Majoritatea filmelor bune, după vizionare, te lasă cu o stare, și anume acest sentiment ți-l amintești peste timp după ce uiți care a fost povestea, intriga sau deznodământul acestora. Peliculele enumerate mai jos m-au făcut să trăiesc intens un lucru pe care nu aș mai vrea să-l experimentez, în schimb ceea ce am văzut e atât de remarcabil încât nu lasă loc pentru un pic de regret.
Înainte de a vorbi despre fiecare film în parte, aș vrea să-i mulțumesc pentru susținere și încredere lui Alexandru Lebedev, primul patron al proiectului „CE SĂ VĂD?” și să menționez că și tu poți deveni parte a proiectului contribuind lunar pe Patreon sau să faci o donație pe buy me a coffee dacă ți-a plăcut un anumit videoclip sau articol.
Груз 200 (2007)
Un titlu metaforic care vine de la transportul de sicrie sigilate ale soldaților sovietici căzuți în Afganistan. Un film care a stârnit scandal și critică în rândul politicienilor și nostalgicilor ruși. O istorie cutremurătoare inspirată din fapte reale, care dezvăluie cele mai întunecate părți ale vremurilor sovietice și declinul acestora. O peliculă regizată de regretatul Aleksei Balabanov, cunoscut în special pentru filmele Брат (1997), Про уродов и людей (1998) și controversatul Груз 200 (2007).
O tragicomedie neagră, cu elemente de thriller, horror și satiră, povestește cazul dispariției fiicei secretarului Comitetului Regional al Partidului Comunist, care, într-o noapte după ce a părăsit clubul de dans a unui mic orășel, dispare fără urmă. Nu există martori și nici suspecți, ci doar misteriosul căpitan de poliție Jurov care trebuie să investigheze cazul.
Cu o muzică faimoasă, tipică acelor vremuri, regizorul creează un contrast dur și ne prezintă fără tabuuri realitatea crudă care se află în interiorul blocurilor dărăpănate, cu ascensoare scârțâitoare, cu holuri amenințătoare după ușile apartamentelor murdare, care ascund un sex oribil, crime hidoase, scene șocante și o imaginație bolnavă. O critică tăioasă adusă sistemului comunist sovietic și, în alegorie, celui actual.
Filmul poate fi vizionat pe YouTube cu subtitrare în engleză.
Irréversible (2002)
Este genul de film care va ofensa, revolta și posibil chiar traumatiza aproximativ 90 % din public. Înfățișarea brutală a violenței și a violului sexual este de un fel pe care nu l-am mai întâlnit niciodată într-un film. Celor care simt că nu pot ține piept celui mai provocator regizor, Gaspar Noé, le recomand să se mulțumească doar cu lectura acestor rânduri.
Filmul se desfășoară cu o cronologie inversă care amintește de Memento (2000) al lui Nolan, dar se diferențiază drastic de acesta prin stilul vizual abordat. Există 12 cadre-secvență care spun povestea într-un mod crud, cu o cameră doar prin aparență libertină, care face piruete și cadrează strâmb. Acțiunea începe cu doi bărbați – Marcus (Vincent Cassel) și Pierre (Albert Dupontel) – care îl urmăresc pe numitul „Le Tenia” (Jo Prestia), un netot care a bătut-o și violat-o pe iubita lui Marcus (și pe fosta lui Pierre), Alex (Monica Bellucci, pe atunci încă în mariaj cu Vincent). Mă puteți învinui de spoilere, dar cele mai cruciale evenimente au loc chiar la începutul filmului, după care, șocați de cele întâmplate, suntem cufundați treptat în trecutul personajelor pentru a le cunoaște mai strâns și pentru a le admira paradisul; un happy-end fals și dureros, pentru că știm ce urmează să pățească.
Un film în care cea mai puternică prezență îi revine regizorului, personajele fiind marionete alte timpul care distruge totul și, din păcate, ireversibil.
Filmul poate fi vizionat gratuit cu subtitrare în engleză pe 123Movies. Disponibil la o calitate mai bună pe Prime Video și Apple TV.
Requiem for a Dream (2000)
Un film de Darren Aronofsky care portretizează stările mentale ale dependenților de droguri – de la euforie până în abis. Prin intermediul unor imagini subiective, regizorul reproduce modul în care personajele sale se simt, vor să se simtă sau le este frică să simtă. O călătorie chinuitoare bazată pe romanul lui Hubert Selby Jr. și muzica fermecat de tristă a lui Clint Mansell te vor transpune într-o lume cuprinsă de disperare.
Sara Goldfarb (Ellen Burstyn) este o văduvă pensionară care locuiește într-un apartament mic din Brooklyn. Își petrece cea mai mare parte a timpului uitându-se la televizor, în special la un anumit talk-show. Are iluzia de a-și depăși existența sa plictisitoare fiind invitată la acea emisiune. Dorind cu disperare să slăbească, începe un curs greșit care implică pastile ce se dovedesc a fi foarte dependente și dăunătoare stării sale mentale. Fiul ei Harry (Jared Leto) și prietenul acestuia Tyrone (Marlon Wayans) au aspirații în a deveni mari traficanți de droguri, ambii fiind dependenți de acestea. Iubita lui Harry, Marion (Jennifer Connelly), ar putea fi designeră de modă sau artistă, dar cade pradă drogurilor care o înconjoară.
Un film care lovește direct în inimă și care te face să privești indiferent cât de dureros ți-ar părea ceea ce îți înfățișează. O armă eficientă împotriva drogurilor care prezintă realitățile înspăimântătoare prin care trece un sclav al dependenței.
Filmul poate fi găsit pe Prime Video, HBO Max și Apple TV.
Eraserhead (1997)
Este debutul în lungmetraj al lui David Lynch. Un film care a devenit operă de cult în întreaga lume. Un fantasy-thriller-horror care te invită într-o lume schizofrenică cu mutanți, cu onomatopee, cu personaje odioase și cu o ambianță cumplită. Un manifest artistic absolut neîndoielnic pe care îl pot savura doar cei mai rezistenți sau deschiși la minte cinefili.
Henry (Jack Nance) este un muncitor la fabrică, ce trăiește într-un apartament murdar dintr-un oraș pustiu. Mama iubitei sale (Jeanne Bates) îl informează că i s-a născut un copil, de fapt încă nu sunt siguri că este cu adevărat un copil! Henry și Mary (Charlotte Stewart) se căsătoresc și au grijă de infantele monstruos reptilian care plânge constant, până când Mary își iese din minți și părăsește familia. Astfel, Henry rămâne singur să aibă grijă de mutant și să viseze femeia (Laurel Near) care locuiește în radiatorul său și care îi cântă despre fericirile cerului.
Un film care sfidează logica convențională și narativă, alimentat de o atmosferă întunecată de coșmar și de imagini convingătoare care îți tulbură rațiunea. Un fel încrezut prin care David Lynch și-a anunțat existența.
Poate fi vizionat gratuit în original pe 123Movies. Disponibil și pe HBO Max și Criterion Channel.
Dogville (2003)
Un film din paleta lui Lars von Trier, lucrarea care (în viziunea mea), atinge apogeul îndrăznelii sale. O dramă filmată în totalitate pe o scenă de „teatru”, cu un casting impecabil, cu o poveste tulburătoare și cu o critică dură care lovește nemilos în orgoliul american.
Într-o noapte târzie, în urma mai multor sunete de împușcături auzite de la distanță, Grace (Nicole Kidman) își găsește ascunziș în vechiul oraș montan Dogville. Tom (Paul Bettany), purtătorul de cuvânt moral al orașului, este de acord să o ascundă pe Grace doar dacă ea va servi drept ajutor localnicilor. Cu toate acestea, orășenii cer mai mult în schimbul tăcerii atunci când șeriful dintr-un oraș învecinat publică o notificare anunțând o recompensă pentru dezvăluirea ei; iar când șeriful revine cu un poster Wanted, sentimentul de bunătate al orașului ia o întorsătură sinistră, iar prețul libertății devine o sarcină groaznică. Dar Grace are un secret cumplit pe care îl va păstra cu sfințenie.
Un film controversat, judecat pentru viziunea prematură a lui von Trier asupra Americii. Realizat în maniera „Dogma 95”, pelicula reușește să te absoarbă cu o istorie de suprafață care devine profund de oribilă, când treptat gustul puterii strivește tot ce este uman.
Filmul poate fi vizionat în original pe Gototub sau în calitate bună pe Amazon Video și Apple TV.
Celor care vor să se aventureze într-o asemenea călătorie, le doresc putere, răbdare și vizionare plăcută! Efortul merită!
