Corespondenta noastră Cristina Butuc își face studiile de masterat la Facultatea de Marketing a Universității Corvinus din Budapesta și ne-a relatat despre omuleții deosebiți pe care i-a întâlnit, ce aport au avut fiecare dintre ei și cum s-a desfășurat procesul ei de adaptare într-un nou oraș.
„Din păcate, circumstanțele în care m-au prins studiile peste hotare nu sunt tocmai favorabile pentru a cunoaște cât mai multă lume. Când am venit aici, am avut mare noroc să cunosc deja două persoane din Moldova. Una dintre aceste persoane este Adrian, student în anul patru, care mi-a oferit un mare ajutor în ceea ce privește cumpărăturile pe timp de carantină, închiriatul apartamentului de la distanță și întâlnitul la cinci dimineața pe unul dintre traseele naționale ale Ungariei. O altă persoană care mi-a oferit suport este Valeria, stabilită cu traiul aici deja de doi ani. Pe ea am cunoscut-o virtual, dar m-a ajutat cu multe sfaturi înainte să mă mut. De altfel, prima mea ieșire oficială în oraș după 14 zile state în autoizolare a fost la petrecerea de ziua ei.
Cu timpul, am început să îi cunosc mai îndeaproape și pe colegii mei de grupă. În total suntem aproximativ 30 de persoane, dar presupun că doar jumătate dintre noi am reușit să ajungem la Budapesta, iar așa cum universitatea deja a anunțat că și următorul semestru va fi online, șansele să-i întâlnesc pe toți în acest an academic sunt foarte mici. Trebuie să recunosc că așa cum totul e online, singura interacțiune pe care o am cu majoritatea dintre colegii mei are loc în cadrul proiectelor în echipă, care sunt foarte multe. Totuși, luând în considerare împrejurările existente, reușesc să scot cunoștința în mediul offline, dar doar dacă simt că am avut un «clic» și dacă, în primul rând, e în Budapesta.
Cred că majoritatea dintre noi are omul lui pe timp de studenție
Păi iată, de la o chemare la bere, că eram doar noi venite în Budapesta, până la îndemnuri să ne înscriem ambele pentru un proiect că lucrăm bine împreună, am ajuns să o îndrăgesc pe colega mea de grupă Mariann, originară din Germania. Cred că această perioadă de studenție, în care 80 % din timp l-am petrecut acasă, ar fi fost complicată fără ea. Este genul de fluture social, credeam că sunt eu cea extrovertită, dar asta a fost înainte să o întâlnesc pe ea. Pentru că foarte mulți studenți germani vin să-și facă studiile în Budapesta, în special studiile în medicină, am ajuns să cunosc și alte persoane datorită ei la diverse petreceri din luna septembrie, atunci când încă ni se permitea. Mariann mi-a zis că, îndată cum se scot restricțiile, mă duce în Hamburg ca să fac cunoștință cu viața ei dinainte de Budapesta și, sincer vorbind, chiar nu am răbdare.
În primele săptămâni, când făceam cunoștință unii cu alții, am observat că am și un moldovean în grupă. Cu timpul, ne-am împrietenit și tind să cred că, în ceea ce privesc studiile, suntem o alinare unul pentru altul.
# Rămâi un pic în apel după asta, că vreau să te întreb ceva ca să-mi explici.
# Cristi, cum facem să le reușim pe toate?
# Hai, dacă finalizezi testul mai devreme, dă-mi și mie întrebările ca să caut mai ușor în videoclip!
# Totul o să fie bine!
Aceste fraze au un alt farmec atunci când le discuți cu cineva în limba maternă, iar așa cum el a făcut și licența în Budapesta, o mai face și pe ghidul din când în când.
Uneori, suntem într-un apel de echipă eu, Cristi și Vika – o colegă din Rusia cu care la fel ne-am împrietenit – și ne prindem vorbind în engleză, după care urmează întrebarea de ce vorbim în engleză și continuăm să vorbim în rusă. Chiar dacă rusa mea tare mai șchiopătează, ei mă înțeleg. Oricât de mare ar părea Budapesta, șansele să întâlnești pe unul dintre acești oameni întâmplător pe drum sunt foarte mari. Din propria experiență o zic, dar e drăguț să știi că ai cu cine ieși la o cafea, o sesiune foto sau un vin fiert.
Cred că aceste prietenii vor dura în timp. Cu trei ani în urmă, am fost într-un schimb Erasmus și, deși a trecut cam multișor de atunci, noi mai comunicăm unii cu alții, iar sentimentul să ai cunoștințe în diferite colțuri ale lumii e foarte frumos.”
Autoare: Cristina Butuc
