Dintotdeauna a simțit că istoria este un domeniu care o pasionează, în special istoria modei, fiindcă știa că orice articol vestimentar are în spate o poveste specială. Iar adevărata aventură cu povestea acestei chimii vestimentare s-a manifestat atunci când a început să meargă pe la piețele second-hand, acolo unde găsea haine absolut deosebite și care deveneau și mai speciale după ce le repara și le cizela la o mașină de cusut veche de prin 1950. Toate acestea, și multe altele sunt despre Veronica Slivca-Crudu, o tânără pasionată de industria modei, de sustenabilitate și de redobândirea utilității unei stofe prin oferirea acesteia unui nou stil vestimentar.
Veronica ne-a povestit că, în copilărie și chiar în prima ei tinerețe, nu se simțea foarte mult atrasă de croitorie, mai degrabă de ceea ce se afla în spatele acesteia, adică de istoria modei. Iar una dintre ocupațiile ei preferate era să cerceteze garderobele mamei și bunicii ei, acolo unde toate rochiile lor erau cusute manual.
„Îmi plăcea atât de mult garderoba mamei și a bunicii; rochii toate cusute manual. Venind la studii la Chișinău, am început a caută piețele second-hand, așa m-am îndrăgostit de toate hainele pe care le găseam acolo. Pentru mine ele sunt haine cu istorie. Evident, articolele găsite acolo erau frumoase, deosebite, dar nicidecum de mărimea mea. Așa am înțeles că trebuie să învăț să cos, ca să-mi pot croi haine de mărimea mea. Îmi amintesc momentul când am primit cadou o mașină de cusut, era una veche, de marcă Singer, de prin 1950. Datorită acestui lucru, am început să le ofer hainelor un nou suflu, să le cos de la zero, însă am învățat mult mai târziu”, ne-a relatat Veronica, fondatoarea bradului BOHÉME atelier.
Când am întrebat-o cum și unde a învățat să coase, Veronica ne-a spus că în spatele la tot ce este acum BOHÉME atelier, în primul rând, este enorm de multă muncă și străduință, menționând că a deprins croitoria de la sute de tutoriale vizionate pe YouTube, din cărți, cursuri, dar și de la prietene care puteau coase.
„Am însușit de sine stătător tare bine tehnica de a coase, dar nu știam deloc teorie. Am mers timp de câteva luni la cursuri. Dar sincer, croitoria este o artă pe care o descoperi zilnic, până acum învăț și învăț și încă am tare mult de învățat că să posed o tehnică desăvârșită”, menționează protagonista noastră.
Apoi la un moment dat, a înțeles că este timpul să iasă din zona ei de confort și să promoveze micul ei brand pentru care depune mult efort și dăruire. Așa Veronica a hotărât să creeze o pagină de Instagram pe care să prezinte oamenilor rochiile ce le creează, iar motivație pentru acest pas a fost familia ei.
„Cos nopțile pentru că îmi place la nebunie să fac asta, așa mă simt împlinită”
Despre provocări, protagonista noastră povestește că acestea sunt zilnice, pentru că este destul de dificil să combini rolul de mamă cu croitoria.
„La început, coseam doar nopțile, când dormea fiul meu. Camera unde cos este destul de periculoasă pentru un copil mic, deoarece sunt multe ace și obiecte ascuțite. Când trebuie să cos și încui ușa, de tare multe ori fiul meu plânge sub ușă, de aceea, în fiecare zi, mă provoc să fac ceea ce îmi place. Că să fiu înțeleasă, pentru mine croitoria nu e doar un hobby, nu! Ba chiar mai mult, mamele timp liber nu au. Cos nopțile pentru că îmi place la nebunie să fac asta, așa mai simt împlinită”, comentează Veronica Slivca-Crudu.
„Nu am fost niciodată adeptă la fast fashion, știind ce impact are asupra mediului”
Brandul BOHÉME atelier este, în primul rând, despre conștientizare și despre impactul industriei vestimentare asupra mediului, iată de ce Veronica și-a orientat în timp atenția asupra sustenabilității hainelor.
„Nu am fost niciodată adeptă la fast fashion, știind ce impact are asupra mediului. Dar nici să afirm că, de când cumpăr haine de la second-hand, mă preocupă sustenabilitatea tot nu pot. Am ajuns mai târziu la această idee, totul s-a întâmplat conștient și prin informare. Mai ales după ce am văzut statistica mondială care este atât de tristă, pentru că industria de haine și a materialelor textile este pe locul doi a celor mai mari poluatori din lume [după industria petrolieră]”, susține Veronica.
În acest context, tânăra ne-a relatat că stofele pentru articolele ei sunt cumpărate de la magazine second-hand sau sunt bucăți de stofe unice, rămase de la fabrici sau magazine. Totodată, pot fi bucăți de perdele, fețe de masă în stare impecabilă. Așa ea le oferă o altă viață, deoarece pentru Veronica anume acest proces înseamnă artă.
Mai mult decât atât, atunci când vede o bucată de stofă, ea deja vede în cap produsul final, pentru că niciodată nu cumpără stofe doar ca să fie.
Mai sus, am subliniat despre faptul că brandul Veronicăi se numește BOHÉME atelier, de aceea am fost curioși să aflăm despre cum a apărut numele lui și ce semnifică acesta.
„Nunta mea a fost în stil boho, de atunci m-am îndrăgostit de acest stil. Când căutăm denumire pentru atelier, mulți îmi sugerau să-l numesc cu numele meu de familie – Slivca. Îmi părea prea banal. M-am gândit la termenul Cливки общества, clasa boemă din Franța. Așa a apărut denumirea atelierului”, povestește Veronica.
Iar despre femeile care aleg să poarte rochiile ei, Veronica spune că acestea sunt feminine și grațioase, povestindu-ne totodată că asociază rochiile sale cu câmpurile cu flori și senzația de rouă sub picioarele desculțe.
„Rochiile mele se pot purta zilnic și pe tocuri, și în botine, sunt practice și cu iz de vintage-retro. Prețurile variază. Cea mai scumpă rochie la moment costă în jur de 800-900 de lei”, menționează protagonista.
„Eu nu sunt designeră avangardistă, nu inventez nimic”
Tot aici, Veronica subliniază faptul că este ireversibil îndrăgostită de stilului vintage și retro, deci de tot ceea ce se crea prin anii ’40, ’50, ’60.
„Eu nu sunt designeră avangardistă, nu inventez nimic. Totul s-a cusut până acum: și mâneci largi, și gulere. Este un stil pe care ți-l asumi să-l cosi. Și mi-e trist când designerii de la noi își atribuie acest stil că fiind inventat de ei. Ba chiar mai mult, vreau să spun că acest stil, la moment, inundă țările nordice, iar pentru mine asta este pură inspirație la capitolul design și sustenabilitate”, mai povestește Veronica Slivca-Crudu.
„Lipsește o cultură generală referitoare la design și istoria modei”
Peste ani, Veronica se visează într-un atelier mic și cu un brand de haine pentru bebeluși, tot în stil boem-rusic, iar până atunci, spune că, actualmente, este destul de greu să te afirmi în Moldova ca designeră și autoare a unui brand vestimentar. De ce? Pentru că lipsește o cultură generală referitoare la istoria modei, design și o viziune globală asupra hainelor.
„În Moldova e greu să te afirmi, mai ești învinuită de plagiat. Lipsește o cultură generală referitoare la design și istoria modei, o privire în ansamblu la ceea ce se coase peste hotare, la mișcarea de sustenabilitate de acolo. Eu cos în mare parte aceleași rochii pe care le cumpăram cu ani în urmă de la second-hand. Oamenii de aici nici nu prea înțeleg ideea cu stofe de mâna a două, crezând că sunt vechituri. Probabil pentru că nu înțeleg încă ce comori se ascund în aceste magazine”, punctează Veronica Slivca-Grudu.
AICI puteți găsi pagina de Instagram a brandului BOHÉME atelier, unde puteți vedea mai multe articole vestimentare create de Veronica.
