La #diez, vă povesteam despre conacele din afara Chișinăului, iar 2021 e anul potrivit în care să cunoaștem și conacele din Chișinău pentru a ști pe lângă ce ne plimbăm și ca să avem ce povesti. Cândva, la #diez, Anatasia Taburceanu vă spunea povești mai personale ale acestor locuri. Acum, haideți să le cunoaștem pas cu pas! Informațiile sunt preluate de pe site-ul Centrului Istoric al Chișinăului – monument.sit.md.
Puşkin, 3
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei.
În 1862 secretarul gubernial Kojuharev a cumpărat un lot viran, aflat la colţul străzilor Puşkin şi Reni. În vara anului 1870 acest lot a fost cumpărat de asesorul de colegiu Petru Soroca, unde în noiembrie 1870 a fost construită o casă din piatră, într-un parter spre stradă şi ridicat pe un demisol spre curte. La parter erau 6 odăi şi în demisol – trei. Autor – A.I. Bernardazzi. În această casă a locuit Nicolai Dmitrievici Codrean, primul director al Şcolii reale din Chişiău, prin stăruinţa căruia a fost construit sediul Şcolii, actualul bloc administrativ al Universităţii de Stat a Moldovei.
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Faţadele au fost modificate, iniţial conţineau numai goluri de ferestre, câte 7 şi 5 axe, cu intrarea în casă din partea curţii interioare. Arhitectura este în spiritul clasicismului, cu pilaştri între ferestre, ancadramente simple în jurul ferestrelor şi o cornişă cu muluri.
Puşkin, 5
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.În 1881 Zinovia Semionovna Druganova (Soroca după primul soţ) soţia asesorului de colegiu, a vândut Mariei Ivanovna Piloni, soţia consilierului de curte, o parte a proprietăţii sale imobiliare, pe care între anii 1882 şi 1895 a construit din piatră o casă într-un parter, alcătuit din şapte odăi.
Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul rectangular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Faţada are o compoziţie disimetrică, cu două rezalite laterale, încununate cu câte un fronton triunghiular. Nuanţa asimetrică este introdusă de prezenţa a două ferestre în rezalitul din stânga, care este echilibrat prin golul uşii din rezalitul din dreapta, forma iniţială a căreia a fost modificată malefic. Partea centrală a casei are trei axe, goluri de ferestre. Arhitectura este neoclasică, cu cornişe în segment de cerc deasupra ferestrelor, alcătuite din muluri, incluse în componenţa ancadramentelor. Colţurile rezalitelor clădirii sunt întărite prin pilaştri, între ferestre – plasate lesene.
Puşkin, 7
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei.
În 1861 asesorul de colegiu Victor Petrovici Şciusev, tatăl arhitectului A.V. Şciusev, a vândut asesorului de colegiu Maximilian Mihailovici Şostakovsky un lot viran de pământ, pe care în octombrie 1871 a fost construită prima casă, alcătuită din patru odăi, certificatul fiind iscălit de A.I. Bernardazzi.
Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul rectangular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Compziţia faţadei principale era asimetrică, alcătuită din patru axe trei goluri de ferestre şi una al intrării, amplasate într-un rezalit lateral, orientat spre dreapta. Arhitectura casei a fost modificată, prin ridicarea a două etaje deasupra parterului, cu păstrarea compoziţiei asimetrice, deasupra rezalitului fiind amplasate balcoane. Paramentul parterului a fost căptuşit cu granit.
Puşkin, 9
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
În 1871 soţia asesorului de colegiu Elena Alexeevna Timcenko-Ostroverhova a vândut porucicului în rezervă Gr. Ivanovici Adrianov o casă din piatră într-un parter, acoperit cu olane, alcătuit di patru odăi, care a fost construit după proiectul faţadei confirmat în Comisia de Construcţii şi de Drumuri în 1859–1860, după un proiect model „trei stânjeni”.
La începutul secolului al XX-lea faţada a fost refăcută în stil modern, formând un complex în care intră două case de locuit şi ghereta paznicului, legate între ele prin peretele străpuns de poarta intrării, toate soluţionate în aceiaşi cheie stilistică.
Faţada casei are o soluţie asimetrică, alcătuită din două edificii: ambele într-un parter, cu faţadele aliniate la linia roşie a străzii.
Prima casă, cea mai veche, are planul unghiular, cea ce a permis formarea între case a unei curţi interioare, alungite. Faţada are arhitectura în spiritul modernului raţional, soluţionată laconic, cu uşa amplasată în rezalitul lateral, mărginit de doi piloni, care trec în tumbele parapetului din piatră. Trei ferestre înguste, grupate sub o singură cornişă luminează încăperea orientată spre stradă.
A doua casă, mai târzie, a fost alipită la prima casă. Faţada este asimetrică, alcătuită din patru axe, dintre care trei sunt ferestre şi una o intrare, amplasată lateral, spre dreapta. Paramentul este tencuit, pe care a fost realizat decorul, Arhitectura este în spiritul stilului modern, a orientării decorului geometric format din mortar, soluţie artistică rar întâlnită. Din mortar sunt îndeplinite ancadramentele şi decorul inferior. Deasupra peretelui este ridicat un parapet înalt din piatră, asemănător unui atic, cu o siluetă plastică, în care intră şi tumbele rezalitului intrării.
Un portic în stil postmodern a fost alipită la începutul secolului curent.
Puşkin, 11 A,B
Vilă urbană şi clădirea fostei clinici de hidroterapie a medicului L. Tumarkin
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
În 1878 secretarul gubernial Nicolai Ivanovici Kuşkovschi a cumpărat de la licitaţia publică organizată de Uprava urbană un lot de pământ, aflat la colţul cartierului, unde între anii 1879 şi 1894 a ridicat o casă de colţ, într-un parter, cu un subsol, alcătuită din şase odăi. În anul 1897 această proprietate imobiliară a fost cumpărată de medicul Lazar Tumarkin, unde între anii 1898 şi 1902 a construit o clădire pentru clinica de hidroterapie. În 1903 proprietar au fost atestaţi Matei şi Lazăr Tumarkin. În perioada interbelică clinica a fost reconstruită prin modificarea structurii şi arhitecturii faţadei principale.
Liter A. Este o casă de locuit, construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor A.S. Puşkin şi A.V. Şciusev. Faţadele au o arhitectură eclectică, cu o abundenţă a detaliilor decorative, cu reminiscenţe clasice. Faţada principală orientată spre strada A.S. Puşkin, are o compoziţie disimetrică, cu amplasarea unui rezalit în partea centrală, prin care avea loc intrarea de onoare în casă (astăzi înlocuită cu o fereastră), un gol în arc, decoraţia plastică a arhivoltei căruia prin bolţari îl scoate în evidenţă în raport cu restul ferestrelor cu golul rectangular. Deasupra fostei intrări, în nişa de sub portalul format, se află figurile sculptate în piatră a doi dragoni înaripaţi. Faţada orientată spre strada A.V. Şciusev are o compoziţie simetrică, cu două rezalite laterale, dominate de frontoane triunghiulare pe fundalul unor atice, elemente ale parapetului, partea din grilajul căruia a dispărut. Faţada are şapte axe, toate goluri de ferestre, dintre care ferestrele laterale, în arc în plin cintru, mărginite de arhivolte, sunt amplasate în rezalite. Cinci ferestre din partea centrală sunt rectangulare, dominate de cornişe triunghiulare, susţinute de console, care intră în componenţa ancadramentelor. Colţurile casei şi a rezalitelor sunt întărite vizual prin bosaje „diamant”, dublate în interior prin pilaştri cu aceiaşi tratare a fusului.
Liter B. Este o clădire alcătuită dintr-un parter cu etaj, ridicată pe un plan rectangular, amplasat în adâncul proprietăţii imobiliare. Are o faţadă simetrică, cu cinci axe compoziţionale, dintre care patru sunt goluri de ferestre simple, rectangulare, fără ancadramente, cu amplasarea intrării în axa de simetrie, printr-un rezalit cu o loggie, formă repetată şi la etaj. Arhitectura faţadei a fost soluţionată în spiritul modernului, cu detalii specifice stilului pe lesenele la colţuri şi pe registrul care separa parterul de etaj. Peretele faţadei era încununat de un parapet din piatră cu un atic în centru. În anii 90, în scopul amplificării clădirii prin construcţia unei mansarde în acoperiş, decoraţia plastică a fost distrusă şi faţada a obţinut un aspect bastard, suburban, cu console false pentru susţinerea unui acoperiş masiv.
Puşkin, 12
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei.
Primele informaţii documentare datează din 1843 când aparţinea secretarului de colegiu Pancratii Dromaşko. În 1859 a fost cumpărată de Eleonora Grazuni, soţie de căpitan, care în 1872 a construit o casă la colţul cartierului, ridicată pe un demisol, şi în 1895 un corp de casă orientat cu faţada spre strada Puşkin. În 1904 în această casă a locuit soţia generalului Samohvalov.
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Faţadele sunt inegale ca compoziţie şi gabarite. Faţada orientată spre strada A.S. Puşkin, are o compoziţie asimetrică, cu opt axe, dintre care şapte sunt goluri de ferestre şi una al uşii de intrare (actualmente astupată), amplasată în rezalitul lateral. Faţada laterală era compusă din patru axe, toate goluri de ferestre, dintre care una a fost astupată iar alta – a fost înlocuită cu o uşă. Detaliile arhitectonice au fost modificate: au dispărut ancadramentele originale, cornişa şi lesenele de la colţurile clădirii au fost simplificate, a apărut acoperişul înalt, dotat cu ferestre ale mansardei. Soclul înalt, care di partea căderii reliefului este utiliza ca un demisol, a fost căptuşit cu piatră de Cosăuţi, tăiate în plite.
Puşkin, 16 A,B,C
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Primele informaţii documentare datează din 1858 când aparţinea secretarului de colegiu Matvei Vasile Glemboţky. În 1890 o parte a curţii cu o casă într-un parter, orientat spre stradă a fost cumpărată de căpitanul Spiridon Alexandrovici Boguş, care în 1895 a construit o casă de piatră într-un etaj.
Literul A. Este o casă, construită într-un parter, unghiulară în plan, cu aripa lungă adâncită în curte, cu faţada îngustă aliniată liniei roşii a străzii. Arhitectura este în sil eclectic, cu detalii din arsenalul clasicist. Faţada este simetrică, cu două rezalite laterale, dominate de frontoane triunghiulare. Prin rezalitul din dreapta are loc intrarea de onoare în casă. Cinci axe compoziţionale, trei ferestre rectangulare sunt în partea centrală, şi o fereastră şi un gol de uşă sunt amplasate în rezalitele laterale, cu partea superioară în arc în plin cintru.
Literul B. Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul unghiular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Faţada are o compoziţie asimetrică, alcătuită din şase axe, cinci de ferestre rectangulare, şi una a intrării de onoare, evidenţiată printr-un rezalit. Arhitectura faţadei a avut de suferit în urma unor intervenţii neautorizate, fiind distruse toate detaliile arhitectonice originale.
Literul C. Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul rectangular, amplasată în adâncul curţii. Arhitectura clădirii a fost modificată: i s-au adăugat două etaje şi schimbate detaliile arhitecturale în spirit postmodern.
Puşkin, 17
Curtea urbană a lui N.I. Semigradov
Vila urbană a lui N.I. Semigradov (denumire din Registru)
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
În 1872 protoiereul Vasile Vasilievici Purişkevici a vândut rotmistrului în rezervă, mai târziu consilierul de stat efectiv, Nicolai Ivanovici Semigradov, o parte virană a curţii sale, aflată la colţul cartierului, mărginit de străzile Gubernială şi Podoliei. Pe acest loc, la colţul cartierului, între anii 1873 şi 1875, Nicolai Ivanovici Semigradov, a construit o casă, autorul proiectului, se presupune, a fost arhitectul urban A.I. Bernardazzi, sau arhitectul M.S. Serotzinski. După descrierea clădirii din anul 1897, „casa avea 13 odăi, 7 camere orientate spre stradă, 6 – spre curte şi în atenansă – se aflau 3 apartamente”.
Proprietatea urbană ocupa un teren amplu, cu o suprafaţă de cca. 30×30 stânjeni, în componenţa conacului intrând cândva o grădină peisagistică, o curte gospodărească cu atenanse, grajduri pentru cai, remiză pentru trăsuri, dependinţe. În perioada interbelică clădirea a servit drept sediu pentru Banca Basarabiei, de atunci păstrându-se la nivelul etajului, deasupra uşii de la balcon, monograma „BB”, iar în motivul frizei deasupra ferestrelor monograma cu litere latine „NS”. În perioada postbelică a fost utilizată drept o casă de locuit cu 8 apartamente, suprafaţa terenului rezumându-se la teritoriul ocupat de casă şi grădina peizagistică. Din anii 90 ai secolului trecut edificiul este utilizat de ambasada României.
Casa conacului este construită într-un parter şi etaj, rectangulară în plan, amplasată la colţul cartierului, mărginit de străzile A.S. Puşkin şi Bucureşti. Spre intersecţia străzilor colţul casei este lărgit sub forma unui bowindou octogonal în plan, înalt cât casa, dominat în partea superioară de un foişor, inclus în parapetul casei. Spre grădină casa era deschisă printr-o terasă amplă, care comunica cu spaţiul holului, de unde avea loc intrarea în odăile grupate perimetral. Planul a fost modificat. Faţada orientată spre strada Bucureşti are o compoziţie simetrică, cu un rezalit central. Este alcătuită din cinci axe, dintre care patru sunt goluri de ferestre şi una a intrării de onoare, acum astupată şi înlocuită cu o fereastră, situată în rezalit. Intrarea este soluţionată printr-un portic cu două coloane ale ordinului doric, ridicate pe postamente, dominat de balconul de la etaj, mărginit de coloanele îngemănate ale ordinului ionic, care susţin cornişa case cu o friză netedă. În axa intrării se află şi un atic străpuns de o fereastră care luminează spaţiul de sub acoperiş, element al parapetului, din care făcea parte şi foişorul de la colţul clădirii.
Faţada orientată spre strada A.S. Puşkin este simetrică, cu şase axe compoziţionale, toate ferestre. Detaliile arhitectonice sunt din arsenalul stilului clasicist, tratate eclectic. Paramentul parterului este tratat cu rosturi orizontale care imită bosajele clasicismului francez, paramentul etajului – tencuit neted, pe fundalul căruia se evidenţiază ancadramentele ferestrelor rectangulare, cu cornişe triunghiulare dotate cu o friză din
motive vegetale. Colţul clădirii lărgit de volumul prismatic, cu ferestrele în arc în plin cintru de la etaj, despărţite prin piloni masivi, înviorează arhitectura clădirii.
Puşkin, 20
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei.
În 1879 asesorul de colegiu Vladimir Stanislavovici Senkevici a cumpărat de la licitaţia publică proprietatea imobiliară care aparţinuse Ecaterine Vikentievne Tokarjevsky. S-a păstrat descrierea din 1879: ” Casă din piatră, într-un parter, tencuit în exterior şi exterior, acoperit cu şindrilă, lat de 3 stânjeni şi lung, în adâncul parcelei, de 7 stânjeni, înalt de la soclu până la acoperiş – 1 stânjen, 1 arşin şi 3 degete, alcătuit din cinci odăi, o galerie cu geamuri, din partea curţii; cu podele din lemn, sub casă – un subsol” Casa a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea după un proiect model „trei stânjeni”.
Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul unghiular, alungit în adâncul curţii, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Din cauza căderii reliefului, casa a fost construită pe un demisol, cu intrare din partea străzii, folosit ca o unitate comercială. Faţada este asimetrică, cu cinci axe compoziţionale, patru ferestre (una astupată) şi o uşă (înlocuită cu o fereastră), amplasată într-un rezalit plat, orientat spre dreapta. Ferestrele aveau ancadramente cu muluri, cornişa – o friză netedă, la colţurile casei şi a rezalitului – se aflau lesene, decorate ulterior cu bosaje.
