Îi cunoaștem ca vestitori ai primăverii și ne bucurăm din plin în această perioadă a anului de frumusețea și mirosul acestor plante. După cum v-ați dat seama probabil, vorbim despre ghiocei. Ei bine, dacă în spațiul românesc această floare este asociată cu reînvierea naturii, atunci să știți că în unele țări ghiocelul este un prevestitor al morții. Apropo, ați știut că în lume există peste o sută de soiuri de ghiocei? În acest articol vom afla mai multe curiozități despre această plantă, atât științifice, cât și extrase din superstiții și legende.
Ghiocelul este un gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre primele la începutul primăverii. Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis).
Ghioceii nu trebuie confundați cu 2 plante asemănătoare, lușca (Leucojum vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium). Acestea sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele interioare de aceeași mărime cu cele exterioare.
Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.
Deși pare că toţi ghioceii sunt identici, în realitate nu este aşa. În lume există peste 100 de soiuri de ghiocei. Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus nivalis f. pleniflorus ‘Flore Pleno’), care diferă în principiu prin mărime și floare, și prin perioada de înflorire.
În 1983, Duvoisin a sugerat că planta misterioasă care apare în Odiseea lui Homer este de fapt un ghiocel. O substanță activă din ghiocel este numită galantamină, care, precum anticolinesteraza, putea acționa ca antidot contra otrăvurilor lui Circe. Galantamina poate fi utilă în tratamentul bolii Alzheimer, deși nu este un leac. Substanța apare și în alte plante, precum narcisa.
Apropo, în contextul substanțelor, este important să cunoașteți că deși au un aspect fragil, ghioceii știu să se apere foarte bine. Bulbii lor sunt otrăvitori, motiv pentru care niciun rozător nu se încumetă să-i mănânce. Dacă o persoană este curioasă să guste din bulbul de ghiocel, riscă să se intoxice, deoarece substanțele pe care le conține sunt otrăvitoare și pentru om.
Legende
Istoria ghiocelului este un foarte veche. După cum menționasem și mai sus o primă apariție a acestei plante ar fi fost în opera Odiseea, cu 3 000 de ani în urmă. Conform operei, zeul Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită moly – Galanthus nivalis (denumirea științifică pentru ghiocel), care l-a protejat pe eroul antic de otrăvurile vrăjitoarei Circe.
Totuși, mai există o serie de legende despre această floare. De exemplu, o legendă spune că ghiocelul este prima floare de pe pământ. Atunci când Adam și Eva au fost alungați din Rai era iarna, iar pământul era acoperit cu un strat gros de zăpadă. Pe măsură ce înainta prin zăpadă, Eva a început să înghețe și să plângă, amintindu-și de frumusețile din Grădina Paradisului. Atunci din zăpadă au răsărit ghioceii.
Potrivit altei legende, copiii vântului de primăvară şi-au pierdut mama, iar tatăl lor s-a căsătorit cu fiica vântului de miază-noapte care avea o fire rece și ursuză. Doar că mama-vitregă alunga copiii de acasă în absența soțului ei pe o vreme rea, vijelioasă, tocmai când se lupta mai amarnic frigul cu căldura. Pentru că nu mai puteau să rabde frigul și foamea, copiii se rugau lui Dumnezeu să le vină în ajutor, iar acesta îi preface în primele flori ale primăverii – ghioceii.
De asemenea ghiocelul mai apare și în alte legende, precum cea a Mărțișorului. Probabil vă mai amintiți despre momentul în care Iarna supărată a chemat vântul și gerul să distrugă ghiocelul, după ce Primăvara a încercat să-l ajute să iasă de sub zăpadă. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
Cele de mai sus sunt legende specifice spațiului românesc. În întreaga lume însă mai sunt o sumedenie de legende despre această plantă. Iată un exemplu care vine din Germania: La început, când Dumnezeu a creat pământul, a cerut florilor să dea o parte din culoarea lor zăpezii. Toate florile au refuzat, dar Ghiocelul i-a dat milostiv culoarea Zăpezii. În schimb, Ghiocelului i s-a permis să înflorească în fiecare an, înaintea celorlalte celelalte flori. De atunci, Zăpada și Ghiocelul au devenit cei mai buni prieteni.
Această floare are și o însemnătate deosebită pentru creștini. Puritatea ghiocelului este legată de natura Fecioarei Maria. Aceste flori pot fi des întâlnite în grădinile bisericilor sau a mănăstirilor.
Conform superstițiilor și legendelor din popor, în spațiul românesc ghiocelul reprezintă simbolul speranței, a purității și inocenței. De exemplu, în popor se mai crede că grădina în care sunt ghiocei este ferită de boli.
Totuși nu pentru toți ghiocelul este un simbol de renaștere și puritate. De exemplu, pentru oamenii superstițioși din Marea Britanie ghiocelul nu este prilej de bucurie. Ei asociază ghiocelul cu moartea. La baza acestei superstiții stau mai multe motive, unul ar fi o legendă în care se spune că o tânără și-a găsit iubitul mort, iar lângă el era așezat un ghiocel. Un alt motiv este faptul că ghioceii adesea cresc pe morminte și în locuri mai sumbre.
Simbol al morții și al ghinionului ghiocelul era considerat încă în Anglia victoriană, întrucât era percepută drept o floare otrăvitoare. Conform superstițiilor, dacă cineva aducea ghiocei în casă se alegeau cu ghinion. În unele povești chiar se vorbea de moarte în familie pe parcursul anului. Multe persoane care practicau superstiția spuneau că anume faptul că au smuls un ghiocel a fost motivul văduviei lor.
O altă superstiție engleză mai veche spune că aducând un ghiocel, laptele din casă se acri, iar ouăle din gospodărie se vor strica.
În principiu, fiecare popor are propriile sale legende și superstiții, astfel puteți găsi încă multe-multe povești despre originea și apariția ghiocelului, dar și simbolista acestuia.
Cum să întreții ghioceii
Ghioceii cresc pe câmpii. Totuși îi putem găsi și în grădini personale, deoarece ei pot fi foarte ușor plantați. Cel mai bine e să o faceți toamna, astfel încât prin februarie să vă puteți deja bucura de bulbii ghioceilor. Totuși, ei pot fi plantați și în ianuarie, dar în acest caz va trebui să-i protejați de îngheț. De asemenea, ghioceii mai pot fi plantați și în ghiveci. Se recomandă ca aceste flori să fie plantate acolo unde razele soarelui au acces dimineața. Un alt aspect important este că ghioceii să se plantează în grupuri (câte 10-25). Bulbii pe care urmează să-i plantezi cel mai bine e să-i procuri de la magazine specializate, unde te vor ajuta să alegi exact ce ai nevoie. Bulbii nu trebuie să fie nici prea moi, dar nici prea uscați. Bulbii se plantează la circa 7-8 cm adâncime cu o distanță de 10 cm dintre bulbi.
Cum se înmulțesc ghioceii? Științific vorbind, înmulțirea se face vegetativ (asexuat) prin bulbi, prin diviziunea atentă a lor când planta este matură, prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc. Sexuat se înmulțește prin semințe.
În fiecare an, planta de ghiocel produce un număr mic de bulbi care se desprind de bulbul-mamă. După ce înfloresc și florile se usucă, se scot bulbii din pământ, se scutură și se pun într-un loc umbros pentru 2-3 zile. Apoi se separă bulbii noi de cei vechi și se plantează din nou în pământ. Bulbii noi de ghiocei vor înflori abia după 2-3 ani.
Cât despre îngrijire, nu trebuie să-ți faci mari griji, întrucât ei sunt destul de rezistenți. În perioadele secetoase ar fi de dorit să-i uzi. Dacă vrei poți utiliza și fertilizatori naturali.
Ce faci dacă ai un buchet de ghiocei? Ei pot rezista într-o vază chiar și o săptămână. Pentru a spori perioada lor de rezistență, trebuie să tai puțin din codițe. Ghioceii trebuie ținuți la un loc luminos și răcoros.
Important! Ghioceii în Republica Moldova se află în cartea roșie din motiv că sunt foarte puțini. Ecologiștii avertizează că dacă oamenii vor continua să rupă florile din pădurile din țară, în scurt timp, am putea rămâne fără această specie de plante. Conform Codului Contravențional al Republicii Moldova, persoanele care comercializează ilegal ghioceii se pot alege cu o amendă de până la 2 000 de lei.
În contextul rarității acestor plante, să știi că în Moldova există chiar și o monedă comemorativă Ghiocel Bogat (Leucojum aestivum L.). Aceasta a fost pusă în circulație de Banca Națională a Moldovei din 20 decembrie 2019.
Apropo, voi aveți ghiocei în grădină? Acum este sezonul lor, aici poți vedea câteva imagini surprinse de internauții moldoveni cu vestitorii primăverii din propriile grădini.
