Ni s-a prezentat drept un copil matur, cu suflet dramatic și cu o diversitate de emoții în interior, dar ceea ce ne-a făcut să o descoperim a fost limbajul trupului. Ecaterina Cîrlan (Cleis) este o tânără stabilită în Marea Britanie, care dansează în așa mod încât uneori cuvintele devin neînsemnate, pentru că modul în care se exprimă prin dans este extrem de vorbitor, iar atunci când cuvintele ei vor să se facă proeminente, ea scrie. Așadar, faceți cunoștință cu protagonista noastră Ecaterina și aflați care sunt pasiunile cu care-și alimentează sufletul.
Ecaterina Cîrlan s-a născut la sat într-o familie cu părinți stricți, dar totodată modești, despre care tânăra spune că i-au oferit tot ce-i mai bun. Ne-a spus că n-a crezut niciodată în Moș Crăciun, așa că obișnuia ea să se deghizeze în el pentru a-și surprinde familia și pentru a le oferi cadouri. Cu timpul, a învățat să fie recunoscătoare pentru toate lucrurile pe care i le oferă viața, prețuindu-le la maximum, iar despre inspirație, mărturisește că o inspiră tot ce o înconjoară.
„Mă inspiră oamenii, istoriile lor, natura și vocea ei, mă inspiră luna și influența ei asupra noastră. Am pierdut-o pe mama când aveam opt ani, ea mi-a făcut cunoștință cu dansul, iar dansul mi-a făcut cunoștință cu arta și poezia”, istorisește Ecaterina.
„Viața este cel mai frumos cadou pe care l-am primit”
Atunci când am rugat-o să ne povestească despre pasiunile sale, protagonista noastră ne-a spus simplu: „Viața!”.
„Cea mai mare pasiune a mea este viața. Viața este cel mai frumos cadou pe care l-am primit. Drama ei, suferința, dragostea, fericirea, dezamăgirea, greutățile, oamenii pe care mi-i dă și mi-i ia, asta a dat roade și la celelalte pasiuni ale mele: poezia și dansul”, spune Ecaterina.
Dansează de la vârsta de șase ani, spunând că la noi, în Republica Moldova, să-ți dai copilul la cercul de dansuri este o normalitate, un lucru firesc, foarte des întâlnit. Atunci, Ecaterina nu știa că dansul e o artă, știa doar că îi place scena și vrea să danseze în spatele lui Beyoncé.
„Odată ce m-am mutat la Londra, absolut tot ce vedeam, miroseam, vorbeam, auzeam percepeam ca artă”
Tot aici, Ecaterina ne-a relatat că s-a mutat în Marea Britanie la vârsta de 17 ani, era convinsă că dacă rămâne în Moldova, artă nu va face, pentru că știa despre modul în care este tratată arta, iar drept alternativă ar fi fost Facultatea de Științe Penale și Criminalistice sau cea de Drept și nici într-un caz nu era o facultate de coregrafie.
„Susținerea familiei a venit pe parcurs, la început însă, mă credeau o nebună și aveau dreptate, am înțeles asta mai târziu. Procesul a fost exact ca o metamorfoză. M-am născut din nou. Ecaterina Cîrlan, care s-a format până atunci, s-a șters cu-n burete. M-am simțit enorm de mică într-o țară atât mare. Chiar dacă a fost mult gri la început, coloristica artistică din capul meu pur și simplu a explodat. Odată ce m-am mutat la Londra, absolut tot ce vedeam, miroseam, vorbeam, auzeam percepeam ca artă. Așa m-am îndrăgostit eu de artă pentru prima dată în viața mea”, spune emoționată tânăra.
Tot ce a evidențiat-o mai apoi, spune ea, a fost munca, consistența și dedicația – ceea ce la britanici este greu de găsit. Așa au apărut și primele colaborări, vorba este despre clipuri muzicale, colaborări teatrale sau colaborari cu branduri. Niciodată nu a ezitat să piardă 10 minute din viața ei pentru a explica unde se afla pe hartă Republica Moldova și de unde-și trage rădăcinile.
Despre dans, Ecaterina spune că este limbajul ei propriu de a vorbi atunci când nu poate sau n-are curaj, iar cu scrisul a început să cocheteze atunci când nu putea dansa, deoarece afară era frig, fapt pentru care îi mulțumește Angliei pentru timpul ei posomorât.
„Mereu am fost conectată cu poezia și nu am avut habar de asta. Am luat locul întâi la recitaluri de poezie și am fost la olimpiade de limbă română, dar n-o luam în serios. Am înțeles că am darul de a scrie atunci când am dat față-n față cu depresia care a durat peste doi ani, iar prietena mea mi-a zis: «Ajunge să scrii doar pentru tine, publică măcar o creație de-a ta pe internet!». Așa a început totul”, povestește tânăra despre începutul ei poetic.
Ne-a mai spus că inspirația pentru dans și poezie este asemănătoare și diferită în același timp. Poezia e scrisă atunci când apare nodul în gât de la exces de emoție și analiză. Dansul este o poezie în mișcare, pe când poezia este un dans grațios, unde virgulele sunt cele mai frumoase piruete.
„Eu dansez mereu, spune ferm Ecaterina, dansez și când bate vântul. Când vine vorba de melodii și cântece, totul se petrece în cap cu ochii închiși, dacă am spațiu unde pot să exteriorizez, atunci explorez tot ce am în cap, dacă nu, pun piesa pe repeat de 100 ori până memorez mișcările din cap. Mișcările de obicei le memorez prin gesturile degetelor. Din cauză că am făcut și un pic de regie la școala teatrală, mereu mișcările vin și cu efecte vizuale, montare și mișcarea camerei”, mărturisește ea.
Iar atunci când nu are muzică la îndemână, închide ochii și pornește în căutările interioare până găsește cele mai frumoase viziuni sau amintiri, așa încât se lasă pradă mișcărilor celor din urmă.
De asemenea, o inspiră enorm de mult natura care are ritmul ei, tonul ei, vocea ei, iar mișcările pe sunetele naturii, spune dânsa, le percepe ca pe ceva magic.
Atunci când am întrebat-o despre cea mai grozavă experiență artistică, Ecaterina a spus cu un ton de tristețe că pandemia i-a dat peste cap o mulțime de proiecte, iar cea mai memorabilă colaborare a fost cu un brand de haine chiar în mijlocul pandemiei.
View this post on Instagram
„Pandemia m-a ucis, atât pe plan artistic, cât și pe plan personal. Cea mai frumoasă experiență a fost atunci când am făcut o colaborare cu un brand de haine în mijlocul pandemiei, unde nu mi s-a dat indicații, spunându-mi-se: «Ecaterina, nouă ne place de tine enorm, noi vrem ca tu să fii vibe-ul nostru, nu doar protagonista, așa că îți dăm libertatea de a crea orice pe această piesă, cu această geacă». Acesta a fost probabil cel mai mare compliment artistic primit până atunci.
Atunci când unui artist îi este cumpărat vibe-ul, sufletul, stilul și tot ce ține de el, nu doar produsul, atunci înțelegi că tu ca artist ești auzit, văzut și apreciat. Filmările au avut loc în pustietatea Angliei, împrejurată de mare, ferme, dealuri, livezi și oameni pozitivi. Acel proiect a fost un aer proaspăt atât pe plan personal, cât și artistic”, își amintește tânăra.
Ecaterina spune, spre final, că nu-și dorește faimă, nu se identifică cu asta, în schimb își dorește alte lucruri…
„Mi-aș dori ca arta mea să fie mai faimoasă decât numele meu. Îmi doresc ca arta mea să ajungă la cât mai mulți oameni. Să îi mângâie, să îi facă să se regăsească, să îi facă să iubească și să perceapă arta absolut oriunde s-ar afla”, punctează Ecaterina Cîrlan, tânăra cu care v-am făcut cunoștință astăzi.
Faceți cunoștință mai detaliat cu activitatea artistică a Ecaterinei pe pagina ei de Instagram!
