Semnatarii petiției solicită deputatelor și deputaților din Parlamentul Republicii Moldova să ratifice Convenția pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice până la sfârșitul sesiunii parlamentare de primăvară 2020.
„Fiecare dintre noi cunoaște sau a auzit de cineva care a fost victimă a unui abuz, a fost martor(ă) sau însăși a trecut printr-o formă de violență. Dacă vom discuta într-un grup de mai mult de cinci femei problemele cu care acestea se confruntă, violența în familie va fi printre primele trei menționate, iar cel puțin o femeie va povesti propria istorie de violență. Statisticile confirmă acest lucru – fiecare a treia femeie de la țară și fiecare a patra din oraș a trecut printr-o formă sau alta de violență în familie pe parcursul vieții. Aproximativ 30 de femei mor în fiecare an în urma violenței provocate de partenerii lor.
În perioada de carantină și izolare, situația femeilor care trăiesc în violență a devenit și mai complicată. Mame, surori, nepoate, fiice sau simple prietene și vecine de-ale noastre rămân între patru pereți cu agresorii săi, fiind în situație de risc înalt. Timp de o lună de carantină, la Telefonul de încredere pentru femei 0 8008 8008 au sunat cu 35 % mai multe femei, victime ale violenței.
Noi avem legi în domeniul prevenirii și combaterii violenței, dar cum se întâmplă adesea, acestea nu sunt eficiente și nu oferă soluții pentru toate problemele. Convenția reprezintă o șansă ca lucrurile să se schimbe, fiind documentul internațional care recunoaște că violența împotriva femeilor este o problemă foarte gravă în orice colț al lumii”, se menționează în textul petiției.
Statul care ratifică convenția se obligă să întreprindă mai multe acțiuni, cum ar fi:
# Să educe, începând din școală, fetele și băieții cum să construiască relații armonioase și să comunice fără violență. Să informeze fetele și femeile care sunt drepturile lor, dacă trec prin violență sau viol. În societatea noastră, mulți continuă să creadă că violența poate fi normalizată. Toți am auzit astfel de fraze: „femeia trebuie să-și cunoască locul”, „femeia trebuie să rabde pentru binele familiei”, „fii și tu mai înțeleaptă, mai dă de la tine”, „ferește-te din calea lui, dacă vezi că-i enervat”.
# Să protejeze fetele și femeile, victime ale violenței, și să pedepsească agresorii. Doar 8 % dintre femeile care au trecut prin violență și 3 % care au trecut prin viol raportează cazul la poliție sau organizațiilor pentru că „ce-o să spună lumea?”, „mi-e rușine să spun că am fost violată, totuna vor spune că eu sunt vinovată”, „unde să mă duc cu copiii?”.
# Să instruiască judecătorii, procurorii, polițiștii, medicii, asistenții sociali și asistentele sociale etc. să aplice corect legea, să nu țină partea agresorului și să nu învinovățească femeile pentru ce li se întâmplă.
# Să susțină organizațiile care ajută femeile și copiii victime ale violenței. Organizațiile nonguvernamentale oferă ajutor psihologic, financiar, social, asistență juridică și plasament femeilor și copiilor victime și știu cât de speriați și neîncrezători sunt: „asta-i crucea mea”, „mi-a spus că-mi va lua copiii”, „suntem o familie model și mi-e rușine să spun cuiva”. Fără ajutorul acestor organizații, le-ar fi foarte greu să iasă și să înceapă o viață normală.
# Să aloce bani pentru servicii și campanii de informare. De multe ori, femeile care trec prin abuz nu cunosc ce drepturi au și nu au posibilități, mai ales femeile în vârstă, femeile din sate sau femeile cu dizabilități intelectuale și fizice. Cunoaștem cu toții că pentru problemele oamenilor banii nu ajung niciodată, întotdeauna apare ceva mai important. Totodată, mulți continuă să creadă că nu trebuie de vorbit despre violență pentru că „gunoiul din casă nu se scoate”, „rufele murdare nu se spală în public”.
# Să colecteze date despre cât de răspândită și gravă este violența. Atunci când nu sunt date detaliate și suficiente, autoritățile vor spune că de fapt violența nu este o problemă, că cei care vorbesc despre violență inventează sau exagerează etc. Respectiv, dacă nu e o problemă gravă, nu trebuie nici resurse financiare sau servicii.
Convenția recunoaște cultura și tradițiile țărilor care au ratificat-o și le obligă să promoveze și să garanteze înțelegere, dragoste și respect în familie. Convenția a fost deja ratificată de parlamentele multor țări (multietnice, religioase, țări dezvoltate) – Franța, Germania, Turcia, Georgia, Spania, Slovenia, România, Polonia, Grecia, Croația, Suedia, Finlanda, Danemarca, Austria, Belgia etc. –, unde situația femeilor s-a îmbunătățit, iar toate miturile legate de convenție nu s-au adeverit. Republica Moldova a semnat convenția în anul 2017, dar fără ratificarea acesteia prevederile rămân doar pe hârtie.
