Adrian Păunescu a fost un om politic, o figură importantă în mass-media din România, dar și un om de suflet, care a reușit să reflecte pe hârtie mostre din suflet, din gândire și din inimă. A scris despre femei, despre iubire, despre sacrificii, despre viață, iar toată creația sa este astăzi apreciată și valorificată.
Deși Păunescu nu mai este în viață, tindem să credem că poeziile sale vor exista și vor inspira încă mult timp înainte. În acest sens, echipa Bestseller a selectat zece dintre cele mai frumoase poezii ale poetului Adrian Păunescu, care sperăm să vă cucerească.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Antiprimăvară
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Dacă tu ai dispărea…
Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee!
Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Limite

Ce simplu mi-ar fi, dacă nu te-aș iubi…
Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi
Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
Traducere

Cântec femeiesc
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Îmi pasă

Nebunul de alb
Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine
Şi-mi stau pe tâmpla Soarele şi Luna
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.
Şi uite n-are cine să ne-ajute
Abia-şi mai duce lumea ale sale
Pe un perete alb de muze mute
Nebunii negrii caută o cale.
Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regină neagră pentru veşnicie.
Tot

Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai populare și actuale știri de pe #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalele noastre de Telegram: RO și RU.