Curtea Constituțională a pronunțat joi, 29 iulie, Hotărârea nr. 22 cu privire la controlul constituționalității legii nr. 217 din 3 decembrie 2020. Astfel Curtea a declarat neconstituțională hotărârea parlamentului prin care a fost abrogată legea cu privire la transmiterea cu titlu oneros a Stadionului Republican în proprietatea Ambasadei SUA.
Sesizările au fost depuse de către foștii deputații PPDA, Dinu Plîngău și Maria Ciobanu (sesizarea nr. 198a/2020), de foștii deputați PDM, Pavel Filip, Monica Babuc, Nicolae Ciubuc, Ghenadie Buza, Radu Rebeja, Ludmila Guzun și Dumitru Diacov (sesizarea nr. 201a/2020) și, respectiv, de deputatul PAS Dumitru Alaiba (sesizarea nr. 206a/2020).
Astfel, Curtea a admis sesizările deputaților.
Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Analiza integrală a Curții Constituționale
Curtea a observat că autorii sesizărilor au pus în discuție trei aspecte ale neconstituționalității Legii contestate: (a) faptul că Legea a fost adoptată cu încălcarea procedurilor parlamentare; (b) faptul că Legea contravine normelor stabilite de dreptul internațional și (c) faptul că Legea nu a fost avizată în mod prealabil de către Guvern.
Cu privire la pretinsa încălcare a procedurilor parlamentare, Curtea a notat că competența sa de a verifica constituționalitatea actelor Parlamentului, sub aspectul respectării procedurilor de legiferare, a fost dezvoltată în Hotărârea nr. 14 din 27 aprilie 2021. Astfel, în Hotărârea citată, Curtea a reținut că poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus în mod clar dintr-un principiu constituțional.
Curtea a reținut că, în cadrul procedurilor de legiferare, principiul pluralismului politic presupune că Parlamentul trebuie să asigure posibilitatea participării opoziției parlamentare la adoptarea legilor. Astfel, chiar dacă majoritatea parlamentară are o viziune consolidată cu privire la necesitatea unei legi și voturile sale ar fi suficiente pentru a o adopta, majoritatea în discuție trebuie să asigure dreptul deputaților din cadrul opoziției parlamentare de a participa prin formularea întrebărilor și a propunerilor la proiectul de lege. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect şi adecvat al minorităților parlamentare, fără să facă abuz de poziția sa dominantă.
În același timp, Curtea a reținut că, în cadrul procedurilor de legiferare, Parlamentul trebuie să asigure deputații cu posibilitatea de a examina conținutul proiectului de lege printr-un schimb de opinii. Această etapă a procesului de legiferare este necesară, deoarece ea le oferă deputaților posibilitatea de a înțelege esența proiectului de lege propus spre examinare și contribuie la edificarea încrederii societății că legea a fost discutată pe larg până la adoptare. Pe de altă parte, în baza principiului autonomiei parlamentare, Parlamentul deține o marjă discreționară largă în ceea ce privește modul de desfășurare a ședințelor plenare. Totodată, în domeniul legiferării, autonomia Parlamentului nu este absolută. Ea este limitată de necesitatea respectării principiilor constituționale, de exemplu, a principiului pluralismului politic și a principiului dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege.
Examinând sesizările și stenograma ședinței Parlamentului, Curtea a observat că de la prezentarea proiectului Legii contestate de către unul dintre autori în ședința plenară până la votarea ei în două lecturi au trecut aproximativ trei minute. Curtea a reținut că într-o perioadă atât de scurtă, deputații din opoziția parlamentară nu au avut posibilitatea să supună dezbaterii Legea contestată prin formularea de întrebări și luări de cuvânt, deși dezacordul acestora cu privire la adoptarea Legii contestate era cunoscut de la începutul ședinței plenare. În acest context, Curtea a reiterat că votarea Legii contestate într-un regim accelerat, fără a-i asigura opoziției parlamentare posibilitatea de a pune întrebări sau de a lua cuvântul asupra subiectului supus examinării, depășește marja discreționară a Parlamentului în domeniul organizării procedurilor parlamentare.
Curtea a menționat că respectarea procedurilor parlamentare nu se limitează doar la asigurarea posibilității deputaților de a formula întrebări și de a avea intervenții de la tribuna Parlamentului cu privire la proiectele de legi supuse examinării. Această abordare ar fi prea formalistă dacă deputații nu ar avea posibilitatea să solicite modificarea proiectelor de lege. Din acest motiv, articolul 73 din Constituție le garantează deputaților prerogativa de a prezenta propuneri și amendamente la proiectul de lege. Prerogativa în discuție le permite deputaților să propună modificarea proiectelor de legi dacă, de exemplu, acestea conțin prevederi care afectează în mod disproporționat drepturile și libertățile persoanelor. Prin urmare, acest element poate fi considerat central pentru procedura parlamentară. Legea fundamentală nu stabilește un termen pentru exercitarea dreptului în discuție. Pentru ca acest drept să fie garantat, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru formularea propunerilor și a amendamentelor la proiectele de legi examinate de Parlament.
În această cauză, Curtea a observat că, pe 1 decembrie 2020, proiectul Legii contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului. În următoarea zi, pe 2 decembrie 2020, Comisia juridică, numiri și imunități a întocmit un Raport asupra proiectului de lege contestat. Ulterior, pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în două lecturi Legea contestată.
Curtea a reținut că în cazul examinat, termenul oferit de Parlament pentru formularea propunerilor și amendamentelor la proiectul Legii contestate în prima lectură și în a doua lectură este insuficient, în special având în vedere obiectul de reglementare al Legii contestate, care viza transmiterea cu titlu oneros, din proprietatea statului, a unui bun imobil pentru construcția sediului Ambasadei Statelor Unite ale Americii.
Curtea a reiterat că Parlamentul poate stabili termene pentru depunerea amendamentelor. Termenele în discuție trebuie să fie rezonabile, pentru a le permite deputaților să analizeze conținutul proiectului de lege și să formuleze amendamente. Având în vedere faptul că, în această cauză, Parlamentul nu a oferit un termen rezonabil pentru formularea propunerilor și a amendamentelor la proiectul Legii contestate, acțiunile acestuia nu se încadrează în marja lui discreționară în domeniul organizării procedurilor parlamentare.
Prin urmare, pentru că la adoptarea Legii contestate Parlamentul nu a asigurat echilibrul corect între, pe de o parte, principiul dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege, dreptul deputaților de a formula propuneri și amendamente la proiectele de legi și, pe de altă parte, principiul autonomiei parlamentare, Curtea a reținut că Legea contestată contravine articolelor 64 alin. (1), 73 și 74 alin. (1) din Constituție și trebuie declarată neconstituțională.
Din aceste considerente, Curtea a fost scutită să analizeze constituționalitatea Legii contestate din perspectiva celorlalte critici invocate de autorii sesizărilor.
