Fiecare dintre noi avem cel puțin o rudă, fie apropiată, fie îndepărtată, o cunoștință, un prieten care activează/locuiește în străinătate, iar atunci când vorbim cu acea persoană realizăm că, deși peste hotare există și anumite probleme cu care se confruntă, în linii generale, traiul este unul mai bun, infrastructura – la nivel înalt, garanțiile sociale – diverse și accesibile, iar retribuirea muncii – atractivă.
Cu toate acestea, pentru a pleca la lucru în vreuna dintre țările străine, o bună parte din doritori întâmpină sau au întâmpinat cel puțin una dintre problemele existente la acest capitol, cum ar fi de ordin documentar, financiar, transport, angajare, cazare ș.a.
Tocmai din acest considerent, în domeniul dat s-au și răspândit în progresie geometrică diverse activități ilegale și profitabile – recrutare, transportare, exploatare –, care în comun se numesc trafic de persoane, fenomen ce diferă radical de noțiunea de migrație, multe persoane căzând în plasele traficanților.
Știm cu toții că, în acest sens, la multe posturi TV din țară este difuzat un spot publicitar care propagă și trezește în telespectatori spiritul antitrafic, făcând referire la unde urmează să se adreseze persoana care s-a pomenit în astfel de situație.
Vrem să menționăm că legislația Republicii Moldova, și anume Codul penal, prevede pedepse drastice (cu închisoarea) pentru această activitate ilicită (art. 165 – Traficul de ființe umane și art. 206 – Traficul de copii), precum și pentru alte acțiuni conexe legate de trafic, de exemplu: utilizarea rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane care este victimă a traficului de fiinţe umane.
În consecință, prin textul ce urmează, intenționăm să vă informăm despre deosebirea dintre migrația legală și traficul de persoane și despre importanța identificării la timp a factorilor de risc pentru a nu deveni victima unor astfel de scheme frauduloase, referindu-ne atât la retrospectiva istorică, cât şi la conceptul actual al traficului de persoane.
Încă de pe băncile școlii cunoaștem că înrobirea oamenilor de către alți oameni a apărut chiar la începutul civilizației. Despre sclavie putem găsi referiri atât în literatura artistică, în cărți istorice, cât și în scrieri religioase.
Inițial, termenul de trafic a fost întrebuințat prin secolul al XVI-lea ca sinonim al cuvântului comerţ, neavând legătură cu activitatea infracţională a traficului de persoane. Abia în secolul al XIX-lea noțiunea de trafic a început să includă comerţul ilicit cu persoane. Ulterior, în jurisprudență a fost introdus termenul de trafic de femei și copii, mai exact în timpul Conferinței internaționale privind traficul de persoane de la Geneva din anul 1921, când s-a adoptat noua măsură în domeniu.
Prin urmare, de atunci și până în prezent, majoritatea statelor lumii s-au văzut nevoite să se mobilizeze, unindu-și aptitudinile și fortificând instituțiile abilitate să întreprindă un șir de măsuri pentru a combate și contracara fenomenul traficului de persoane, care luase o amploare transnațională.
Și statul nostru, fiind o țară vulnerabilă din acest punct de vedere, pe lângă elaborarea pachetului de legi interne, a aderat la convenții internaționale în domeniul dat, printre care:
# Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptat la New York la 15.11.2000, ratificat prin Legea nr. 16/2005;
# Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptat la New York la 15.11.2000, ratificat prin Legea nr. 17/2005;
# Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, semnată la Varşovia la 16.5.2005, ratificată prin Legea nr. 67/2006.
Așadar, din perspectiva mai multor oameni, migraţia constituie deplasarea în masă a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali, pe când, din punctul de vedere al unei singure persoane, migrarea reprezintă schimbarea permanentă sau temporară a locului de reşedinţă al unui individ, condiţionată de interacţiunea dintre mai mulți factori: economici, sociali, politici, naturali ori personali.
În același timp, Constituţia Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, adoptată la 19.10.1953 și acceptată de R. Moldova prin Legea nr. 215/2003, oferă noţiunea de migrare internaţională ca fiind migrarea refugiaţilor, a persoanelor strămutate şi a altor persoane constrânse să-şi părăsească ţara şi care au nevoie de serviciile internaţionale de migrare.
Aici trebuie de menționat că, dacă la începutul şi mijlocul secolului trecut migrarea persoanelor dintr-o ţară în alta era în mare măsură determinată de motivaţia lor individuală pentru a găsi condiţii mai bune de trai şi se măsura în sute de mii de migranţi, în ultimele decenii, migraţia a devenit una dintre formele de manifestare a globalizării şi reprezintă o mişcare a milioanelor de indivizi apţi de muncă, a persoanelor strămutate şi a refugiaţilor din motive politice, etnice etc.
La intersecţia secolelor XX-XXI, sistemul proceselor de migrare globală a afectat şi Republica Moldova. Perioada de după proclamarea independenţei se caracterizează prin intensificarea migraţiei externe atât definitive, cât şi a celei temporare, numărul persoanelor plecate din ţară depăşind numărul celor intrate cu același scop în Republica Moldova.
La rândul său, traficul de fiinţe umane, conform unuia dintre protocoalele enumerate mai sus, înseamnă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau foloase pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane în scop de exploatare sexuală, prin muncă sau servicii forţate, sclavie etc.
Potrivit Fondului Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF), traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile infracţiuni, situându-se pe locul doi, după traficul de droguri, fiind estimat a produce un profit de 32 de miliarde de dolari anual la nivel mondial.
Aceasta este o crimă care implică riscuri minime şi venituri maxime.
Făcând parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave asupra drepturilor fundamentale ale omului și a onestității umane, traficul de persoane este o problemă globală şi una dintre cele mai ruşinoase infracţiuni care există, deoarece privează de demnitatea lor milioane de oameni din întreaga lume. Traficanţii fără milă înşală femei, bărbaţi şi copii din toate colţurile planetei şi îi exploatează zilnic prin diferite forme.
În timp ce cea mai cunoscută formă a traficului de persoane este exploatarea sexuală, sute de mii de victime sunt abuzate pentru muncă forţată, aservire domestică, cerşetorie sau prelevare de organe, aceasta implicând folosirea şi comercializarea de către infractori a victimelor de toate vârstele și genurile.
Unicul lor scop este de a obține câștiguri financiare, victimele fiind considerate doar „simple mărfuri”, „o afacere”.
Vulnerabilitatea cetăţenilor moldoveni în faţa acestei infracţiuni a condus la favorizarea şi răspândirea traficului de persoane aducând un impact social negativ. Totodată, și criza economică și-a lăsat amprenta asupra acestui fenomen şi a diferitelor sale forme. Evoluţia socială, destabilizarea pieţei forţei de muncă precare şi înrăutăţirea condiţiilor de muncă în mai multe sectoare economice au contribuit la creşterea traficului de persoane reducând, de asemenea, resursele financiare necesare prevenirii şi combaterii lui.
Nu în ultimul rând, traficul de persoane reprezintă o ameninţare serioasă atât asupra ordinii publice şi siguranţei naţionale, cât şi asupra dezvoltării economice şi sociale. Invizibilitatea acestei crime, caracterul transnaţional şi legăturile sale cu alte activităţi ilegale clandestine adesea complică identificarea victimelor şi a traficanţilor.
Mai mult, o problemă dificilă o constituie consimţământul victimei traficate și/sau refuzul acesteia de a colabora cu organele de drept, respectând „promisiunea” de a nu divulga „secretele acestei îndeletniciri” ce i-au devenit cunoscute, în cele mai dese cazuri fiind cuprinsă de frică.
În general, traficul, la moment, se referă la circulaţia persoanelor, de multe ori ilegală, peste hotare sau pe teritoriul aceluiaşi stat, fenomen tratat ca o activitate comercială care se termină, de regulă, cu exploatarea prin muncă sau sexuală.
Căile legale de emigrare s-au diminuat considerabil datorită posibilităţilor de călătorie şi tehnologiilor informaţionale, precum şi datorită cererii crescânde pentru muncă ieftină din statele industrializate, a restricţiilor la obţinerea vizei.
Trebuie să cunoașteți că traficul de ființe umane implică trei activităţi de bază: recrutarea, transportarea şi transferul persoanelor (recepţia sau adăpostirea migranţilor în condiţii de constrângere, de muncă forţată şi exploatare).
Recrutarea reprezintă prima și cea mai importantă etapă a traficului de persoane, întrucât recrutorul trebuie să câştige încrederea potenţialei victime.
De obicei, în această fază nu se folosesc metode agresive sau violente, infractorii preferând să ademenească victimele prin promisiuni sau înşelăciune, folosindu-se de punctele slabe ale acestora.
Recrutorul, în foarte rare cazuri, activează de unul singur. De regulă, acesta este membru al unei reţele criminale şi cooperează cu un şir de complici care îl susţin să-şi menţină afacerea nefastă.
Aceștia pot fi:
# o femeie sau un bărbat „de semnalizare” într-o anumită localitate, care identifică persoane vulnerabile și alte informații importante despre dânsele;
# persoane care sunt implicate în perfectarea actelor false și/sau în organizarea transportării;
# oficiali corupţi;
# angajatori și alții.
Traficanții se folosesc în dese cazuri de:
# lipsa informaţiei suficiente cu privire la mijloacele existente pentru a obţine legal un loc de muncă peste hotare sau inaccesibilitatea la o asemenea informație;
# analfabetismul sau nivelul scăzut de educaţie a persoanei;
# lipsa de cunoştinţe cu privire la riscurile migraţiei;
# starea psihofiziologică a victimei, de pildă: aceasta s-a certat cu rudele, cu logodnicul, are datorii din cauza jocurilor de noroc ș.a.
Unii dintre factorii ce le vin traficanților în „ajutor” sunt:
# concurenţa în ţările dezvoltate, care generează reducerea constantă a costurilor prin subcontractarea lucrătorilor, scăderea salariilor;
# refuzul rezidenților de a presta anumite categorii de munci manuale datorită extinderii programelor de asistenţă socială (compensaţii pentru şomeri, alocaţii pentru familii, salariu minim);
# sporirea participării feminine pe piaţa muncii generează necesitatea lucrătorilor casnici, a bonelor, a supraveghetorilor pentru bătrâni etc.
Atraşi de promisiunea unei vieţi mai bune, mulţi migranţi pleacă de bună voie cu recrutorii, unii chiar căutându-i din propia inițiativă, acceptând să le plătească taxele solicitate, iar uneori împrumutând sume enorme de bani, chiar și de la același recrutor, astfel riscând să se trezească într-o situaţie de dependență în care datoriile sunt mărite artificial cu scopul de a impune victima la anumite acțiuni dorite de infractor, cum ar fi: lucrul în exces, neremunerarea muncii, lipsa zilelor de repaos, a concediului de odihnă sau a celui medical, cazare în condiţii inumane, alimentare proastă sau chiar înfometare, abuz sexual, fizic şi psihologic.
Cele mai utilizate căi de impunere a acestei dependenţe sunt:
# confiscarea actelor de identitate, astfel încât migranţii să nu aibă posibilitatea de a scăpa;
# ameninţarea cu denunţarea la autorităţile ţării de destinaţie, cu aplicarea violenţei fizice sau cu aplicarea violenţei asupra membrilor familiei migrantului;
# închiderea într-un anumit spaţiu.
Încă un moment foarte important despre care trebuie să știți – odată recrutată, victima inevitabil va fi supusă transportării, apoi și exploatării propriu-zise (prin muncă sau servicii forţate, de ordin sexual, prin tratament inuman cu drogare forțată etc.). Transportarea presupune nu altceva decât a fi dusă dintr-un punct în altul în condiții deloc sigure și confortabile, de exemplu, în autofrigidere sau în TIR-uri, persoana fiind ascunsă printre diverse mărfuri, fără posibilitatea de a ieși din containere zile, chiar și săptămâni întregi ș.a.
# Concluzii și recomandări
După cum vedeți, natura fundamentală a acestei infracţiuni este dezumanizarea unor pături sociale în scopul obţinerii de profit, ceea ce o deosebeşte de alte tipuri de activităţi infracţionale. În cazul traficului de persoane, victimele pot fi exploatate până la epuizare generând profit până în momentul în care le cedează puterile.
Un aspect îngrijorător ce favorizează traficul de persoane este tehnologia.
Multe persoane, în special de vârstă fragedă sau vulnerabile, încep a fi recrutate prin intermediul aplicaţiilor şi/sau al reţelelor sociale.
De aceea, părinții, tutorii sau persoanele care-i înlocuiesc trebuie să manifeste maximă prudență asupra timpului petrecut de către copii/adolescenți sau alte persoane aflate în custodie în mediul online (virtual), să controleze permanent comportamentul acestora și, la apariția oricărei suspiciuni sau stranietăți, să se implice în modul cel mai serios pentru a afla care este motivul, iar în caz de necesitate, să consulte neîntârziat un specialist în domeniu ori să sesizeze organele de drept pentru a evita urmări nedorite.
Se cere ca și majorii să nu piardă vigilența și să fie cât se poate de atenți în raport cu persoanele necunoscute în ce privește căutarea unui loc de muncă, fie aici, în țară, fie peste hotarele ei, iar la întâlniri de acest gen să fie însoțiți de cineva.
Așadar, vă îndemnăm ca, înainte de a lua o decizie sau alta, să verificați orice informație care vă inspiră neîncredere!
Rețineți, o informare corectă şi distribuită la timp reprezintă cel mai important instrument pe care organele de resort îl pot utiliza pentru a-i reţine pe potenţialii migranţi de la implicarea în diverse proiecte dubioase şi, prin acțiuni concrete, să prevină traficul.
Din considerentul că indiferența posibilelor victime a traficului a fost menţionată ca fiind unul dintre factorii de bază care-l generează, obiectivul pe care-l urmărim prin acest comunicat este de a vă oferi informaţii pertinente pentru a vă ajuta să delimitați migrația legală de traficul de persoane.
NOTĂ: Unele aspecte au fost inspirate din cercetările organizației International Labour Office (https://www.ilo.org/global/lang–es/index.htm), precum și din alte surse accesibile pe internet.
Mai multă informație puteți găsi pe paginile web: www.antitrafic.gov.md, www.migratiesigura.md, www.cap.md.
În privința oricărui dubiu sau bănuieli ce ține de acest subiect, nu ezitați să contactați Centrul Internațional „La Strada” prin unul dintre următoarele mijloace:
# linia fierbinte antitrafic 080077777 (apel gratuit pe teritoriul RM);
# linia fierbinte antitrafic +37322233309 (apeluri de peste hotare);
# Facebook: @LiniaFierbinte080077777;
# Skype: Consultant080077777;
# E-mail: [email protected];
# în funcție de situație, serviciile specializate ale R. Moldova:
— 112;
— Inspectoratul național de investigații +373 22 577-177;
— Centrul pentru combaterea traficului de persoane 0 22 254-998 (din RM) sau +373 22 254-998 (din străinătate);
— Centrul de Apel al Ministerului Afacerilor Externe şi Integăririi Europene 0 80 090 990 (din RM) sau +373 22 23 33 09 (din străinătate).
Acest material a fost realizat de Procuratura raionului Hâncești în contextul Campaniei naționale „Săptămâna de luptă împotriva traficului de ființe umane”
Sursă foto: depositphotos.com
