„Odată, vara pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă duc, ziua miaza-mare, la moș Vasile, să fur niște cireșe; căci numai la dânsul și încă la vro două locuri din sat era câte-un cireș văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare…” În povestea lui Ion Creangă, Nică, cam tot pe vremea asta se furișa prin copaci, furând cireșe de la vecini. Noi însă ne-am „furișat” în livada de la Isnovăț din raionul Criuleni, acolo unde Valentin Creciun, împreună cu familia sa, oferă oamenilor „amintiri din copilărie”, dându-le posibilitatea nu doar să cumpere cireșe, ci să urce în copaci și să mănânce atât cât poftește inima. Când l-am întrebat pe Valentin dacă această idee e o continuitate a poveștii „La cireșe”, el ne-a răspuns cu întrebarea: „Ați fost la Humulești?” și ne-a invitat să ne plimbăm prin livada pe care am numit-o „comoară”.
Povestea lui Valentin Creciun am aflat-o pe internet, acolo unde s-au reorientat majoritatea producătorilor locali. Ne-a atras atenția prin ideea de autodeservire pe care o oferă cumpărătorilor, astfel ne-am decis să-i cunoaștem povestea afacerii mai îndeaproape.
Ajunși la Ișnovăț, l-am prins „în flagrant” pe proprietar meșterind ceva în mijlocul livezii. Întâmpinându-ne, el ne-a întrebat zâmbind: „Sper că mă ajutați să facem un scrânciob împreună?”, așa am aflat că proprietarul livezii pregătește distracții pentru un grup de copii care urmează să vină în weekend pentru ca să se delecteze cu cireșe.
„De ce să nu ofer această posibilitate și altor oameni…”
Povestea celor 24 de ari de cireșe a început acum aproape 15 ani, atunci când, fiind adolescent, Valentin a venit către părinți cu ideea de a sădi o livadă. „De mici copii, am lucrat în domeniul agricol și respectiv am o relație aparte cu natura… am crescut fiind cu picioarele pe pământ, având astfel o conexiune aparte cu el.” În prezent, chiar dacă are alte activități de bază, livada rămâne a fi pentru el o adevărată terapie.
Dacă anterior ieșeau cu familia la piață pentru ca să comercializeze roada, acum, din cauza pandemiei, i-a venit ideea de autodeservire, povestește Valentin. Trăind la oraș, primul lucru pe care-l face atunci când revine la țară este să fugă în grădină pentru ca să rupă ceva și să savureze darurile prețioase pe care le oferă natură.
„De ce să nu ofer această posibilitate și altor oameni?”, întreabă retoric entuziasmat proprietarul. Astfel, a făcut repede câteva fotografii livezii, a atașat o poezioară „cu îndemn de chemare” și a publicat pe pagina de Facebook. După asta, apelurile telefonice nu s-au mai oprit, pentru că se pare că oamenilor le lipsește enorm senzația de a putea rupe singuri din pom, de a putea savura aroma proaspătă a fructelor și pur și simplu de a se teleporta în copilărie, acolo unde fiecare dintre noi măcar o dată a fost la „furat cireșe”, chiar dacă erau de la vecinul care oricum ne-ar fi permis să le mâncăm.
„Cireșele sunt trecătoare, oamenii rămân”
Atunci când l-am întrebat dacă nu le este frică de neglijența oamenilor care vin să culeagă singuri cireșe, el ne-a răspuns: „Cireșele sunt trecătoare, oamenii rămân, cum spune mama mea, Valentina Creciun. Tocmai din acest motiv mizăm pe bunul simț”.
Mai mult ca atât, Valentin vrea să facă o fântână în mijlocul livezii, făurind astfel o mică zonă de odihnă pentru oamenii care vor veni în livadă. Planifică să promoveze tot mai mult modelul de „vino și ia-ți singur”, povestindu-ne că are și o suprafață de zmeură acasă și și-ar dori să invite oamenii să se lăcomească și cu aroma lor.
Ne-a istorisit că sătenii sunt cei care vin mai puțin, pentru că mulți dintre ei au fructe sezoniere acasă. În schimb, oamenii de la oraș se bucură asemeni copiilor de plăcerea de a mânca direct din livadă, iar „cu această senzație noi ne îmbogățim”, spune pios Valentin.
Plantația de pomi promite a bucura vizitatorii cu cireșe până la începutul lunii iulie. Întrebându-l dacă nu ies în minus având un preț avantajos pe piață, posesorul „comorii fructifere” spune că: „Nu ieșim niciodată în minus, pentru că avem în schimb emoțiile pozitive pe care ni le lasă oamenii, aceasta este o adevărată împlinire sufletească.”
„Las’ că ți-arat eu acum! Ai să vezi tu cireșe acum!”, așa spunea îndrăgitul nostru Ion Creangă în poveștile sale. Pe familia Creciun însă nu-i mâhnește când puștii vin la „furat cireșe”. Din acest motiv, Valentin susține că: „În copilărie am fost și eu la furat cireșe, de aceea nici nu mă pot supăra pe copiii care mai vin pe furiș la noi în livadă”.
„Dacă nu era răul, binele nu avea valoare”
Din livada lui Valentin Creciun e imposibil să ieși cu dispoziție rea, ne-o confirmă emoția cu care am spus „la revedere” acelui loc care a fost cel mai frumos dar al zilei. Vorbind despre bunătate și omenie, Valentin ne-a zis la final un lucru foarte frumos: „Dacă nu era răul, binele nu avea valoare. Trebuie să înțelegem că sunt și oamenii buni, iar această livadă vreau să fie o altfel de poveste de la Humulești, un schimb troc de energie”.
Ne spune cu mândrie că îi râde inima de bucurie când vede impactul pozitiv al inițiativei de „autodeservire” și a emoției pozitive pe care reușește să o dăruie, pentru că nu cumpărarea cireșelor îi face fericiți pe oameni, ci ruperea lor cu propriile mâini din pom. Despre starea de bine pe care ne-a dăruit-o livada de la Ișnovăț vă relatăm vizual și vouă.
Iar până una-alta, poate reușiți să ajungeți în acest mic rai agricol care se află la doar 40 de kilometri de Capitală, pentru ca să vă alintați papilele gustative cu arome de „cireșar” și inimile cu amintiri, care sunt cea mai mare investiție în pușculița vieții.
Direct de la producător:
„Cireșe, cireșe!!!
Mănânci cât vrei
La doar 25 de lei.
Dacă vrei și cu tine să mai iei,
Mai dai pe kilogram încă 15 lei!”
s. Ișnovăț, r. Criuleni
068634197/060347124
Autoare: Ilinca Televca
