„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” Așa suna autoportretul lui Grigore Vieru, poetul care a marcat patrimoniul literar al țării noastre. Poetul poemelor duioase, poetul tuturor copiilor, poetul unei simplități complexe, poetul la care te întorci mereu când tot ce simți e dor. Acum 14 ani, în data de 18 ianuarie 2009, Grigore Vieru a decedat în urma unui grav accident de circulație, iată de ce astăzi trăim mai intens dorul pentru îndrăgitul nostru poet.
Mulți dintre voi știu că Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935 în satul Pererâta, fostul județ Hotin, într-o familie de plugari români. A absolvit școala de șapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie din orășelul Lipcani, pe care a finalizat-o în anul 1953.
Debutul său a avut loc în anul 1957, când publică o plachetă de versuri pentru copii, intitulată „Alarma”, care a fost apreciată de criticii literari. Mai târziu, absolvă Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Ulterior, se angajează ca redactor la redacția revistei pentru copii „Scânteia Leninistă” și a ziarului „Tânărul leninist”.
În anul 1960, se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună având doi copii, Teodor și Călin.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir, acolo unde scrie celebra carte „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. Chiar anul apariției, devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.
În 1988, i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii „Diploma de Onoare Andersen”.
La sfârșitul anilor 1980, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989.
În continuare, vrem să vă împărtășim câteva poezii pe care le-am selectat de la nemuritorul poet Grigore Vieru.
E-o liniște iubirea?
E-o liniște iubirea?
Mi-s pletele albite.
Și tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu știu: răsare iarba, Mai curg pe văi izvoare?!
Departe ești de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naște.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaște.
Oglinda clipelor
Ne uitam ca doi copii
În oglinda stelei vii.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam li ne sorbea?!
Ne uitam nebuni și goi
În oglinda stelei noi.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam și ne sorbea?!
Ne uitam ca doi bătrâni
În oglinda unei pâini.
Unde-i clipa de cândva
De-o sorbeam și ne sorbea?!
De ce?
– În părul tău, măicuță,
Un fir de ce-a-nălbit?
– De dorul tău, de grijă,
Copilul meu iubit.
– Bunica e mai albă.
Îi sânt mai drag? De ce?
– Mai mulți copii ea are,
De-aceea albă e.
Dar tușa? Și mai albă-i!
Copii doar n-are ea.
De aceea-i și mai albă,
Că-i tare singurea.
M-a strigat cineva?
Totul e îndoielnic –
Chiar și ochii acei.
Poate nu-s ai iubitei,
Poate-ai altei femei.
Totul e îndoielnic –
Chiar și rana.
Poate că nu o port eu,
Poate că mama.
Totul e îndoielnic –
Chiar și izvorul.
Poate că nu el se-aude,
Poate că dorul.
Mi-i dor de o piatră
Piatră dată cu lac.
Piatră suflată cu aur.
Piatră-floare,
Piatră crăiasă.
Mi-i dor de o piatră
Ce a rămas piatră –
De o piatră de câmp.
Bună ziua, mamă! să-i spun,
Și ea să-mi surâdă tăcută,
Sură, cu chip colțuros,
Voind a se scula de jos,
Dar neputând
De trudită ce este.
Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu și cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu și cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Grigore Vieru a murit în data de 18 ianuarie 2009 în urma unui grav accident de circulație. Poetul a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central de pe strada Armenească. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10.00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
AICI puteți afla multe alte detalii istorice despre îndrăgitul poet Grigore Vieru.