îi includem și pe ei în experiență!
Explicația pe limba lor a fost: „Unul merge la grădiniță, unul la școală, iar mama – la universitate”. I-am luat de câteva ori în campus ca să aibă o imagine asociată cu „ce se mai ocupă mama acolo”.
În zilele când îi invitam și pe ei în campus, schimbam rolurile: „Toată săptămâna eu cu tăticul vă trezim, vă hrănim, vă îmbrăcăm, iar sâmbăta aceasta e rândul vostru să ziceți: «Mama, trezește-te că întârzii», «Mama, mănâncă mai repede, dar nu te grăbi», «De ce încă nu ești îmbrăcată?!», «Ține minte să iei ciorapii», «Unde ți-s papucii?», «Nu uita ghiozdanul!», «Ți-ai luat temele?», «Te iubim și îți dorim o zi bună!»”.
Mai scoteau năsucurile pe Zoom când erau curioși, mai scânceau în diminețile în care trebuia să plec foarte devreme, dar s-au adaptat rapid la toate schimbările.
Ce vreau de fapt să zic printre rânduri: încercați să nu va gândiți la copii ca la un impediment pentru dorința de a învăța, de a explora, de a merge înainte. Ei, din contra, sunt motorașele care vor asigura propulsia înainte și vor face experiența mult mai intensă!
Tu ceva nu spui până la urmă!
O schimbare atât de majoră – când schimbi țara, pui pe hold cariera, lași în urmă familia și prietenii (prietenele) – are costuri de oportunitate mari.
Pe lângă costurile financiare mari – care-s mai mult o problemă de a + b = c, la care găsești soluții cu ajutorul frugalității – a unui regim de austeritate mai bine pus la punct și a unui control mai eficient, costurile de oportunitate au fost mai complicat de abordat.
Aici s-a dat o bătălie destul de acerbă privind „la ce suntem gata să renunțăm ca să croim bugetul și timpul necesar pentru studii”. Am renunțat, temporar, la mult timp liber personal (ca familie), nu prea am avut timp pentru mici plăceri gen filme, ieșit în oraș cu prietenii (prietenele), weekenduri prelungite împreună, nu ne-am putut permite vacanțe câțiva ani buni.
Merită?
Eu cred că merită. Și nu mă refer la utilitatea programului în termeni de tranzacție financiară gen „investești atâta, primește atâta plus atâta în schimb”.
Meritul pentru mine a fost acela că am găsit răspunsuri la întrebări practice concrete, am cunoscut mulți oameni interesanți, am descoperit noi cărți, am legat noi prietenii, am avansat mult în afara zonei de confort, am învățat multe.
Educația, în general, merită, fie că este peste hotare, în țara sau pe lună, fie că este un doctorat, un masterat sau un simplu curs de aprofundare. Haideți să învățăm mai mult!
Rețeta succesului?
Pașii mici, regulați, perseverența și… abordarea fiecărei zile în mod pragmatic reieșind din realitățile acelei zile. Și da, deși am fost absolut singuri, am suportul total, încrederea absolută și ajutorul necondiționat din partea soțului. Acesta este cel mai important ingredient al experienței.
Iată că, până la urmă, a ieșit istorioara unei povești de dragoste – dragoste de viață, de cunoaștere, de expansiune, de omul iubit cu care, știți și voi, „și la bine, și la MBA”. 😉
Informații complete despre program puteți accesa aici.
Răspund cu drag și la întrebări în privat dacă mi le scrieți pe LinkedIn.
Aflați mai multe despre decizia Nadejdei de a studia în Germania aici.
Autoare: Nadejda Melinti
