Schimbările de stiluri reflectă tradiții, credințe și religii în schimbare, sau apariția de noi idei și tehnologii noi, care fac posibile stiluri noi. Fiecare țară, oraș, sat are istoria sa unică, iar cea mai vizibilă este arhitectura. Vizitând orice loc cu clădiri, vă poate spune propria istorie cu ajutorul tendințelor de arhitectură. Fiecare stil de construcție își are locul pe cronologie. Am ales câteva stiluri arhitecturale faimoase cu particularitățile lor pentru a le observa specificul.
# Stilul Clasic
În antichitate, construcțiile erau realizate în principal din piatră, pentru durabilitate, fiind deseori placate cu roci decorative ca marmura, pentru un aspect impresionant. Grecii au fost principalii promotori ai acestui stil, studiul matematicii servindu-le în proiectarea unor clădiri bine proporționate, în armonie cu peisajul. Prin anii 300 î.Hr., grecii făceau planuri de urbanism, proiectând în detaliu polis-uri întregi.
# Stilul Gotic
Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul XII şi încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 – 1500.
# Stilul Renascentist
Renașterea din istoria europeană a lăsat în urmă perioada gotică. A fost un nou mod de a arăta scriitorii, artiștii și arhitecții în lume după Evul Mediu. În timpul Renașterii însă, arhitecții au fost inspirați de clădirile extrem de simetrice și proporționate cu grijă din Grecia clasică și Roma. Formele geometrice s-au reconsiderat: pătratul şi cercul pentru plan, iar cubul şi cilindrul pentru edificii.
# Stilul Baroc
Arhitectura barocă este expresia arhitecturală specifică secolelor XVII – XVIII, fiind derivată din Renaştere şi evoluând apoi spre Rococo, înainte ca Neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate. Formele convexe şi concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate şi relaţii între volume de tipuri şi mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrazneţe şi multă retorică arhitecturală şi simbolică sunt caracteristicile stilului Baroc.
# Stilul Rococo
Rococo este stilul generat în Franţa, în secolului al XVIII-lea, pentru arhitectură şi design interior. S-a propagat apoi în toată Europa şi în America, mai ales în America Latină, în ţările de limbă spaniolă şi portugheză. Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluţia barocului, fiind caracterizat mai ales de bogăţia şi varietatea detaliilor şi a ornamentelor, Rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluţia artei occidentale.
# Neoclasicismul
Neoclasicismul este o mişcare din secolele XVIII – XIX în arhitectură şi artele decorative în Europa şi America de Nord, fiind caracterizat prin reamintirea stilului clasic grecesc şi roman. Influenţat de gândirea din secolul luminilor, neoclasicismul impune dominaţia rigorii, având ca modele arta greacă şi cea romană.
# Art Nouveau
Art Nouveau este un stil artistic manifestat în artele vizuale, designul şi arhitectura de la începutul secolului XX. Se manifestă relativ în acelaşi timp în majoritatea culturilor europene, dar şi în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite şi Canada. Art Nouveau, conferă dinamism şi ritm acestor artefacte şi clădiri.
# Modernism
Modernismul este o mişcare culturală, artistică şi ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica şi literatura progresivă, care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 – 1914, când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare.
# Postmodernism
Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de arhitectură, artă, literatură şi cultură. Diversele expresii ale postmodernismului provin sau sunt o reacţie a modernismului.
# Art Deco
Arhitectura Art Deco este denumirea generică a unui curent artistic şi a unui stil arhitectural puternic reprezentat în construcţia a numeroase clădiri şi structuri din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Canada în deceniile 1921-1930 şi 1931-1940. Apariţia istorică a zgârie-norilor la sfârşitul secolului al XIX-lea în America de Nord a fost unul din factorii declanşatori ai unei noi revoluţii în arhitectură.
