Pictează de când se știe sau, mai bine-zis, de când încă nu se știa prea bine – practic s-a văzut crescând cu creionul în mâini, fiind născută într-o familie de artiști. Georgeta Vrabie sau Geta Bagheta, așa cum sunt mulți obișnuiți să o cunoască, a trecut prin ani de mână cu arta (la propriu putem spune). Niciodată nu s-a ascuns în spatele numelui părinților ei, ambii artiști plastici, Dorina Cojocaru-Vrabie și maestrul Gheorghe Vrabie, autorul Stemei de Stat a Republicii Moldova și a designului leului moldovenesc. Ba chiar mai mult decât atât, atunci când a înțeles cu certitudine ce vrea să facă din prezentul și din viitorul ei, și-a ales un nume „al ei”, care să o identifice ca artist și personalitate. Vă întrebați de ce totuși „Bagheta”? Pentru că „bagheta mea este magică și se numește pensulă. Cu ea aștern pe pânză magia culorilor din sufletul meu”, ne spune Geta, iar despre magie artistică și inspirație aflați mai multe în interviul ce urmează.
Geta, întotdeauna, a fost înconjurată de artă, ceea ce a făcut-o să cocheteze cu multe ramuri ale ei. O perioadă îndelungată a fost și este, de fapt, îndrăgostită de fotografie, lucrările ei fiind și ele un tablou al realității expus prin obiectivul camerei de fotografiat. Despre dorința și motivația de a picta însă, spune că s-a acutizat mai mult după ce a susținut teza de masterat în pictură în anul 2018, după care, aproximativ un an, n-a mai putut picta nimic din cauza așa-numitului sentiment artist’s block.
Ce s-a întâmplat după? Simplu, spune Geta, „pur și simplu am început a picta exact ceea ce îmi place, ceea ce simt, folosind culorile preferate. Nu mă impun niciodată să pictez, o iau mereu ușor și inspirația vine pe loc. Un proverb potrivit ar fi: «pofta vine mâncând». Exact așa mi se întâmplă și mie”.
„Femeile din picturile mele sunt trăiri, sunt emoții, sunt dorințe, sunt cuvinte, sunt muzică, sunt natură, sunt tot ce mă inspiră”
În picturile artistei predomină cel mai mult chipul femeii. Geta le numește „stări sau emoții personale”.
„De fiecare dată când încep o pictură, mă cufund într-o anumită stare și încerc să o mențin pe parcursul realizării lucrării, chiar dacă asta înseamnă aceeași piesă pe repeat, pentru că anume ea mi-a dat această stare sau a contribuit la apariția ei. Femeile din picturile mele sunt trăiri, sunt emoții, sunt dorințe, sunt cuvinte, sunt muzică, sunt natură, sunt tot ce mă inspiră și mă înconjoară”, povestește ea.
Eram curioși să aflăm, dar sunt oare ele un autoportret al Getei?
„Probabil la un nivel subconștient așa și este, dar sunt mai mult fragmente de stări pe care le simțeam la moment sau lucruri ce îmi plac și mă reprezintă. Elementul meu – aerul, starea de libertate, de ușor, de plutire…”
„Acum mă gândesc de ce nu am pictat atâta timp, când asta îmi aduce așa o stare de bine”
Dat fiind faptul că anume perioada de autoizolare ne-a acutizat tuturor anumite stări, și pe Geta carantina a impulsionat-o să picteze mai mult. Chiar dacă lucrează de acasă, povestește că „am început să pictez mai des, încerc să o fac chiar în fiecare zi după serviciu, dar în mare parte dedic timp picturii doar în weekend, pentru că pictez doar la lumina zilei, lumină naturală. Acum mă gândesc de ce nu am pictat atâta timp, când asta îmi aduce așa o stare de bine”.
Inspirația nu este un mecanism, ba chiar „poate veni foarte neașteptat și de absolut oriunde”, destăinuie protagonista noastră.
„În mare parte de la tot ce e frumos, precum muzica, versurile (pentru că îmi atrag mereu atenția), o poezie, privirea cuiva, cerul, norii, culorile lor de apus, o emoție, o imagine bună și, desigur, alți artiști. Mereu răsfoiesc prin lucrările lor și mă inspir. Nu ai cum avea lipsă de inspirație când sunt atâtea lucruri minunate din care poți să te inspiri.”
„Tot ce ai în interior se exteriorizează pe pânză – prin culori”
Toate lucrurile adevărate se nasc doar în interiorul nostru – locul unde trăirile nu au nevoie de haine sau camuflări. Ele sunt pentru că, pur și simplu, sunt. Și trăiesc pentru că noi le oferim hrană pentru asta. Artiștii, spre fericirea noastră, a tuturor, sunt privelegiați cu darul naturii de a putea exterioriza aceste stări lăuntrice, așa cum face și Geta.
Despre figurile de stil însuflețite în picturile sale spune modest că este doar „sufletul meu pus pe pânză”.
„Am un motto ce ține de fotografiile pe care le realizez: The photographer of your inner beauty. La pictură ar fi, la fel, totul venit din interior. Tot ce ai în interior se exteriorizează pe pânză – prin culori.”
Spune că de la un timp a început să picteze doar cu culorile preferate, formându-și astfel o paletă pe care o tot rotește. Îmbină și combină, modifică doar intensitatea nuanțelor. Lucrările ei, menționează Geta, îi amintesc de apusurile de soare pe malul mării.
Dar cel mai important pentru ea este să-i aducă în primul rând ei plăcere vizuală, „iar asta mi-o confirmă și toți cei care se îndrăgostesc de ele și le cumpără de la mine. Și le mulțumesc mult pentru susținere!”.
Crearea unei picturi „e un lucru destul de curios”, afirmă artista, pentru că nu există niciun termen sau regulă ce se repetă.
„Fiecare lucrare are timpul său și nu trebuie să îl grăbești. Au fost picturi care erau gata și în cinci zile, iar altele care s-au întins pe luni de zile. De aceea lucrez concomitent la minimum cinci lucrări. În timp ce una se usucă, pot adăuga sau modifica ceva la alta. Unele picturi ies exact cum trebuie din prima, pe când pe altele le refac complet de câteva ori, până sunt mulțumită sută la sută. Cel mai anevoios moment ar fi acela când ceva se blochează la o pictură și aceasta rămâne pe stop o perioadă. Apoi, trebuie desigur să aștepți să se usuce vopseaua. Aceasta depinde de stratul de vopsea aplicat.”
„M-am născut într-o familie de artiști plastici, am fost înconjurată de artă toată viața și nu voi uita cum părinții mei, la zile de naștere sau alte evenimente, aveau mereu cel mai original cadou dintre toate – o pictură. Este ceva foarte valoros și personal, pentru că e unic și nu mai găsești nicăieri una la fel. Nu este ceva realizat de o fabrică, de o mașinărie. Este ceva ce are suflet. Multă lume spune că pot simți în lucrare energia celui care a pictat-o. Este și o amintire superbă care ne rămâne de la oamenii ce nu mai sunt deja printre noi. O bucățică din sufletul lor rămâne mereu cu noi.”
Postează de fiecare dată stories din procesul de lucru pe Instagramul ei. O parte sunt salvate în highlights, iar când lucrările sunt gata, le postează pe paginile de Facebook și Instagram.
Geta ne-a mărturisit că „aproape de fiecare dată, lumea îmi scrie și rezervă lucrarea chiar când este încă în proces de lucru, adică fără să vadă varianta finală, iar asta nu poate decât să mă bucure. Chiar îmi doresc să ajungă în casele tuturor”.
