Patru lecții importante pe care milenialii trebuie să le învețe după starea de urgență, de la deputatul Radu Marian

milenial

Deputatul /pas/ Radu Marian vine cu patru lecții de viață dedicate milenialilor, pe care le-a învățat în perioada stării de urgență din Moldova.

„În primul rând, aș vrea ca toată lumea să conștientizeze că nu vom reveni foarte curând la normal! Chiar dacă anumite restricții se vor relaxa, nu vom fi cu adevărat în siguranță și nu vom reveni cu adevărat la normal până când majoritatea populației lumii va fi vaccinată sau va avea anticorpi. Iar asta se poate întâmpla, după estimările cele mai optimiste ale experților, nu mai devreme de 12-18 luni. Chiar dacă la prima vedere pare o perioadă lungă de timp, să nu uităm că termenul de dezvoltare a unui vaccin este în medie de cinci ani. Lucrurile se vor mișca mai repede datorită mobilizării extraordinare a întregii comunități științifice din lume.

Însă putem totuși constata că această pandemie este prima criză de mare amploare a generației noastre – a «milenialilor» născuți în jurul anilor ’90. Părinții noștri au avut parte de destrămarea URSS și criza economică ce-a urmat, bunicii noștri au avut de-a face cu cel de-Al Doilea Război Mondial, iar noi avem de-a face cu COVID-19. Cu siguranță, nu avem dreptul să pretindem că e la fel de rău ca în timpul ororilor războiului din 1939-1945, dar pentru prima dată de atunci, stilul de viață modern al civilizației actuale este pus la mare încercare. Și este prima oară pentru noi, milenialii, când suntem lipsiți de beneficiile vieții moderne.

Nu trebuie să uităm că suntem extrem de alintați – avem parte de Internet, Netflix, Wikipedia, toate cunoștințele omenirii la un clic distanță pe smartphone, avem libertatea de a călători relativ ieftin –; suntem, de fapt, cea mai norocoasă generație din istorie. Ne-am relaxat și am început să fim mai nepăsători față de noi, față de cei din jur și față de planeta noastră.

#1. Pandemia de COVID-19 arată cât de fragilă este viața umană, cât de sensibilă este relația om-natură și ce pățim dacă o manipulăm prea mult. Acest virus, la fel ca multe altele, a apărut ca urmare a interacțiunii frecvente dintre om și animalele sălbatice. Mai mult, fermele cu zeci de mii de bovine, porci și găini puse la un loc, exploatate de oameni, sunt un mediu perfect pentru ca aceste virusuri periculoase să facă saltul la om. Trebuie să învățăm să nu invadăm atât de flagrant «frontierele» naturii sălbatice.

#2. Acest virus ne învață că solidaritatea și cooperarea la nivel mondial reprezintă unica metodă prin care omenirea poate lupta cu pericolele care se abat asupra sa, fie acestea legate de pandemie, încălzire globală, sărăcie sau război. Această criză a demonstrat cât de similari sunt moldovenii cu americanii, italienii, indonezienii sau senegalezii – pentru că ne confruntăm cu aceleași pericole, indiferent de culoarea pielii, religie, naționalitate sau limbă vorbită. Sper să înceapă o nouă epocă cu mai puțin naționalism și mai multă cooperare globală.

#3. Trebuie să investim mult mai mult în sănătate, educație, știință și mult mai puțin în arme sau propagandă. În loc să ridicăm armate întregi de soldați, pe care-i ținem în «rezervă» până apare un război, trebuie să începem să ridicăm «armate» de medici, epidemiologi și oameni de știință, pe care să-i avem gata până la apariția unei alte pandemii. Riscul apariției unui nou virus mortal la această oră este mult mai mare decât al unui război la scară globală. Probabil nu știați, dar acum există în natură alte sute sau mii de coronavirusuri (COVID-19 este doar unul dintre ele) care ar putea teoretic infecta omul.

#4. Și nu în ultimul rând, această criză trebuie să ne învețe să fim mai umili și recunoscători față de lucrurile pe care le avem și față de lumea în care trăim. Poate e greu să stăm acasă, să nu ieșim în oraș, să ne plângem că nu putem privi Premier League, dar să nu uităm că avem un stil de viață mult mai confortabil decât bunicii noștri – care se luptau cu războiul, bombardamentele, holocaustul, foametea și alte orori, nemaivorbind de strămoșii noștri de câteva secole în urmă care puteau muri pe la 40 de ani de la o simplă răceală. Trebuie să fim optimiști, pentru că anume optimiștii sunt cei care depun eforturi pentru a duce lumea în acea direcție optimistă pe care o întrevăd ei. Eu sunt un optimist incurabil și sper că tot mai mulți dintre cititorii noștri să se umple de mai mult optimism în aceste momente de restriște”, spune Radu Marian.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente