Ion Creangă, autorul basmelor noastre din copilărie, este astăzi sărbătorit. Dânsul s-a făcut cunoscut de-a lungul vieții grație măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, dar care a activat și în cadrul bisericii în calitate de diacon sau în sistemul de învățământ ca institutor și autor de manuale școlare. Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”, care i-a și stabilit faima de mare prozator. Mulți dintre noi cunosc informații generale despre marele autor, dar ce ar fi să-l cunoaștem împreună din prisma lucrurilor mai puțin cunoscute și vorbite în manualele de la școală.
Așadar, în cele ce urmează vom menționa câteva curiozități despre îndrăgitul nostru autor.
Știați că?
# Personajul principal din „Amintiri din copilărie” este chiar Ion Creangă. Din această carte aflăm toată copilăria și tinerețea scriitorului, spusă chiar de acesta.
# A mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.
# A alcătuit unul dintre primele abecedare. Abecedarul a fost foarte apreciat și folosit în toate școlile din Moldova timp de mulți ani.
# Îl chema Ion Ștefănescu. În timp ce învăța la școala de catiheți de la Fălticeni se numea Ion Ștefănescu, ulterior și-a schimbat numele în Ion Creangă după numele mamei lui.
# A fost preot. A urmat școala de popi de la Socola până i-a murit tatăl, rămas fără susținător obține un atestat de preot fără să fie hirotonisit.
# S-a însurat cu o fată de 15 ani. Nu putea fi preot fără o nevastă, umblă se se însoare și se oprește la fata părintelui Grigoriu din Târgu Neamț care avea 15 ani. Nunta s-a făcut în august și în iarnă a fost hirotonisit diacon.
# Soția l-a părăsit pentru un călugăr. După ce se naște fiul să Constantin el se mută la Iași ca să scape de socrul său, dar Ileana, soția lui, l-a părăsit din cauza unui călugăr de la Golia.
# A fost un rebel. Creangă are necazuri cu superiorii bisericii fiindcă s-a dus la teatru, a împușcat ciorile de pe turlele Goliei și și-a tăiat codița, fapte care au dus la un mare scandal. Se spune că ar fi trimis la mitropolie potcapul si anteriul când a cerut să fie răspopit.
# Mesele lui erau impresionante. Când locuia la bojdeuca din Țicău, la o masă putea mânca: o mămăligă mare, un crap întreg, o oală de sarmale cu păsat, o găină friptă pe țiglă. Îi plăceau plăcintele cu poale-n brâu și pe toate le uda cu vin și cu o cofiță de apă rece.
# Nu credea că scrie bine. Era uimit că scrierile lui plac cititorilor. Zicea: „Un prost, un ghiorlan ca mine, să poată să scrie?”. Devine un om apreciat pentru glumele sale, este considerat un coțcar care grăiește în pilde, atât la junimea cât și pe ulițele Iașului.
Alături de cele neștiute despre clasicul literaturii române, vrem să încheiem cu o notă de citate scrise de povestitor.
# „Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, unul macină la moară.” („Povestea lui Harap-Alb”,1877)
# „Dac-ar fi să iasă toți învățați, după cum socoți tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.”(„Amintiri din copilărie”,1879)
# „Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă înșşcoale, ba nici în spitale.” („Păcală”,1880)
# „N-ar fi rău să fie bine-n țara asta.” (anecdotă)
# „Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.” (scrisori)
# „Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt niciodată n-am fost!” („Amintiri din copilărie”, 1879)
# „Din cărți culegi multă înțelepciune, și, la dreptul vorbind, nu ești numai așa, o vacă de muls pentru fiecare!”(„Amintiri din copilărie”, 1879)
Umorul lui Creangă este însuși umorul vieții, al acestui fenomen organic, în care durerea și bucuria, răul și binele, prostia și inteligența, umbra și lumina se îmbrățișează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea.
Iar AICI puteți și citi lista poveștilor și povestirilor scrise de Ion Creangă.
La 31 decembrie 1889, Ion Creangă moare în urma unui atac cerebral. Autorul este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.
