Care sunt drepturile de utilizare a pieselor muzicale în spațiile comerciale din Moldova

Ne-am obișnuit cu faptul că majoritatea spațiilor comerciale ne crează condiții plăcute atunci când le vizităm în calitate de clienți sau, de ce nu, oaspeți, când ne aflăm într-un restaurant și mai puțin ne-am gândit la întinderea drepturilor și obligațiilor pe care le poartă aceste spații față de interpreții a căror muzică sună pentru clientelă.

În acest context, fiecare proprietar de afacere urmează să obțină o licență de utilizare a muzicii în scop ambiental.

Adică pentru valorificarea creațiilor publicate prin interpretare publică – folosirea muzicii în baruri, restaurante, magazine, chioșcuri, alte două încăperi, la discoteci, nunți, concerte, pe viu (live) sau prin intermediul anumitor dispozitive, precum casetofon, radio, aparate TV etc. – beneficiarul, persoană juridică sau fizică, trebuie să obțină licența organizației care administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi și să achite remunerația de autor corespunzătoare, după cum este prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. f) și alin. (2), art. 31 și art. 33 din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, respectiv, conform anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12 iulie 2001 despre tarifele minime ale remunerației de autor.

E de menționat faptul că obținerea licenței este obligația utilizatorului înainte de începerea activității. Utilizatorul trebuie să contacteze organizația de gestiune colectivă și va fi repartizat către un inspector care îl va îndruma pe tot procesul de obținere a licenței. Primul pas este completarea unei declarații standard, pe proprie răspundere, care oferă informații despre punctele de lucru, suprafață și alte informații despre societate. În baza acesteia se va face facturarea și va fi eliberată licența.

Organizațiile de gestiune colectivă reprezintă organizații necomerciale (înregistrate la Ministerul Justiției în calitate de asociații obștești) înființate prin liberă asociere şi nemijlocit de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe.

Prin urmare, activitatea în calitate de organizație de gestiune colectivă presupune eliberarea de licențe din numele titularilor de drepturi de autor și conexe și încasarea remunerației de autor.

În prezent, în RM există două astfel de organizații de gestiune colectivă de la care fiecare proprietar de afacere poate obține licența care-i va acorda dreptul de utilizare a muzicii în spațiul său comercial, și anume:

• Asociația Națională „Copyright” (AN „COPYRIGHT”);
• Asociația Obștească Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți din Republica Moldova (ANPFI).

Cu titlu de interes, din Asociația Națională „Copyright” fac parte aproximativ 400 de interpreți autohtoni de muzică care pot pretinde remunerații de la aceasta pentru drepturile patrimoniale exclusive pe care le dețin.

Deci, remunerarea autorului are loc în baza unui mecanism contractual tripartit, adică proprietarii spațiilor comerciale achită remunerația de autor și interpret organizației de gestiune colectivă care totodată este responsabilă de negocierea și determinarea cuantumului remunerației cu utilizatorii, iar ultima la rândul său este ținută să remunereze autorul/interpretul.

Valoarea exactă a taxelor percepute pentru difuzarea muzicii ambientale poate oscila în funcție de profilul utilizatorului (mall, centru comercial, restaurant, cafenea, fast-food, hotel, showroom, școli de dans etc.).

Dacă vă întrebați cum sunt remunerați autorii străini pentru valorificarea operelor sale în spațiile comerciale aflate în RM, specificăm că interesele acestora sunt apărate prin prisma acordurilor bilaterale existente între organizațiile de gestiune colectivă enunțate mai sus și organizațiile de gestiune colectivă străine.

Spre final, luând în considerație nivelul ridicat de piraterie existent actualmente în muzică cât și numărul mic de licențe de utilizare a muzicii în spațiile comerciale, este simplu de concluzionat că drepturile de autor sunt departe de a fi respectate, iar unii utilizatori ai muzicii încă nu cunosc sau omit de a încadra utilizarea acesteia în categoria serviciilor contra cost.

Articol de avocatul Andrei Domenco