Percepția societății atunci când vorbim despre traficul de ființe umane este una deosebit de negativă. Nici noi, avocații, nu venim să îndreptățim acest fenomen, însă noi, din practica de acordare a asistenței juridice pe aceste cauze penale complexe, am învățat să distingem când faptele reprezintă trafic de ființe umane și când acestea nu sunt nici de departe „trafic” în adevăratul sens al cuvântului.
De ce este important să putem înțelege dacă o faptă este sau nu trafic de ființe umane?
Din simplul motiv ca să putem delimita persoanele vinovate de comiterea faptelor de trafic de ființe umane de cele nevinovate și să putem înlătura învinuirile ce planează neîntemeiat și ilegal asupra persoanelor asupra cărora foarte des se exercită presiuni nemotivat. Și nu mai puțin important este să putem identifica când persoanele învinuite de trafic de ființe umane sunt de fapt vinovate de alte fapte care reprezintă abateri mult mai ușoare decât „traficul de ființe” umane.
În Republica Moldova, datorită migrației masive a populației în dorința de a-și găsi un loc de muncă bine plătit peste hotare, există riscuri sporite de a deveni victimă a traficului de ființe umane sau, din contra, de a fi învinuit de trafic de ființe umane din simplul motiv că ai ajutat o persoană cunoscută să își găsească un loc de muncă sau ai căzut de acord să o însoțești la plecarea ei peste hotare.
Poate fi pedepsit cineva dacă doar adăpostește victima fără ca să o traficheze efectiv?
Această normă penală a căpătat o largă aplicare, organele de drept au, aparent, împuterniciri nelimitate în situația în care cineva este bănuit de o asemenea crimă odioasă și, dacă o persoană apropiată vouă va deveni bănuită de o asemenea crimă – indiferent că acesta doar a chemat la lucru un amic peste hotare sau ei doar au zburat împreună în țara de destinație, sau amicul a fost rugat să însoțească o persoană peste hotare până în orașul unde persoana trebuia să muncească, chiar dacă nu amicul dumneavoastră ci o altă persoană, străină, nu va răsplăti munca persoanei ce a fost condusă peste hotare sau nu amicul dumneavoastră ci o altă persoană o va obliga la munci nedorite, la exploatare sexuală etc. – cel mai probabil, anume amicul care a venit cu inițiativa, deseori una de bune intenții (bună credință), de a-l însoți până în orașul unde persoana urma să lucreze, de a-l ajuta și a-i procura un bilet, de a-l adăposti la sine acasă până persoana se va acomoda cu noul lucru și își va găsi propriul loc de trai, anume acel amic care l-a ajutat cu toate astea va fi identificat primul de organele de drept și va figura drept complice la un caz penal de trafic de ființe umane, fără să înțeleagă cel puțin care este vinovăția sa.
Cel mai des, din acest moment începe calvarul. Există cazuri în care persoanele au fost condamnate în virtutea unui concurs de circumstanțe nefavorabile, atunci când ei nici măcar nu cunoșteau că persoana pe care ei o ajută mai comunică cu cineva din țara unde ei urmează să ajungă și că acel cineva planifică să traficheze acea persoană, iar prietenul care nu cunoaște despre intențiile criminale ale altei persoane ajută victima să ajungă acolo, o adăpostește în casa proprie va fi implicat într-un process penal de lungă durată unde va fi învinuit și va risca ani grei de închisoare.
În asemenea cauze penale, instanțele de judecată naționale autorizează în mare majoritate măsura preventivă „arestul preventiv” asupra unui bănuit/învinuit de comiterea a asemenea fapte, prin fapte ne referim și la simpla propunere de a munci peste hotare (dacă angajatorul străin ulterior nu-i va achita un salariu sau o parte de bani), persoana ce l-a chemat peste hotare va figura de rând cu angajatorul pe cauza penală de trafic de ființe umane pe motiv că primul a asigurat racolarea sau transportarea ori adăpostirea persoanei la trafic de ființe umane, dacă încă acel amic al dumneavoastră, din bune intenții, i-a procurat și un bilet la avion sau alt mijloc de transport ca persoana să ajungă în țara de destinație, atunci el cu o mai mare probabilitate va fi urmărit penal pentru transportarea victimei de trafic de ființe umane.
În practica noastră de zi cu zi, există situații când persoana este invitată de exemplu în Germania sau în alte state unde prostituția este legalizată și cadrul legal european apără și protejează interesele persoanelor ce doresc să practice prostituția, odată fiind identificate persoane ce au invitat pe cineva să se prostitueze chiar și dacă acest fapt este legal în țara unde ea merge și persoana cunoaște cu ce urmează să se ocupe și i se perfectează acte în acest sens, cel mai probabil, cei ce au lansat invitația vor figura în cauze penale pe motiv că au promis un anumit onorariu, de exemplu (3 000 euro/lună) iar persoana primea un onorariu mai mic, fapt ce va fi considerat înșelăciune chiar dacă onorariul nu depinde de persoana ce a lansat invitația sau la rugămintea celei care voia să se prostitueze i-a luat un bilet să vină în acea țară. În cel mai bun caz, fapta va fi recalificată drept proxenetism sau alte careva componențe de infracțiuni de o gravitate mai mică.
Amintim că pedeapsa penală pentru trafic de ființe umane constituie de la șase ani la 20 de ani de închisoare.
Mai mult, reieșind din practica națională a instanțelor judiciare, avocatul ales, chiar și în cazul unei persoane nevinovate, va avea mult de muncit pentru a evita capcanele procesuale și pentru a demonstra faptul nevinovăției persoanei.
Iar pentru cei care parțial au fost implicați în aceste fapte, chiar dacă doar au purtat o discuție prin care au convins persoana să pornească la muncă în alt stat, va fi extrem de complicat, însă nu imposibil, de a obține o soluție pozitivă și, în opinia noastră, este necesară o măiestrie și precizie chirurgicală pentru a asigura o soluție pozitivă pe asemenea cauze penale spre a obține o sentință pozitivă acestor categorii de clienți.
Unul dintre scopurile autorului este de a explica pe larg, care fapte pot fi calificate drept trafic de ființe umane deoarece de obicei, persoanele consideră că doar supunerea unei persoane la muncă forțată sau la prestarea serviciilor sexuale contra voinței ar putea reprezenta trafic, iar simpla transportare a ei, sau recrutare sau adăpostire, primire cu sau fără acordul persoanei nu ar fi condamnabilă penal și că nu ar exista niciun pericol ca aceștia să fie condamnați penal; pe când în realitate, din cauza pericolului social sporit, legea incriminează inclusiv recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, fiind necesară îndeplinirea chiar și a unei singure acțiuni din cele enumerate supra. În cazul în care victima traficului de ființe umane va explica organelor de drept că o anumită persoană a convins-o să plece peste hotare sau i-a procurat bilet ori a însoțit-o sau a adăpostit-o/întâlnit-o la aeroport, iar apoi a predat-o unor persoane ce urmau să o exploateze la munci forțate sau în scop sexual, această persoană va răspunde penal de rând cu cei care au realizat nemijlocit traficarea persoanei și s-ar putea să primească o pedeapsă egală cu pedeapsa stabilită ultimilor.
Este important și acel fapt că lipsa sau prezența acordului victimei nu duce în mod automat la recalificarea faptei de care făptașii pot fi învinuiți în una mai ușoară, adică dacă se va demonstra că persoana benevol a mers peste hotare pentru a fi traficată, acest fapt nu va duce în mod sigur la declararea nevinovată a persoanei care doar a transportat victima, fiind nevoie de un efort intelectual suplimentar, consistent al unui profesionist în domeniu (apărător) pentru a obține un rezultat satisfăcător și a demonstra că fapta dată nu reprezintă una dintre laturile obiective ale traficului de ființe umane sau că această faptă reprezintă „o altă infracțiune cu un grad de pericol social mai mic”.
Un fenomen interesant este și faptul că, deoarece norma penală scutește victima traficului de ființe umane de răspundere penală, există multe cazuri când domnișoarele reținute la hotarele țării transportând alte persoane în scop de exploatare sexuală declară că sunt victime și ele și au fost impuse să racoleze, astfel că vor da vina pe persoanele care le-au ajutat de fapt.
Eforturile unui apărător implicat într-o asemenea cauză penală, se vor concentra asupra mai multor aspecte de bază:
1. demonstrarea în instanță a faptului nevinovăției persoanei învinuite de trafic de ființe umane pe motiv că fapta nu reprezintă o infracțiune, fapta de care este învinuită persoana nu a avut loc;
2. demonstrarea faptului că persoana învinuită în mod eronat de acuzatorii de stat de trafic de ființe umane a comis de fapt „o altă infracțiune cu un grad de pericol social mai mic”;
3. concordarea tuturor eforturilor în scopul obținerii unei pedepse echitabile în sensul minimizării acesteia pentru clientul său, dacă este posibil, în cazul în care persoana recunoaște faptele incriminate;
4. obținerea eliberării persoanei din arest preventiv sau din arest la domiciliu în cazul în care o asemenea măsură preventivă a fost aplicată persoanei;
5. obținerea înlocuirii măsurilor preventive precum „arestul preventiv” și „arestul la domiciliu” cu alte măsuri preventive neprivative de libertate.
*Mențiune: în unele cazuri este în interesul clientului de a păstra măsura preventivă astfel încât la executarea sentinței pedeapsa cu închisoarea se va considera parțial executată din momentul aflării persoanei în arest sau în arest la domiciliu, această perioadă fiind dedusă din termenul închisorii.
Astfel, este recomandabil de a apela la un specialist în domeniu (avocat) care vă trezește încredere sau informându-vă în prealabil despre performanțele acestuia de la persoane de încredere care au conlucrat anterior cu el.
Autor – avocat Muntean Sergiu, fondator al proiectului „Sfat de Avocat”.
Pentru mai multe detalii sau pentru a lua legătura, accesați www.sfatdeavocat.md.
