O tânără din Moldova povestește cum s-a infectat de COVID-19, ce simptome are și cum se tratează

covid history

Alina Mereuța este o tânără din Moldova care s-a infectat cu COVID-19. Deși multe persoane care trec prin asemenea experiențe evită să discute despre acest lucru, tânăra a hotărât să facă o postare publică pe pagina sa de Facebook, în care a povestit despre momentele prin care trece și modul în care le face față.

Poți citi istorioara tinerii cu destăinuiri și recomandări în rândurile de mai jos.


De 11 zile sunt într-o relație. Cu coronavirusul.

La câteva zile după ce am aflat că am virusul, m-am gândit dacă ar fi o idee bună să scriu despre asta. În mod normal nu aș fi făcut-o, nu pentru că îmi este rușine, ci pentru că, deși aparent sunt destul de activă în social media, prefer să fiu destul de privată în ceea ce privește viața mea personală. Știam că postarea mea o să atragă destul de multă atenție și o să îi îngrijoreze pe mulți și nu mi-am dorit asta. Și pentru că nu mi-a plăcut niciodată rolul de persoană bolnavă, pe care ceilalți să o compătimească, m-am gândit că poate ar fi o idee mai bună să scriu despre experiența mea după ce o să îmi revin.

Dar, având o serie de discuții cu oamenii din jurul meu, am realizat că aceștia se împart în două categorii:
— cei care încă neagă existența virusului și minimizează riscurile aferente;
— cei care acceptă că virusul există și vor să știe mai multe despre el.

Mulți au fost empatici și m-au întrebat dacă sunt „ok” să vorbesc despre asta, pentru că își doreau să afle mai multe despre virus de la un „pacient real”: „Am citit în presă, am văzut la TV, dar ai putea să ne spui cum e la tine/pentru tine?”.

Și atunci m-am gândit că poate experiența mea o să îi ajute și pe alții să înțeleagă mai bine virusul, să fie mai atenți, mai conștienți, mai precauți, mai responsabili. Și să înceteze să creadă că „Mie nu mi se poate întâmpla”.

De unde am luat virusul?

M-a găsit acasă. La propriu. Și asta e ironic și perfid – a venit peste mine acolo unde mă simțeam cel mai în siguranță, după două luni de izolare exemplară și o lună în care am muncit și am ieșit din casă respectând toate recomandările privind conduita socială responsabilă în prevenirea răspândirii virusului (distanțare socială, mască, dezinfectare), am luat virusul de la cineva din familie care l-a rândul său l-a luat de la niște angajați care au ascuns că au simptome și au sperat că e doar o răceală. De la speranța lor până la peste 10 cazuri noi de infectare nu au fost decât câteva zile. Și aici vreau să le atrag oamenilor atenția asupra următoarelor două lucruri: Evitați Negarea și Fiți Responsabili.

Dacă aveți simptome, uitați în această perioadă de simple răceli, „m-a tras curentul”, „am băut apă rece”, gândiți-vă la virus în primul rând, izolați-vă, urmăriți evoluția simptomelor și testați-vă. Nu trebuie să fiți paranoici, dar nici iresponsabili. Eliminați cel mai rău scenariu, atât pentru siguranța voastră, cât și pentru siguranța celor din jur. Virusul e ca o ruletă rusească, e atât de imprevizibil încât nu vă recomand să vă asumați riscuri inutile. Și vă spun asta pentru că în familia noastră extinsă am avut, din păcate, în două săptămâni, toate variantele: de la asimptomatici, la forme ușoare, la persoane care au ajuns în terapie intensivă.

Ce simptome am avut?

COVID-19 fiind o boală nouă, descoperim zilnic lucruri noi despre ea. Dacă inițial aveam doar patru simptome „oficiale” — febră, tuse seacă, oboseală și dureri musculare —, la momentul actual gama de simptome este mult mai largă, lucru care poate fi confuz pentru mulți. Poți să te gândești că e o răceală, o gripă sau o alergie.

La mine virusul s-a instalat treptat. În prima zi, am avut simptome de prerăceală, cu o stare de oboseală și o migrenă ușoară, iar a doua zi virusul a plusat cu dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), dureri musculare și febră 37,8 (care a fost și cea mai mare febră pe care am avut-o de când am virusul). Deși se spune că primele simptome pot apărea la două-14 zile de la expunere, din experiența noastră, virusul a fost ca un ceas elvețian, s-a instalat în a cincea zi de la expunere.

De asemenea, în a treia zi de la primele simptome mi-am pierdut mirosul (anosmia) și gustul (ageusia). Un lucru interesant pe care l-am observat – pentru o perioadă scurtă de timp mi-a revenit gustul când am mâncat o bucățică de carne. Iar prima dată mi-a revenit mirosul când am mâncat căpșuni. În rest, nu am simțit absolut nimic și poate a fost și mai bine așa, luând în calcul cantitatea de dezinfectant, clor și spirt la care am fost expusă. În mod normal, gustul și mirosul revin după două săptămâni, dar au fost cazuri când nu au revenit nici după două luni.

Ce am făcut?

1. M-am mutat de acasă, m-am izolat, am vorbit cu medicii, m-am testat.
2. M-am monitorizat, am luat tratament, am dezinfectat.

1. Deși de la începutul lunii martie respectam niște reguli destul de stricte în casă, am decis să mă mut de acasă la primele simptome, am făcut-o în 20 de minute în toiul nopții. În Moldova nefiind obligatorie internarea pacienților cu COVID-19, am discutat cu medicii și am stabilit izolarea mea la domiciliu, dat fiind faptul că spitalele erau deja suprasolicitate, iar încărcătura virală din ele era și încă este una foarte mare. Izolarea mea a fost strictă, iar procedurile riguroase. Cunoaștem prea puține despre virus momentan, iar ceea ce cunoaștem despre el – că e foarte contagios — ar trebui să ne facă să ne regândim modul în care acționăm. Pentru cei care spun că e doar o răceală, aș vrea să vă contrazic. Da, la unii se manifestă ca o simplă răceală, dar în rest, totul e diferit. Și realizezi asta mult mai bine când aștepți rezultatele testelor la COVD-19 pentru vreo 10 oameni apropiați, iar printre ei sunt femei însărcinate, femei cu copii, părinți și rude care sunt în categoria de risc. Când îți petreci cinci ore într-un combinezon, cu două măști și viziera, când ești mereu atent (aproape compulsivo-obsesiv) să dezinfectezi totul în jurul tău, ca nu cumva să expui pe cineva din greșeală, când ajungi să folosești lămpi bactericide acasă. Sunt lucruri pe care nu le faci la o simplă răceală.

Testarea. Din fericire, în Moldova avem acces la testare în laboratoarele private, testul PCR costă 800 de lei (aproximativ 40 de euro). Eu mi l-am făcut singură acasă și l-am trimis la laborator, procedura nu este atât de complicată, iar rezultatul îl primești, de obicei, în aceeași zi, seara.

2. Monitorizarea. Mi-am monitorizat constant temperatura corpului și pulsoximetria. Pulsoximetria este o metodă noninvazivă pentru monitorizarea saturației de oxigen a hemoglobinei din sângele unei persoane. Saturația în oxigen a hemoglobinei (SpO2) dă informații despre procesul de respirație (dacă este eficient) și dacă gazele sunt schimbate în mod normal. Intervalele normale acceptabile SpO2 pentru pacienții fără patologie pulmonară sunt de la 95 % la 100 %. Eu am folosit un puls oximetru portabil, care este un dispozitiv mic și comod de uzitat. Îl aplici pe deget și în câteva secunde îți afișează pulsul și oximetria. Mai multe despre pulsoximetrie și pulsoximetre AICI!

Tratament. La momentul actual, nu există o schemă universală de tratament. Eu am urmat o schemă de tratament discutată și recomandată de câțiva medici din prima linie și un virusolog. În afară de o injecție subcutanată, pe care mi-o fac singură, tratamentul este unul simplu (de administrat).

Recomandări din experiența personală

Cel mai simplu și util lucru pe care puteți să îl faceți este să acceptați că virusul există și că trebuie să vă protejați. Știu că după cele câteva luni de izolare ne dorim cu toții să revenim la viețile noastre normale, dar COVID-ul (ne-)a rescris normalitatea. Până vom avea un tratament și/sau un vaccin, va trebui să ne adaptăm, să avem o variantă hibridă de viață – între cea anterioară, normală și cea din izolare. Purtați măștile, păstrați distanța socială, folosiți un dezinfectant, izolați-vă când aveți simptome și testați-vă.

Și încercați să fiți informați. Nu e momentul să treceți de partea conspirațiilor, e în joc sănătatea și chiar viața voastră și a celor din jur. După cum vă spuneam, cunoaștem încă prea puține despre virus și despre efectele lui pe termen lung. Citeam zilele trecute despre cum o serie de asimptomatici au dezvoltat patologii pulmonare la câteva luni după contactul cu virusul sau că susceptibilitatea la COVID-19 este determinată și de grupa sanguină; grupa sanguină A (II) este cea mai afectată, în timp ce grupa sanguină O (I) pare să fie protejată.


Bilanțul persoanelor infectate cu noul coronavirus în Moldova a ajuns la 17 150 de cazuri. Până la ziua de azi, 9 846 de persoane au fost tratate de COVID-19, iar altele 560 au decedat.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente