Imaginează-ți un joc uman care pornește de la niște stereotipuri fixate adânc în convingerile unei comunități. Un joc unde caracterul tău, al meu sau al lor poate cădea sub incidența unui șablon. Imaginează-ți cum îți vezi reflecția dintr-o parte, nu cea pe care ți-o creezi tu, dar cea pe care ți-a caricaturizat-o societatea aproape în mod involuntar. Acestea sunt doar niște gânduri (subiective) la care ajungi după ce închizi ușa unei săli de spectacol, mai bine zis celei a Teatrului Geneza Art. Pentru că, în cele ce urmează, o să las aici câteva reflecții pe care mi le-a dăruit comedia „ZACS” semnată de regizoarea Daniela Burlaca, premiera căreia a avut loc acum două săptămâni.
Nunta. La ce vă gândiți când auziți acest cuvânt? Probabil la o mireasă și la un mire conform „canonului”, la tradiții, la rude multe și de toate, la familii diferite care de acum încolo vor deveni, probabil, mai apropiate, la mese somptuoase și, poate că, la multe alte detalii pe care cu siguranță le-ați văzut la nunțile autentice.
Nunta, de pe scena Teatrului Geneza Art, este ceva mai mult decât cea căreia i se supun normele unor astfel de evenimente. Pentru că aici, la ZACS, lucrurile se întâmplă într-o cameră de așteptare, dirijată de un al treilea ochi care poate fi un martor, un organ al stării civile sau un regizor poziționat în cutia „craniană” a acestui joc de caractere.
Acest regizor de fapt nu este Daniela Burlaca, cea care a montat piesa, ci un personaj care însușește niște comportamente sociale complexe, care sare dintr-o navă tipologică în alta. Pe scurt, acel regizor sau personaj care se metamorfozează de la o mizanscenă la alta este foarte expresiv, cu un bagaj bogat de maniere interpretative.
„ZACS – Ziua Așteptării Căsătoriei Sacre” este o comedie de la care cu siguranță fiecare spectator va lua ceva în parte, pentru că e atât de reliefat construită încât straturile umoristice și sublim divizate în drama unui secol modern vor stârni nu doar umor, ci și dorința de a căuta unde și cum în viața reală (cea unde o să vă întoarceți după spectacol) se reflectă acel joc de caractere umane.
Cert este faptul că în toată această satiră, în momentele în care apare ansamblul de manifestări stereotipizate feminine, jucate superb atât de distribuția actrițelor Teatrului Geneza Art, cât și de actori deghizați în femei, se creionează un absurd comun al cotidianului concentrat pe dogme.
„ZACS” – un spectacol în care fiecare actor în parte a fost pentru mine o (re)descoperire, iar surpriza cea mai mare a fost s-o văd pe Milissa-Alexandrina Gologan jucând rolul unei surori foarte autentice, expresive, colorate, care pune niște accente fine a modului în care, deseori comportamentul nostru devine oglinda a ceea ce vedem în jurul nostru.
O să vedeți o mulțime de personaje, dintre cele mai expresive și sugestive: de la mame hiperprotectoare de o sensibilitate aparte, sociologe, prietene, bunici, până la femei-foc îmbrăcate în roșu. Iar tot acest amalgam de personaje și partituri o să vă lase în memorie un tablou nuanțat nu doar despre felul în care se manifestă comportamentul unor femei, ci și despre felul în care ajungem noi să le vedem.
Decorul, muzica și luminile – ca de obicei, un spectacol aparte! De ce zic asta? Pentru că fiecare accent pe detaliile hainelor, nuanțele de rece/cald în lumini, sunetele de vânt, expresiile corporale și acel regizor (menționat mai sus) care stă și analizează/conduce tot creează o întreagă performanță teatrală.
Mergeți la teatru și uitați-vă cum se oglindesc lucrurile la care nu atrageți atenția când mergeți grăbiți, de exemplu, spre birou. La teatru e bine, o să vă placă!
Actori în distribuție: Cristina Trînbaci, Cristyan Perepeliuc, Viktoria Botnar, Mihai Bordian, Viorel Cozma, Nicu Țurcanu, Iurie Gologan, Milissa-Alexandrina Gologan, Ilié Stefanesa.
