Starea de urgență ne ține pe mulți în case și ne impune mai multe restricții. Cu toate acestea, persoanele care activează în unele domenii vitale în momentul de față continuă să meargă la muncă. Vânzătorii de la magazine nu sunt o excepție. Înarmați cu măști, mănuși și dezinfectanți, aceștia își continuă activitatea pentru a ne asigura cu produse alimentare pe timp de pandemie. În acest material, vorbim cu Lucia Țurcan, o antreprenoare originară din satul Hiliuți, raionul Fălești, care administrează și totodată preia rolul de vânzătoare în propriul magazin. Lucia ne-a relatat cum decurge o zi din viața ei, ce îi lipsește pe timp de pandemie și cum interacționează cu cumpărătorii care pășesc pragul magazinului.

Mica afacere, Lucia alături de soțul ei au înființat-o acum trei ani. E vorba despre un magazin alimentar și de construcții. „Este un magazin mixt unde vizitatorii au acces la sala de odihnă și la biliard. Este o mică afacere de familie care îmi aduce multă satisfacție și e unicul lucru care motivează toți membrii familiei să nu părăsească țara.”

Lucia spune că nu se jenează, deși e proprietara magazinului, să deservească clienții. Ba mai mult, primește o deosebită plăcere de la interacțiunea cu cei care intră în magazin. „Am muncit foarte mult ca aceste magazine să aibă succes. Atunci când ne-am lansat pe piață, în sat mai existau alte două magazine și eram nevoiți să lucrăm mai mult decât ele. Îl deschideam mai devreme și îl închideam mai târziu doar ca să avem mai mulți cumpărători, ca să supraviețuim financiar.”

„Lucrez împreună cu soțul, pe ture”

Starea de urgență instituită în țară a avut un impact asupra programului de lucru al magazinului și asupra măsurilor de protecție. Dacă până acum magazinul activa 18-20 de ore, în prezent programul e redus până la 12 ore. „Am reușit să ne câștigăm clienți fideli datorită programului de muncă pe care îl aveam. Ca și mai înainte, lucrez împreună cu soțul, pe schimburi, doar că acum fiecare zi începe de la ora opt dimineața și durează până la opt seara. De asemenea, am închis secțiunea cu materiale de construcții, sala de odihnă și zona cea mai preferată a clienților – biliardul.”

Fondatorii magazinului au grijă și de igienizarea frecventă a încăperii. „Eu sunt echipată cu mănuși și măști. Odată la două ore, dezinfectez spațiul în care lucrez. Spăl podeaua, mânerul de la ușă. Clienții au la dispoziție dezinfectant și șervețele de unică folosință. În încăpere intră câte unul și păstrăm distanța socială. Soțul a adus o masă pe care a pus-o lângă masa mea, acolo unde vând, și astfel asigur o distanță socială dintre mine și cumpărător de peste un metru.”

Lucia nu neglijează nici monitorizarea zilnică a temperaturii corpului. Odată ajunși la lucru, atât ea cât și soțul ei își măsoară temperatura, iar datele le notează într-un caiet special.

Un lucru care o deranjează pe vânzătoare e faptul că nu toți cumpărătorii țin cont de restricțiile de siguranță aplicate în magazin, dar femeia dă dovadă de răbdare și înțelegere și atenționează persoanele să respecte regulile simple. „Ei încă sunt în proces de adaptare la regimul de carantină. Sunt bucuroasă să văd unii oameni care vin echipați la cumpărături. În astfel de cazuri, mă simt și mai mult în siguranță.”

„Acum oamenii cumpără sare, chibrituri și pâine”

În prezent, tinerilor din sat le lipsesc distracțiile. Respectiv, de fiecare dată când se ivește ocazia, o întreabă pe Lucia când urmează să deschidă sala de agrement și sala cu biliard.

În ceea ce ține de cumpărături, în prezent, recunoaște vânzătoarea, oamenii le fac cu mai multă prudență. „În ultima perioadă, oamenii cumpără cel mai mult așa produse ca sare, chibrituri și pâine. Nu duc lipsă de niciun produs, de aceea rafturile magazinului sunt mereu pline, chiar și în zilele când vin foarte mulți cumpărători.”

„Toți stăm în camerele proprii și ne întâlnim doar la bucătărie”

Lucia recunoaște că ziua ei de muncă începe de acasă, din moment ce se trezește și gătește micul dejun pentru soțul care are responsabilitatea primei ture. „Apoi se trezesc copiii și nepotul. Beau ceai cu ei, apoi fac niște lucruri prin casă și gospodărie, mă joc cu nepotul și plec la muncă la ora 14.00. Cel mai mult îmi este frică de contaminarea cu acest virus, pentru că, neștiind de acest lucru, pot să transmit virusul întregii familii.”

De aceea, primul lucru pe care Lucia îl face când ajunge acasă este spălatul pe mâini, apoi face un duș și doar după aceasta se vede cu copiii și soțul. „De asemenea, stau până seara târziu pe Facebook și mă uit cum a decurs ziua la ceilalți oameni. Suntem o familie foarte responsabilă. Toți stăm acasă, cu excepția mea și a soțului, pentru că muncim. Fiecare membru de familie are un set personal de șervețele de unică folosință. Eu și soțul ne spălăm pe mâini cu săpun, pentru că el ucide microbii. Toți stăm în camerele proprii și ne întâlnim doar la bucătărie.”

Lucia spune că în această perioadă comunicarea fizică s-a redus considerabil, atât cu prietenii cât și cu cei ai casei. „Cu rudele discutăm la telefon, chiar dacă trăiesc aproape de noi, când merg spre lucru și mă întâlnesc cu cineva păstrez distanța socială și nu ne cuprindem defel.”

„Carantina mi-a adus copiii acasă”

În această perioadă, femeia e afectată de lipsa transportului interurban. „Cel mai mare lucru care m-a afectat în perioada de carantină este lipsa transportului spre Bălți. Am nevoie să merg la farmacia veterinară pentru a cumpăra vitamine pentru animalele domestice.”

Cu toate acestea, Lucia recunoaște că această carantină are și laturi pozitive. „Carantina mi-a adus copiii acasă. Mi-i văd zilnic, mă joc cu nepoțelul meu, sunt fericită că în familia mea totul este bine. Și încă o dată îmi dovedesc faptul că oricând casa părintească este locul cel mai sigur din lume.”