Interviu cu Alina Trofim – doctoră în biologie, conferențiară universitară, deținătoare a numeroase medalii și brevete de invenții, care de Ziua internațională a femeilor și fetelor în știință s-a învrednicit de Diploma de onoare a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării Republicii Moldova, pedagogă, poetă.
Viorica Pistrui: Ce vă definește, stimată doamnă Alina Trofim?
Alina Trofim: Cred că dăruirea de sine în tot ce fac. Astfel, în munca și activitatea științifică depun eforturi ca să ajung la un scop anumit, de exemplu: să elaborez un biopreparat sau să izolez o cianobacterie, care apoi să fie cu minuțiozitate studiată, pentru ca să fie creat ceva util omenirii, dar și în cea didactică, transmițând cât mai multe cunoștințe și explicându-le elevilor, studenților cum este lumea ce ne înconjoară și cum e necesar să fie omul în raport cu natura. În calitate de poetă scriu cu drag și editez cărți care au drept scop educarea ecologicului din noi și pe noi ecologic. Mi-am urmat conștient și responsabil o carieră în ecologie, obținând titlul de doctor la specialitatea „ecologie”, poezia fiind o chemare a sufletului încă din copilărie, iar ambele aceste ramuri, îmbinate cu creativitate au dat, se pare, roade frumoase care au fost apreciate atât de mediul academic, cât și de cel literar. Așa că succesul a venit de la sine, eu doar am acceptat provocările vieții, am muncit și muncesc cu drag, entuziasm și pasiune.
V.P.: Exista un citat, un motto care să spună totul despre Alina Trofim? Dar un loc?
A.T.:Citatul e chiar în una din cărțile mele de versuri „Lumini din umbre”:
//Încearcă să trăiești anume așa-
Lumină să devină umbra ta.//
Dar locul care mă definește este natura, cu tot cu râul Cogâlnic, iarba, pădurile din Cimișlia, acolo unde-mi e sorgintea.
V.P.: Întotdeauna ne-a interesat curioasa „simbioză” a personalităților savant-poet, dar mai ales a unei femei cercetătoare, pedagog, poetă, ne bucurăm și ne mândrim să vă avem în rândurile usm-iștilor! Așadar, biologie, ecologie, cercetare – știință colorată cu multă poezie?
A.T.: E ceva care face parte din personalitatea mea, izvorăsc firesc, se îmbină armonios, căci știința este rodul gândirii ori cum zicea Albert Einstein: „Toată ştiinţa nu-i decât rafinarea gândirii de zi cu zi”, poezia în schimb: „este cheia de descifrare a hieroglifelor naturii”, „este o căutare a silabelor care pot distruge barierele a ceea ce nu știm și a ceea ce nu putem ști”. Și pentru mine e un mister cum funcționează această „simbioză”, dar se pare că știința mă ajută să fac poezie și viceversa.
V.P.: Așadar, din cele relatate de dvs., ne confirmați că a face carieră în știință pentru o femeie este ceva firesc în secolul al XXI-lea în Republica Moldova și că dvs. reușiți să o îmbinați cu succes cu viața de familie?
A.T.: Da, este firesc, nu contează că ești bărbat sau femeie, important este să generezi idei corecte, bune, să accepți conlucrarea și să fii mereu gata să reacționezi adecvat la concurență. De fapt, este un lux să poți să lucrezi în domeniul care-ți place. O femeie în cercetare își are locul, dar această muncă necesită eforturi suplimentare. Nu am să vă spun nimic nou, e important în acest secol pentru o femeie să poată fi cercetătoare, pedagog, dar totodată să fie împlinită și ca soție, mamă. Cred că am reușit să găsesc balanța, căci fac totul din și cu dragoste, pasiune.
V.P: Ce concluzii trageți de la înălțimea statutului pe care-l aveți?
A.T.: Munca creează omul și dacă dorim să facem ceva mai bun pentru societate, familie este necesar să ne mișcăm și să acționăm.
V.P.: Care dintre brevetele de invenție, premiile, medaliile, diplomele obținute de dvs. sunt cele mai râvnite?
A.T.: Toate sunt mult așteptate și dorite, în special când acumulând anumite capacități practice și intelectuale, pe parcursul studiilor și cercetărilor, muncind mult, ai satisfacția că participând la elaborarea procedeelor de epurare a apelor sau de creare a biopreparatelor agricole, medicinale îți aduci aportul la progresul științific, realizând că implementarea invențiilor la descoperirea cărora ai participat pot fi de un real folos omenirii.
Iată de ce brevetele de invenții obținute ce țin de tulpini de cianobacterii care pot fi utilizate în agricultură, medicină, farmaceutică, cosmetologie sunt cele mai importante din cariera mea de până acum. Cred că Premiul Academiei de Științe pentru elaborările tânărului cercetător a fost o apreciere mult râvnită, acesta dându-mi aripi să continuu să cresc. Premiul AGEPI pentru cea mai bună invenție creată de femeie cercetător, dar și Diploma de Onoare a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării RM m-au făcut să mă simt onorată și mândră că sunt femeie-cercetătoare și să-mi doresc să pot să progresez în domeniu.
V.P.: Dezvăluiți-ne din temele de interes ale cercetărilor dvs., cât de actuale sunt?
A.T.: Pe parcursul studiilor am înțeles că sunt pasionată de ecologia și protecția mediului, constatând că avem mult de muncit, inclusiv la educarea ecologică, așa că m-am implicat activ în elaborarea procedeelor de epurare a apelor, de creare a biopreparatelor agricole, medicinale etc. Temele rămân foarte actuale. Sunt interesată de a crea o colecție de alge și cianobacterii cu un spectru larg de utilizare, care au drept scop conservarea biodiversității lor, dar și utilizarea a tot ce ne oferă natura.
Pasiunea pentru ecologie și concomitent pentru poezie m-a făcut să-mi doresc să fiu auzită de cât mai multă lume. Transpunând în versuri interesele mele științifice, îmi doresc să pot ajunge la inimile oamenilor ca să-i însuflețesc să putem avea grijă de mediu.
V.P.: Povestiți-ne, vă rugăm, despre drumul dvs. către propria carte de versuri?
A.T.: Am început să scriu fiind adolescentă, versurile mele erau reflecții, apoi necesitate, iar azi sunt viața mea. Cred că îmi plac versurile de când sunt eu, îmi place cuvântul, constituirea lui în fraze cu sensuri profunde, cum spunea Thomas Gray: „poezia reprezintă gânduri care respiră și cuvinte care ard”. Asta mi-am dorit și doresc să transmit prin poezie – mesaje care să pătrundă în sufletele oamenilor și să le purifice…dar și să vrea să protejeze mediul.
Prima carte de versuri „Poeme din zborul gândului” am editat-o în anul 2010, la îndemnul soțului, la redacția editurii „Literatura și arta” cu care am conlucrat la toate cărțile pe care le-am editat. Am trăit o mare plăcere, când am citit recenziile frumoase, scrise de academicianul Nicolae Dabija, subliniind că versul meu e „eco”, îndemnându-mă să mai scriu. Erau versuri „ecologice” cu mult verde în ele. Fiind doctor în ecologie am cultivat această latură și în poezia pentru copii din cărțile „Rețeta mea” și „Ghiozdanul lui Ionuț” și în cartea mea preferată „Lumini din umbre”, care, de altfel, mă reprezintă.
V.P.: Dar Lumina din suflet cum o păstrați, împărțind din ea foarte darnic tuturor?
A.T.: Așa sunt eu, ba mai mult pot să zic că făcând bine, mă simt mai bine și știu să iert. De fapt, așa sunt părinții mei, cărora le mulțumesc enorm pentru că sunt așa cum sunt: izvoare de lumină, dragoste, căldură. Critica o primesc, o analizez și trag concluzii, ceea ce nu-mi place, evit și mă strădui mereu să văd binele în tot și toate.
V.P.: Care sunt planurile dvs. de viitor? Ce își dorește Alina Trofim? Unde vă vedeți peste 10 ani?
A.T.: Sper să fiu acolo unde e bine, cred că voi scrie cărți științifice, dar și de poezii, sper să continuu cercetările și să obțin rezultate științifice, dar mai ales să le văd implementate.
V.P.: Un sfat pentru generațiile viitoare de cercetătoare și/sau poetese!
A.T.: Fiți puternice prin muncă!
V.P.: Dacă ați fi rugată să veniți cu un mesaj pentru întreaga umanitate, ce le-ați spune locuitorilor Planetei noastre, eventual în versuri?
A.T.: Aș recita poemul din cartea „Lumini din Umbre”:
Știința plină de ascensiune
Țara-i bogată prin a sa știința
Care trăiește și aprinde roade
Și nimănui din lume „cunoștința”
NU i-a redus valoarea, nu i-o scade.
Știința este baza existenței,
Ea zace lent, apoi aprinde viața,
Fiind citată-n umbra transparenței
Le dă savanților un drum prin multă ceață.
Și dezvoltând o amplă energie,
Și căutând soluții pentru lume,
În unison dorim să fie vie
Știința plină de ascensiune.
V.P.: Vă mulțumim mult pentru că ne-ați deschis ușile laboratoarelor dvs. de cercetare și de creație, permițându-ne să asistăm la simbioza cercetătoarei și poetei. Am putut constata că pentru Alina Trofim, precum afirma Sofocle: „Știința este partea cea mai considerabilă a fericirii”, că a fi poetă pentru ea „este o condiție, și nu o profesie”, iar odată ce vom avea fericirea să „gustăm” din poezia ei, vom citi printre rânduri autobiografia unei virtuoase cercetătoare, poete, soții, mame.
Interviul a fost realizat de Viorica Pistrui, specialist principal în cadrul Serviciului Imagine și Relații Publice al USM.
Acest material a fost scris și redactat de echipa USM. Informațiile prezentate în acest material nu reflectă nici într-un mod opiniile echipei #diez.
