Acum 31 de ani, în data de 6 mai 1990, în cadrul acţiunii „Podul de Flori de pe Prut”, peste un milion de români au trecut de o parte şi de alta a Prutului fără vize şi au sărbătorit revederea cu rudele, apropiaţii și prietenii, după o jumătate de secol de dezbinare.
Primul „Pod de flori” a avut loc la 6 mai 1990. Acţiunea, intitulată „Podul de flori de la Prut”, a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi împreună cu Frontul Popular Moldova. Cu acel prilej, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13.00 şi 19.00, să treacă Prutul în Moldova fără paşaport şi viză, şi invers, cetăţenilor din Moldova să treacă fără viză specială în România.
În acest sens au fost create, de-a lungul frontierei de 700 de km a Prutului, opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti. După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.
Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul, pe o barcă de cauciuc.
„Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează «Podul de flori». Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”, avea să-şi amintească poetul într-un interviu realizat de către Stela Popa.
