Vlad Guțu este un tânăr din Moldova pasionat de politică. În prezent, Vlad își face studiile de masterat în domeniul economiei politice la Universiteit van Amsterdam (Universitatea din Amsterdam). Tânărul a absolvit licența la Stockholm School of Economics in Riga, unde a făcut Economie, Finanțe, și Business internațional. Pentru că este convins că regimul politic se află într-o strânsă legătură de interdependență dintre nivelul de sărăcie a statului și gradul de corupție, Vlad a decis să analizeze acest subiect și să împărtășească lucrurile pe care le-a descoperit.
Vlad ne spune că motivația de a scrie acest articol a gravitat în jurul tendinței generale de a discuta evenimente politice (mai ales electoralele) în ton depresiv și pesimist. „Am auzit de destule ori că funcționarii publici sunt corupți și că cei săraci vor fi necăjiți mai departe de regimul politic, dar nimeni niciodată nu a stat să descâlcească factorii care duc la permiterea și dezvoltarea unui asemenea regim dezamăgitor și injust. Schimbarea unui regim vine direct de la identificarea problemelor-surse și a cauzelor formării acestor probleme. Cum trebuie să fie aranjat și definit regimul politic încât să se producă diviziuni sociale și destabilizare socială? Pentru a introduce niște idei și termeni prin care să putem înțelege acest subiect, am decis să scriu un articol introductiv despre legătura dintre democrație și violența politică.”
Democrația în țările sărace și violența politică
Alegerile prezidențiale din Belarus (2020) au rezultat controverse de amploare și ciocniri violente între oamenii de rând și reprezentanții legii. Alegerile democratice din 7 aprilie 2009 din Republica Moldova chiar și acum răsună cu tonuri sinistre și imagini de groază. Cu toate acestea, de ce în țările în care democrația, cu menirea de a produce cei mai competenți candidați, duce uneori la violență politică?
Paul Collier (2010) scrie în cartea sa „Războaie, Arme și Voturi: democrația în regiuni periculoase” (Wars, Guns, and Votes: democracy in dangerous places) că democrația produce efecte pozitive numai dacă țara respectivă a ajuns la nivelul mediu de dezvoltare economică. Utilizând datele din 1960, autorul observă legătura dintre democrația și creșterea violenței politice pentru „miliardul de jos” (49 cele mai slab dezvoltate țări ale lumii).
De regulă, dacă un politician în funcție nu își îndeplinește promisiunile preelectorale, alegătorii observă acest lucru. Drept rezultat, mass-media are scopul să evalueze acțiunile politicienilor și să reflecte echidistant modul în care acestea promovează interesele proprii în detrimentul celor ale populației. Democrația se bazează pe răspunderea și legitimitatea parlamentului sau președintelui votat. În așa fel, democrația permite competiția dintre candidați, cel care adună mai multe voturi câștigă. Alegerile îl responsabilizează pe politician și îi însărcinează activitatea în folosul poporului său.
Însă, în țările sărace circumstanțele sunt, în cele mai multe cazuri, diferite. În primul rând, lipsa informației veridice care împiedică cetățeanul să voteze într-un mod conștiincios. Problema e agravată și mai tare de prezența posturilor media controlate de politicieni care aspiră să ajungă sau să-și continue activitatea politică.
Pe lângă aceasta, există probabilitatea ca cetățeanul să voteze pentru sau contra unui candidat politic din considerentul identității lui etnice/politice (Collier, 2010). În contextul acestor societăți, grupurile sociale sunt divizate în identități etnice/politice concurente, care permit calea cea mai ușoară a organizării loialității politice (de exemplu: socialiștii, unioniștii, proeuropenii ș.a.m.d.). Când, de exemplu, în 2016, Dodon vorbea despre „apărarea statalității și identității moldovenești” și „combaterea pericolului unionist”, el a procedat conform descrierii de mai sus – a avut intenția să producă o divizare identitară și să capteze devotamentul identității etnice/politice pertinente.
Problema asociată cu aceasta, însă, e că voturile sunt înghețate în blocurile identităților concurente (cu puțină variație) și nu sunt sensibile la performanța candidaților. În așa fel, cei care câștigă alegerile produc rezultate modeste și se rețin la același nivel de realizare și sunt în stare să-și continue activitatea politică prin fondul voturilor înghețate (Collier, 2010). Utilizarea instrumentelor economice pentru explorarea oportunităților de dezvoltare poate duce la eșecuri semnificative în mâinile unui politician incompetent, iar asta ar avea ca rezultat pierderea loialității votanților. De altfel, pe timpuri de șocuri economice (cum sunt crizele), politicienii vor crea un lanț de acuzații și justificări ca să evite răspunderea pentru problemele economice survenite.
Pe măsură ce calitatea informației electorale este redusă, pe măsură ce politica de identitate îngheață din ce în ce mai multe voturi, pe măsură ce încrederea guvernului în capacitatea sa de a modela evenimentele se diminuează și pe măsură ce costul renunțării la o guvernare proastă este crescut, se ajunge la un punct în care alegerile pur și simplu nu disciplinează un politician în încercarea de a obține rezultate pozitive. Dacă a fi onest și competent nu oferă un avantaj electoral, atunci cei cinstiți și competenți vor fi descurajați. Escrocii îi vor înlocui pe cei cinstiți.
Astfel, politica democratică din țările sărace o să atragă candidați cu trecut criminal. În mod rezonabil, v-ați aștepta ca antecedentele penale să excludă din start participarea la alegeri a candidatului. Cu toate acestea, alegătorii pur și simplu nu au suficiente informații pentru a distinge acuzațiile de realitate: fie că presa este deținută de politicieni, fie că este prea liberă – există atâtea controverse care nu ajung la lumina verificării, încât alegătorii nu pot asimila valoarea adevărată a informației (Collier, 2010).
În cele din urmă, motivul pentru care funcția aleasă este mai atractivă pentru infractori decât pentru candidații onești este profitarea de oportunitățile de corupție. Pe lângă aceasta, funcția aleasă oferă imunitate de la urmărirea penală.
Narațiunea de mai sus nu pare a da greș în depictarea portretului politic din Republica Moldova. Democrația curentă produce ciocniri dintre grupuri de indentități politice și promovează un ansamblu politic perfid, care ulterior se revarsă în violență politică (fie oportunitățile economico-politice sunt distruse de corupție, fie regimul politic provoacă proteste și instabilitate socială). Cu toate acestea, contextul țărilor sărace conține câteva implicații importante și concluzive. Preludiul unei democrații eficiente este dezvoltarea economică, iar ingredientele unei democrații eficiente sunt combinația dintre canalele de informație filtrată și verificată, instituții de calitate înaltă ce asigură un proces electoral transparent și valabilitatea instrumentelor de scrutinizare politică (Collier, 2010).
Autor: Vlad Guțu
