Politica moldovenească a demonstrat de nenumărate ori că alianțele sau coalițiile nu sunt fezabile, iar statistica arată că, anume în perioada când majoritatea parlamentară era formată dintr-o coaliție, au loc cele mai multe instabilități și crize politice. Acestea, la rândul lor, provoacă alegeri parlamentare anticipate.
Echipa #diez și-a adus aminte despre cauzele declanșării alegerilor anticipate de-a lungul istoriei Moldovei de la independență încoace.
27 februarie 1994
În iarna anului 1994, au fost organizate primele alegeri democratice în statul independent Republica Moldova. Totul a început în data de 12 octombrie 1993, când parlamentul s-a autodizolvat pentru a forma un nou legislativ pe bază de pluripartitism. La scrutinul parlamentar au participat 33 de concurenți electorali, inclusiv patru blocuri electorale, nouă partide sau mișcări social-politice și 20 de candidați independenți. Rata de participare la scrutin a constituit 79,31 %, iar mandatele de deputat au fost distribuite în felul următor:
#1. Partidul Democrat Agrar din Moldova (56 de mandate);
#2. Blocul electoral „Partidul Socialist și Mișcarea Unitate-Единство” (28 de mandate);
#3. Blocul Țăranilor și Intelectualilor (11 mandate);
#4. Alianța Frontului Popular Creștin Democrat (nouă mandate).
Acel parlament s-a făcut remarcat prin adoptarea Constituției Republicii Moldova din data de 29 iulie 1994.
Cauza declanșării alegerilor anticipate
Primul parlament s-a autodizolvat din cauză că nu erau voturi pentru ratificarea acordului cu privire la crearea și aderarea la Comunitatea Statelor Independente (CSI). Acest document a fost adoptat în luna aprilie 1994.
25 februarie 2001
Alegerile anticipate au fost organizate ca urmare a incapacității parlamentului de a alege șeful statului în decembrie 2000. În parlament au acces trei entități. Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a acumulat 71 de mandate, acesta devenind primul și unicul partid din istoria Republicii Moldova care a obținut majoritatea constituțională, Blocul electoral „Alianța Braghiș” – 19 mandate și Partidul Popular Creștin Democrat – 11 mandate.
Cauza declanșării alegerilor anticipate
După alegerile parlamentare ordinare din 22 martie 1998, în parlament au acces patru formațiuni politice: Partidul Comuniștilor din Republica Moldova cu 40 de mandate, Blocul electoral „Convenția Democrată din Moldova” – 26 de mandate, Blocul electoral „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” – 24 de mandate și Partidul Forțelor Democratice – 11 mandate. Pentru prima dată în țară, a fost constituită o coaliție de guvernământ care a întrunit 60 de deputați. Însă, în a doua jumătate a anului 1999, un grup de deputați a părăsit Alianța pentru Democrație și Reforme, coaliția rămânând doar cu 40 de deputați. În data de 5 iulie 2000, cu o majoritate constituțională de voturi, parlamentul a operat o serie de modificări în constituție, în urma căreia s-a trecut de la un regimul politic semiprezidențial la un unul parlamentar. În urma modificărilor, alegerea președintelui Republicii Moldova se efectuează de către parlament prin vot secret, cu cel puțin trei cincimi din numărul deputaților aleși. În urma acestei reforme constituționale, în decembrie 2000, după expirarea mandatului președintelui Republicii Moldova în exercițiu, parlamentul a inițiat procedura alegerii unui nou președinte. Dar, deoarece nu s-a reușit alegerea șefului statului în conformitate cu noile prevederi constituționale, Președintele Republicii Moldova în exercițiu a dizolvat parlamentul și a stabilit data alegerilor parlamentare anticipate – 25 februarie 2001.
29 iulie 2009
În urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, au trecut pragul electoral cinci partide politice, dintre care patru formațiuni (Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova și Alianța „Moldova Noastră”) au înființat Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), în timp ce Partidul Comuniștilor a trecut în opoziție. Coaliția de guvernare, care deținea 53 de mandate în parlament, a investit noua componență a guvernului la 25 septembrie 2009, în calitate de prim-ministru fiind desemnat liderul PLDM, Vlad Filat.
Cauza declanșării alegerilor anticipate
La alegerile parlamentare din 5 aprilie, cele mai multe voturi au fost obținute de PCRM – 60 de mandate. La scurt timp după alegeri, s-au declanșat proteste stradale la care au ieșit în mare parte tineri și scandau „Jos Comuniștii”. De asemenea, ei protestau din cauză că alegerile au fost fraudate. În acea perioadă, comuniștilor nu le ajungea un singur vot pentru a alege președintele țării. În acest context, au fost create circumstanțele dizolvării parlamentului.
28 noiembrie 2010
Rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie au adus în prim-plan patru formațiuni politice, dintre care trei partide (PLDM, PL și PDM) au creat AIE II. Activitatea AIE II a fost marcată de numeroase conflicte dintre Vlad Filat și Vlad Plahotniuc, dar și de incapacitatea alegerii șefului statului. Abia la 12 martie 2012, membrii AIE II l-au votat pe Nicolae Timofti în calitate de președinte al țării, fiind susținut și de grupul socialiștilor format din teri deputați ex-comuniști: Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc.
Însă, cazul ținut în secret pentru câteva zile petrecut în rezervația „Pădurea Domnească” în decembrie 2012 a generat o criză politică ce a culminat cu desființarea AIE II, demiterea guvernului condus de Vlad Filat și a președintelui parlamentului Marian Lupu.
Cauza declanșării alegerilor anticipate
Alegerile anticipate din 28 noiembrie au fost provocate din cauză că AIE I nu a reușit să voteze președintele Republicii Moldova.
11 iulie 2021
În urma alegerilor parlamentare ordinare din 2019, în parlament au acces cinci partide și trei deputați independenți conform noului sistem de vot (mixt). PSRM a acumulat 36 de mandate, Partidul Democrat – 29 de mandate, Blocul electoral ACUM (Partidul Acțiune și Solidaritate și Platforma DA) – 25 de mandate, Partidul „ȘOR” – 7 mandate, deputați neafiliați – 3.
Cauza declanșării alegerilor anticipate
În acești doi ani, s-au creat trei majorități parlamentare: ACUM-PSRM, PDM-PSRM, PSRM-Partidul „ȘOR”-Pentru Moldova. Între timp, Igor Dodon a pierdut alegerile prezidențiale în fața candidatei din opoziție – Maia Sandu. Aceasta a promis că îndată ce va câștiga alegerile prezidențiale, ea va dizolva parlamentul. În lunile ianuarie și februarie, a înaintat formal două candidaturi la postul de premier cu siguranța că acestea nu vor fi susținute de majoritatea parlamentară. Socialiștii au format coaliția cu Partidul „ȘOR” ca să propună un candidat al majorității, însă Maia Sandu l-a respins. În consecință, Curtea Constituțională a considerat că s-au întrunit toate circumstanțele de neînvestire de două ori a guvernului, ceea ce creează premise pentru dizolvarea parlamentului și stabilirea alegerilor anticipate.
În concluzie. De la independență încoace, în Moldova s-au desfășurat cinci alegeri parlamentare anticipate, majoritatea dintre ele (trei) au ținut de neputința de a alege un președinte de majoritatea parlamentară, o dată – din cauza lipsei de voturi pentru ratificarea acordului de aderare la CSI și o dată – din cauza eșuării învestirii unui guvern de două ori.
