(foto) Să fie dragoste! De Dragobete, răscolim prin cărți împreună și împărtășim cu tine emoțiile personajelor din romanele românești celebre

Februarie e despre dragoste, nu că celelalte luni nu ar fi, dar anume în luna a doua a anului dragostea devine nu știu cum mai… vorbitoare. O fi din cauza gesturilor, a cadourilor, a strategiilor comerciale sau a felului în care vrei să-ți surprinzi omul drag. Ne-am gândit să vedem cum și-au declarat iubire sau cum au trăit dragostea personajele din romanele citite de unii dintre noi. Așadar, în cele ce urmează, o să subliniem citate din câteva lucrări literare romantice.

„Patul lui Procust” de Camil Petrescu

# „Cum se gândește, cum se iubește, cum se suferă nu se poate învăța în orele de curs și nici atesta prin certificat de absolvire.”

# „O îmbrățișare adevărată a corpurilor e frumoasă ca o convorbire între două inteligențe, în care nici un moment una nu pierde înțelegerea cu cealaltă, sau ca o carte citită cu pasiune, în care fiecare amănunt e priceput și justificat.”

# „Se spune că unii bolșevici, socotind iubirea cu veleități de alegere și exclusivitate, drept o prejudecată infiltrată de spiritul burghez, au încercat s-o desființeze printr-o educație contrară, tratând amorul ca pe un instinct, asemeni celorlalte, fals împodobit până acum cu aureolă pasională. A fost redus la stricta lui importanță prin educația neipocrită a sexelor laolaltă, prin nuduri integrale, pe stradă chiar, și prin încurajarea împerecherilor libere. Eroarea cea mare e că au crezut că amorul în acestea rezidă…”

„Maitreyi” de Mircea Eliade

# „Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și-acum, în loc să lucrez, mă gândesc la ea, imagine pală în sari albastră, de mătase întunecată cu înflorituri de aur. Și părul… Persanii aveau dreptate, în poeme, asemănându-l șerpilor. Ce va fi, nu știu. Probabil voi uita…”

# „Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit.”

# „Îi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum au răsunat cuvintele mele, căci ea își acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune în bengali.”

„Invitația la vals” de Mihail Drumeș

# „Iubirile mari sunt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult.”

# „În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe față, dragostea veștejește, își pierde frăgezimea, vraja devine ceva obișnuit, de toate zilele.”

# „– Vreau să-ți intru în sânge, pricepi?”

# „Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?”

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

# „O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.”

# „Pentru mine, dragostea aceasta era o lupta neîntrerupta, în care eram veșnic de veghe, cu toate simțurile la pânda, gata sa previu orice pericol.”

# „Niciodată n-o iubeam atât de mult ca în asemenea clipe și ar fi putut să mă omoare, dar la ispita asta n-aș fi renunțat. E ceea ce-am întâlnit niciodată la o femeie, aceasta impresie de a te juca pasionat cu o panteră întărâtată.”

„La Medeleni” de Ionel Teodoreanu

# „Piersicul înflorit îl vezi și-nchizi ochii fiindcă ai avut, cu o bătaie de inimă, icoana întâii sărutări: buzele roșii care-au zâmbit, obrajii copilărești care s-au înroșit. E trist un piersic înflorit, fiindcă alături de el, oricât ai fi de tânăr, ești bătrân.”

# „Dragostea pătrunde numai în sufletele care au o mișcare centripetă, numai atunci sufletul o absoarbe, dimpreună cu sufletul celui iubit.”

# „Dragostea este nostalgia față de ceva necunoscut, în care presimți frumusețea.”

„Pânza de păianjen” de Cella Serghi

# „Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viață sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i așa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viață, o ființă unică, de neînlocuit.”

# „Dragostea mea nu-i nici rătăcire, nici zigzag de încântare supremă și disperări fără fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil și pentru totdeauna…”

# „M-am gândit ca poate aceasta destrămare dulce, această încătușare plăcuta, până la durere, aceste aripi care îmi creșteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înțeleg prin cuvântul – iubire, și o clipa mi s-a părut că viața e numai mângâiere, cântec, iubire…”

„Adela” de Garabet Ibrăileanu

# „Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, totală, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul perfecționat.”

# „Amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania șu demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi, sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva).”

# „Dacă iubești pentru un motiv anume, ești frumos, deștept, bun, iubirea devine comercială: te iubesc pentru că te iubesc.”

„Lorelei” de Ionel Teodoreanu

# „Dacă ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi să ajung până la tine, aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfâșiate, dându-ți ultima ei picătură.”

# „Dar la poarta casei tale veghează dragostea și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoană din biserică.”

# „Sentimentele nu-și însușesc niciodată filozofia minții.”

„Maidanul cu dragoste” de G. M. Zamfirescu

# „Stânși unul în altul, cu inimile zvâcnind la fel, ne căutam mâinile, să ne simțim alături și să ne privim în adâncul ochilor, de aproape și îndelung, într-o lumină ce se aduna în noi pentru întâia oară. Ne bănuiam, unul pe altul, zâmbind. Nu știam de ce zâmbim. Nu mai căutam un rost. Toate tainele trăiau în noi. Ar fi fost de prisos să încercăm să le dezlegăm. Ne mișcam, simțeam, trăiam la rându-ne prin ele, stăpâni și robi deopotrivă ai acestui mister de îngemănare sufletească.”

# „Ne apăsam palmele pe inimă, să-i cumințim zvâcnirile, și urcam spre barieră, în fugă, râzând ca să înșelam întunericul, singurătatea și frigul.”

# „Trăisem unul prin altul, chip răsfrânt în două oglinzi paralele.”