(foto) Plimbări urbane. Care sunt conacele și vilele urbane de pe strada Mihai Eminescu din Chișinău

Mihai Eminescu, 13 A,B

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

A fost construită la începutul secolului al XX-lea. Proprietară în 1940 a fost atestată Zaharianov Parascovia.

Este o clădire alcătuită dintr-un parter cu planul rectangular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Arhitectura este în stil modern în baza stilului clasicist. Faţada este cu două rezalite laterale cu aspect de porticuri, cu cinci axe compoziţionale, dintre care patru sunt goluri de ferestre, şi una golul uşii de intrare, aflat în rezalitul stâng, amplasat lateral, spre intrarea în curte, soluţie echilibrată de forma ferestrei, identică cu cea a uşii, amplasată în rezalitul drept. Intrarea este evidenţiată printr-un portic din patru pilaştri, suprapus rezalitului, dominat de un fronton triunghiular.

Paramentul este în zidărie aparentă, din piatră fasonată, din care sunt cioplite detaliile decorului arhitectural. Rezalitele şi plinurile dintre ferestre sunt evidenţiate prin pilaştri care susţin partea superioară a faţadei sub forma unui antablament, cu friza netedă şi cornişă cu muluri clasice şi denticule. Uşa de intrare este în arc în plin cintru, mărginită de o arhivoltă sprijinită pe imposturi – pilaştri dorici, soluţie repetată şi la fereastra din rezalitul opus. Ferestrele de formă rectangulară au ancadramente simple cu o friză în partea superioară, dotată cu câte o ghirlandă, în centrul căreia este inclusă monograma din iniţialele latine „AD”. S-a păstrat uşa cu canaturile din lemn sculptat.

Clădirea se evidenţiază prin compoziţia echilibrată cu utilizarea savantă a resurselor stilului clasic, realizată cu o calitate înaltă a lucrărilor de construcţie şi finisaj.

Mihai Eminescu, 24

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

A fost construită la începutul secolului al XX-lea. Proprietar în 1940 a fost atestat Iaroslavsky.

Este o clădire alcătuită dintr-un parter cu planul unghiular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Faţada are cinci axe compoziţionale, dintre care patru sunt goluri de ferestre, şi una – golul uşii de intrare amplasată lateral, într-un rezalit.

Arhitectura casei este în stil modern, cu paramentul în zidărie aparentă, din piatră de calcar albă făţuită şi teracotă (cărămida de pe faţada principală acoperită cu vopsea roşie), aşezate în asize cu alternarea culorilor. Din piatră sunt cioplite şi detaliile arhitectonice din arsenalul stilului clasicist, realizate cu o înaltă calitate a lucrului de construcţie. Compoziţia faţadei principale este simetrică, cu două rezalite laterale, sub forma unor porticuri, dominate de frontoane diferite – al intrării în segment de cerc, şi porticul drept – dominat de un fronton triunghiular. Colţurile rezalitelor sunt accentuate prin pilaştri ordinului doric, care susţin partea superioară a peretelui, tratată ca un antablament, alcătuit din cornişă simplă şi o friză cu metope şi triglife. Frontoanele porticurilor se proiectează pe fundalul aticelor rezalitelor, care formează parapetul clădirii (elementele din metal au dispărut). Ferestrele rectangulare au ancadramente cu „urechiuşe” şi bolţarul central evidenţiat, cu nişe sub plita de pervaz. Golul în arc în plin cintru al uşii de intrare este conturat de o arhivoltă cu muluri, sprijinită pe imposturi-pilaştri.

În compoziţia arhitectonică a casei intră şi poarta de acces, cu pilonii şi arcul pasajului din piatră, în care se repetă procedeele artistice folosite la faţada casei.

Mihai Eminescu, 31 (colţ str. Bucureşti) – Conacul urban al lui Pisarjevschii

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

A fost construită între anii 1980–1893. A aparţinut familiei Pisarjevsky, moştenitorii general-maiorului Ignatii Fedorovici Pisarjevsky, 1796–1849. Fii. Constantin 1846–1901 a fost preşedintele zemstvei basarabene, fondatorul băncii Basarabene tauride, Vladimir – notar, tatălcuoscutului savant, academician Lev Pisarjevscy, profesor al Universităţii din Tartu, Dumitru – 1845–1901, mareşal al nobilimii din Bender, notar, deputat al Dumei din Chişinău, nepoata de la fiica Maria – cunoscuta scriitoare Lidia pisarjevckaia, 1934. reprezenţanţi ai celei mai avansate şi culte părţi a nobilimii basarabene. Din 1901 şi până în 1917 în casă se afla filiala basarabeană a Societăţii muzicale ruse şi şcoala de muzică. Printre profesori se numărau V. Gutora, V. Rebikov, G. Biberi, etc.

Proprietară în 1940 a fost atestată Dinisova Eufrosinia. În perioada postbelică şi până în 1991 a fost sediul muzeului G. Kotovski şi S.Lază.

Structura edificiului s-a format prin comasarea a două clădiri – casa principală (literul A) a conacului şi un corp secundar, alipit lateral (literul A1), cu arhitectura integrată în anii 70 ai secolului al XIX-lea prin simplificarea decorului original.

Literul A. Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Structu planimetrică este bazată pe dispunerea în anfiladă a odăilor, specifică mijlocului secolului al XIX-lea. Faţada orientată spre strada Eminescu are cinci patru axe, patru goluri de ferestre (o axă a fost înlocuită cu o uşă) şi o uşă, amplasată lateral, care conducea în galeria de la faţada laterală (azi înlocuită cu o fereastră). Faţada orientată spre strada Bucureşti – era simetrică, cu 9 axe, toate goluri de ferestre, repartizate pe o suprafaţă defalcată de un rezalit central cu trei ferestre. Spre curte casa avea o galerie alungită.

Literul A1. Este o clădire alcătuită dintr-un parter , ridicate pe un demisol, cu planul rectangular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Faţada are şase axe compoziţionale, dintre care cinci sunt goluri de ferestre, şi una – golul uşii de intrare amplasată central (după reparaţia din ultimii ani, pentru intrare a fost folosit golul ferestrei laterale).

Arhitectura a fost în stil eclectic, cu detalii specifice stilului clasicist, de la care au fost păstrate lesenele de la colţurile faţadei şi în plinurile dintre ferestre. Ferestrele sunt fără ancadramente, cu nişe sub plita de pervaz.

Mihai Eminescu, 33

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

A fost construită în 1936. Proprietar în 1940 a fost atestat doctorul Volf Cervinschy, în 1946 vinde casa medicului Ţukerman I.A.

Este o clădire alcătuită dintr-un parter, construit cu o mică retragere de la linia roşie a străzii, de care este izolată printr-un gard decorativ din grilaje metalice. Arhitectura şi structura casei corespund stilului modern românesc, toată arhitectonica fiind soluţionată în corespundere cu exigenţele stilului.

Casa este concepută pentru două apartamente, amplasate etajat, fiecare cu intrări separate: câte o intrare prin faţada principală, grupate în grup, şi secundară – prin faţada laterală. La apartamentul de la etaj conduce o scară de onoare, aflată în casa scării – un volum separat, pătrat în plan, dispus cu o retragere de la linia faţadei, evidenţiat prin patru ferestre înguste şi alungite. Intrarea secundară la etaj are loc printr-o scară în melc, aflată în spatele primei.

Odăile sunt grupate în jurul unui salon central cu ieşire spre un culoar central, şi în acelaşi timp, izolate de bucătărie şi dependinţele sanitare, grupate de partea opusă a culoarului. Confortul era susţinut şi de prezenţa spaţiilor deschise – câte o terasă la parter şi etaj (construită perimetral cu pereţi) şi un balcon alungit la etaj.

Etajarea casei în două niveluri este subliniată în tratarea faţadei, unde ferestrele formează registre orizontale, detaşate de registrele opace intermediare şi de volumul casei scării. Ferestrele sunt alungite pe orizontală, unite prin cornişe adânci şi plite de pervaz comune, cu plinurile dintre ferestre tratate într-o compoziţie integră graţie facturii folosite, contrastante cu pereţii tencuiţi neted, de culoarea naturală a cimentului. La această casă este respectat procedeul renumit al stilului – concentrarea ferestrelor faţadelor vecine la colţul dintre ele, ce conduce la dematerializarea colţului. Casa are un acoperiş orizontal, care subliniază dominarea elementelor orizontale în compoziţia faţadelor.

Mihai Eminescu, 36

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

A fost construită în 1939. Proprietară în 1940 a fost atestată Sperberg Sara.

Este o clădire alcătuită dintr-un parter, construită cu o mică retragere de la linia roşie a străzii, de care este izolată printr-un gard decorativ din grilaje metalice şi tumbe din piatră, care formează o legătură artistică cu clădirea. Arhitectura şi structura casei corespund stilului modern românesc, toată arhitectonica fiind soluţionată în corespundere cu exigenţele stilului.

Odăile sunt grupate de o parte şi alta a unui culoar central, izolate de bucătărie şi dependinţele sanitare, grupate în partea opusă holului intrării, iluminat prin fereastra laterală. Sub acoperiş, orientată spre curte, se află o mansardă. Confortul este susţinut şi de prezenţa spaţiilor deschise – câte o terasă la faţada principală şi la faţada posterioară.

Faţada are trei axe, două de ferestre şi un gol de uşă, aflat într-un volum prismatic cu holul intrării, amplasat asimetric, dominând prin înălţime clădirea. Paramentul faţadelor este tencuit peste o zidărie din piatră tăiată, cu păstrarea culorii naturale a cimentului, o exigenţă a stilului.

De o parte şi alta a holului se află câte o fereastră, amplasate în conformitate cu exigenţele stilului la colţurile faţadei. Ferestrele sunt alungite pe orizontală, unite prin cornişe şi plite de pervaz adânci, cuprinzând de o parte şi alta a ferestrelor porţiuni de zidărie cu factura din striuri orizontale şi verticale. Casa are un acoperiş piramidal jos, ascuns după parapetul opac din piatră, care subliniază dominarea elementelor orizontale în compoziţia faţadelor şi prin fereastra îngustă, alungită orizontal, pentru aerisire şi iluminare din parapetul casei.

Mihai Eminescu, 52 – Conacul urban a lui A.D. Inglezi

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Primele informaţii documentare sunt din 1841, când era proprietatea M. Mihailov, care l-a vândut fratelui său Andrei Bilevici Iavorschi. Între 1870–1974 proprietar era P.G. Tverdohlebov, apoi, până în 1889 proprietar a devenit nobilul A.D. Inglezi. În 1889 A.D. Inglezi a vândut casa nobilei Alexandre Spiridonovna Casso. În 1901 a fost amanetat societăţii de credite, cu această ocazie casa fiind descrisă „Proprietatea constă dintr-o casă trainică într-un etaj şi jumătate, un corp de casă din piatră, şi dependinţe. Etajul superior are şapte camere, decorate bogat, cu podele din parchet, sobe din faianţă, pereţii sunt tapetaţi, la demisol sun cinci camere, pentru servitori, bucătărie, spălătorie. Toată casa este ocupată de proprietari, şi prezintă un conac boieresc decorat bogat, cu tot comfortul”.

Sunt informaţii că ar fi fost construit între anii 1874–1875, autor al proiectului ar fi, după cum se presupune, arhitectul A.I. Bernardazzi, pentru familia lui A.D. Inglezi. Arhitectura este eclectică în spiritul renaşterii veneţiene. În 1940 era o clădire utilizată de Şcoala normală de fete, aflându-se la colţul cartierului vecin acestei instituţii. În anii 80 a fost restaurată faţada casei.

Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter pe un demisol înalt, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Încăperile sunt grupate perimetral pereţilor, de o parte şi alta unui culoar central, prin care are loc intrarea secundară în casă din direcţia curţii interioare.

Paramentul faţadelor este tencuit neted, contrastând cu detaliile decorate de ornamente turnate din stuc şi cu demisolul, căptuşit cu piatră tăiată, aşezate în asize.

Faţada principală este orientată spre strada 31 August 1989, care include intrarea principală. Compoziţia acestei faţade este simetrică, alcătuită din şapte axe, şase de ferestre şi una a intrării de onoare, amplasată central. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente în arc ogival, conturate cu o arhivoltă din muluri, cu timpanul opac, completat cu reliefuri printre care domină motivele orientale – lanţul selgiuc, ciubuce în torsadă, arcaturi ogivale, discuri. Ferestrele sunt axate în compoziţii verticale, în care intră ferestrele de aerisire a podului, de aceiaşi lăţime şi soluţionate în aceiaşi cheie stilistică a decorului turnat din stuc, precum şi ferestrele demisolului. Accentul compoziţional revine intrării în casă, care are loc printr-un portal cu aspect oriental de aivan rectangular cu două ferestre laterale, mărginite de colonete extrem de elegante, care se repetă şi la portal. Holul intrării este iluminată de o fereastră laterală, urcarea la cota parterului se efectuează prin trepte exterioare.

Faţada laterală are iniţial o compoziţie simetrică, alcătuită din patru axe, toate goluri de ferestre. Cornişa casei este proeminentă, din muluri, cu o friză netedă, susţinută la colţuri de lesene.