E clar mai simplu să filmezi o dramă decât o comedie. Dramele sunt universale odată ce comediile se adresează unui anumit spectator care face parte de cele mai multe ori dintr-o anumită zonă geografică, pentru că umorul se educă și este diferit în funcție de naționalitate, etnie sau cultură. Dacă un film de genul dramă nu este apreciat, mereu se găsește o scuză: că e prea profund, că e prea personal, că pur și simplu nu a fost înțeles… Însă dacă faci o comedie și lumea nu râde, e un dezastru ireversibil! Mai jos, veți găsi o selecție de cinci comedii, bune în opinia mea, pentru că m-au făcut să râd cu poftă.
Susține-l pe Mircea pe patreon.com sau buymeacoffe.com
The Art of Self-Defense (2019)
După ce a fost atacat în timpul nopții de o bandă de motocicliști, timidul contabil Casey (Jesse Eisenberg) se alătură unui club de karate din cartier pentru a învăța autoapărarea. Sub supravegherea pedantă a unui sensei enigmatic (Alessandro Nivola) și a colegei sale hardcore (Imogen Poots), Casey capătă un sentiment de încredere pentru prima dată în viață. Totul pare a fi minunat până în momentul în care participă la cursurile misterioase de noapte, acolo unde descoperă o lume sinistră, brutală și hipermasculină. Astfel, se pomenește într-o încurcătură din care se pare că nu există ieșire.
Deși filmul începe infantil, asemenea unui Karate Kid pierdut într-o lume străină, atinge prin evoluția personajelor de dimensiunea unui Fight Club plin de toxicitate și testosteron. Chiar dacă abordează temele filmelor menționate anterior, pelicula reușește să se evidențieze printr-un stil absurd și un umor negru de calitate. Jocul actorilor este schematic, chiar patetic pe alocuri, fapt care plasează filmul într-o atmosferă a cinematografiei nordice explorând cele mai subtile zone ale umorului rece. Dacă vrei să faci cunoștință cu un Aki Kaurismaki american, acest film e cea mai bună ocazie.
Docteur? (2019)
Într-o seară de Crăciun, la Paris, un medic e nevoit să fie unicul de gardă pentru toată noaptea. Chemările sunt constante și frenetice și pare să le facă față până în momentul când din cauza unei dureri de spate se simte forțat să facă echipă cu un curier de la Uber Eats. În următoarele câteva ore, curierul va deveni doctor, iar doctorul îl va consulta prin telefon.
Este o comedie ușoară, în spiritul bunului umor francez, cu multiple situații amuzante, unele previzibile, dar cu un efect scontat. Un duo de succes dintre un bătrân morocănos și un tânăr ingenios ne transpune pe ecran o comedie călduroasă, numai bună de savurat în sânul familiei. Un film de care am mai văzut; simplu, amuzant și nimic mai mult.
The Professor (2018)
„Profesorul”, intitulat anterior „Richard își ia rămas bun”, îl prezintă pe Johnny Depp într-o situație dificilă. Ce ai face dacă ai afla că sfârșitul e aproape?
Richard, un profesor de universitate la vârsta a doua, decide să-și schimbe total viața când află despre diagnosticul de cancer pulmonar în stadiul terminal. Alege să comunice acest lucru doar unui singur coleg în timp ce toți ceilalți cred că el trece printr-o criză de vârstă: renunță la orele de engleză, fumează marijuana cu studenții în campus, face sex ocazional cu o chelneriță din bar. L-am putea numi „cel mai rebel pacient de cancer”. În timp ce parcurge debusolat etapele de negare, boala evoluează și îl forțează să conștientizeze marele adevăr al vieții sale.
Este o comedie nebunatică, cu pretenția de a fi profundă atunci când ne prezintă existența omului aflat la un pas de sfârșit. O prezență plină de zel, cu care puțini vor fi de acord odată ce au avut nenorocul să înfrunte, într-un fel sau altul, cancerul. În schimb, am râs timp de o oră și jumătate urmărindu-l pe căpitanul Jack Sparrow navigând prin campus, scuipând cu replici usturătoare și sărutând soții străine. O satisfacție de rebeliune sufletească cu o ușoară nuanță de tristețe!
Hunt for the Wilderpeople (2016)
O comedie aventură de la autorul filmului What We Do in the Shadows, o poveste adaptată după romanul lui Barry Crump Wild Pork and Watercress, regizată de neozeelandezul Taika Waititi.
Bella și Hector, doi oameni simpli de la țară, devin părinții adoptivi ai lui Ricky, un „copil problemă” care se află deja de ceva timp sub tutela sistemului de asistență socială. Cu premeditate necazuri la început, Bela și Hector totuși reușesc să se impună făcând ca lucrurile să meargă destul de bine. Cu toate acestea, moartea neașteptată a Bellei înseamnă pentru Ricky revenirea la orfelinat, lucru pe care nu și-l dorește în ruptul capului. N-are decât să fugă în pădure atunci când află că asistenții sociali vin după el. În scurt timp, e urmat de Hector, ambii provocând în cele din urmă o căutare națională care implică poliția, armata și un grup de vânători locali.
Un film convingător din punct de vedere stilistic, care îmbină cu iscusință gluma, distracția și profunzimea. Un subiect veșnic actual, cu mai multe substraturi și cu clișee luate dibaci peste picior. O peliculă care a transformat o poveste simplă despre adopție într-o fantezie sălbatică și minunată, în care un copil orfan în sfârșit își găsește casa.
Le tout nouveau testament (2015)
Dumnezeu există, el locuiește la Bruxelles și scrie cu satisfacție legile lui Murphy pentru a ne face viața mai anevoioasă. Dar totul se schimbă când fiica lui fuge de acasă în căutarea a șase apostoli pentru a scrie un nou testament care va schimba statu-quoul. Înainte de plecare, ea le trimite oamenilor un mesaj cu data în care vor muri. De acum înainte, fiecare om va face doar ceea ce și-a dorit cu adevărat în viață, iar Dumnezeu e nevoit să iasă din fortăreața sa ca să-și găsească fiica și să înfrunte o lume pe care a înrăit-o în tot acest răstimp.
Este o comedie fantastică în toate sensurile, cu elemente de basm, poezie, surrealism și dramă. O critică delicată adusă religiei care ar avea nevoie de un update sau poate chiar un restart. O satiră excepțională despre un patriarhat toxic și un spirit tânăr imposibil de stăpânit. Regizorul filmelor Mr. Nobody și Le huitième jour, Jaco Van Dormae, lărgește spectrul realității și ne onorează cu o sinteză dintre „Amelie”, Big Fish și Angel-A. Un film pe care îl recomand cu încredere celor care apreciază umorul latin.
Dacă după vizionare veți mai simți nevoia de a râde, vă las aici un link cu cinci comedii care mi-au prelungit viața. În caz că preferați mai mult o simfonie între videoclip și text, vă îndemn să accesați canalul de YouTube „CE SĂ VĂD?”. În rest, vă doresc vizionare plăcută și o călătorie memorabilă în lumea filmului!
Susține-l pe Mircea pe patreon.com sau buymeacoffe.com
