Într-un loc în care bărbații au lipsit din punct de vedere istoric, rolurile femeilor pe o insulă estonă s-au extins și, până în prezent, domină toate aspectele vieții de zi cu zi.
Kihnu, cunoscută și drept Insula Femeilor, este un loc izolat din Marea Baltică, în largul coastei de vest a Estoniei, fiind considerată ultima comunitate matriarhală a Europei, comunitatea insulară fiind susținută în primul rând de forța și implicarea femeilor, potrivit BBC.
Ocrotitoarele unei culturi atât de bogate, care se află pe lista patrimoniului cultural mondial Unesco, femeile din Kihnu coordonează activitățile agricole, se ocupă de creșterea copiilor și organizează fiecare aspect al vieții de pe insulă, menținând tradițiile ancestrale.
Într-un loc în care bărbații au lipsit din punct de vedere istoric, muncind pe mare sau în străinătate, rolul femeilor din Kihnu este dominant.
Viața lor a fost ilustrutată într-un album al fotografei norvegiane Anne Helene Gjelstad. Invitată la înmormântarea unei femei din Kihnu, Gjelstad s-a trezit într-o bucătărie, înconjurată de femei în vârstă îmbrăcate în albastru, culoarea doliului. În acel moment, a știut că trebuie să împărtășească povestea acestor femei de care depinde totul în comunitatea izolată.
Portretele și poveștile surprinse Gjelstad relatează istoria unui loc plin de tradiții, îmbrăcăminte țesută și brodată în culori vii, precum și povestiri despre capacitatea femeilor de a face totul, de la repararea unui motor de tractor la creșterea animalelor. De asemenea, cartea spune o poveste despre supraviețuire, deși una cu un viitor incert.
Tradiția matriarhală a rezistat, chiar dacă Kihnu a trecut prin mai multe dificultăți, inclusiv 50 de ani de ocupație sovietică. Aceste femei au găsit forță mereu, iar acum, cele mai tinere, caută noi oportunități. Turismul sezonier prosperă, pentru că oamenii sunt curioși să vadă cum se trăiește în Kihnu, oferind resurse cumunității, însă populația scade progresiv.
