În cazuistica juridică deseori se adresează persoane cu situații raliate dreptului familiei, dintre ele o marjă mare sunt cauzele de contestare a faptului paternității sau, viceversa, de constatare a faptului paternității.
Situația dată este explicată de faptul că în legislația națională există așa zisa „prezumție a paternității soțului” iar în viața de zi cu zi, cuplurile deseori se despart și concubinează cu alte persoane dar nu se grăbesc să desfacă căsătoria oficial. În așa mod apare situația când soția naște un copil cu concubinul însă legea prezumă faptul că soțul legal este și tatăl copilului astfel că soțul este înscris ca tată în certificatul de naștere a copilului chiar dacă de mult timp nu mai duce o viață comună cu soția sa.
O altă situația este când tânăra familie locuiește la distanță, soțul sau soția aflându-se perioade îndelungate peste hotarele Republicii Moldova, investind o mare parte din banii agonisiți în celălalt partener de familie iar la revenirea acasă depistează că relația lor, din cauza distanței și timpului, a eșuat și fiecare deja și-a refăcut viața intimă. Totuși „prezumția legală de paternitate a soțului” rămâne neclintită până când, unul din cei doi nu decid să demonstreze contrariul și deși există căi amicale de a clarifica lucrurile, în cele mai dese cazuri protagoniștii oricum vor ajunge în fața instanței de judecată.
Dacă acum câteva decenii, acest tip de litigii în care soțul vrea să demonstreze că tatăl biologic al copilului este o altă persoană sau, „per a contrario”, că tatăl biologic al copilului nu este amantul, concubinul ci este el, soțul, erau extrem de complicate și dubiile deseori rămâneau să planeze chiar și după finisarea tuturor investigațiilor și proceselor judiciare, în prezent, odată cu dezvoltarea științei și medicinei, ultimii au primit o unealtă de precizie înaltă, bazată pe metode științifice avansate și care este recunoscută și de instanțele judiciare naționale și internaționale.
Această metodă este testul ADN de paternitate judiciar, care permite ca persoana să afle cu o precizie de 99,9 % dacă ultimul este rudă de gradul I cu copilul sau nu.
Situațiile descrise mai sus pot fi pe cât de amuzante, pe atât și de complexe și cu o încărcătură psiho-emoțională proeminentă, or, există situații în care însăși copilul devenind major dorește să afle cine este tatăl biologic, sau tatăl ajuns la o vârstă înaintată dorește să lase moștenire anume propriului copil, sau auzind de câteva ori că copiii nu-i seamănă prea mult, bărbații pierd încrederea în faptul că ei sunt părintele biologic al copiilor și doar testul ADN o poate întoarce.
Un alt aspect juridic important este acela că, soțul, odată prezumat tatăl copilului conform legii poate fi obligat la plata pensiei lunare de întreținere a copilului minor a circa ¼ din toate veniturile sale (nu doar salariale), iar aceste mijloace de bani odată încasate forțat de executorul judecătoresc, nu se supun procedurii de „întoarcere a executării” chiar dacă ulterior se va demonstra că persoana nu este tatăl copilului, iată de ce, operativitatea cu care se va apela la un asemenea test ADN și operativitatea cu care se efectuează acest test ADN au o importanță sporită. Or, întâlnim în practica zilnică cauze unde fosta soție solicită sume fabuloase în calitate de remunerație pentru întreținerea copilului, iar la momentul când instanța dispune efectuarea testului ADN lucrurile adesea iau întorsătură imprevizibilă. Suntem la fel de bucuroși că avem și cazuri când persoana dorește să demonstreze că anume el este tatăl copilului și dorește s-și asume drepturile și obligațiile asupra copilului sau chiar dacă mama copilului nu împărtășește aceeași dorință, la fel unica metodă sigură și în acest caz este dispunerea prin intermediul instanței a efectuării testului ADN de paternitate judiciar.
Autor: Muntean Sergiu, avocat, fondator al proiectului „Sfat de AVOCAT”
