Unii citesc online, alții citesc din cărți, însă cert e că operele literare nu rămân neatinse de tineri. Știm cu toții că și cărțile sunt clasificate precum filmele de către cititori: despre iubire, despre război, despre sat sau științifico-fantastice. În acest sens, pentru a descoperi care cărți sunt preferatele tinerilor, am întrebat pe câțiva dintre ei ce citesc acum și cum le place să citească.
Irina Scrob, clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Leova: „Citesc cartea «Te blestem să te îndrăgostești de mine» de Nicolae Dabija. Această carte însumează toate poveștile de dragoste imposibile. Oana Nour este o tânără care refuză inițial să fie fermecătoare, deoarece vrea ca nimeni să nu se îndrăgostească de ea. Dură, rece, imposibil de înțeles, Oana reușește să îl facă pe El să o iubească mai mult decât orice, deși l-a avertizat să nu o facă: să nu cadă în capcana dragostei, deoarece ea nu poate iubi pe nimeni. Romanul este unul sublim, care, prin simpla narare a unei povești de dragoste, reliefează faptul că iubirea este o boală de care nu se moare, dar nici nu se trăiește. Îmi place mai mult să citesc din cărți, deoarece, cât de straniu ar suna, îmi place mirosul filelor pe care le răsfoiesc. Cărțile cu filele lor îmi oferă liniște sufletească chiar și într-o perioadă grea, îmi dezvoltă imaginația și pot afirma cu certitudine că din cărți înțeleg mai bine conținutul, deoarece nu mă sustrag mesajele, dar intru în esența cărții.”
Jaclina Abuzan, clasa a X-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Leova: „Iubesc să citesc tot felul de cărți, căci simt că prin ele cunosc viața un pic mai mult, mă bucur de ceea ce mă înconjoară un pic mai tare, iubesc un pic mai profund. Acum citesc cartea «Ora 25» și pot să spun că se află printre lecturile mele preferate. Mereu mi-a plăcut să analizez personajele, în special cele care se regăsesc în situații dificile, iar cele din această carte sunt cu adevărat uimitoare. Eleonora West mi-a devenit în scurt timp o personalitate demnă de urmat, în care aș vrea sa mă regăsesc în timpurile grele. Cartea lui Virgiliu Gheorghiu reflectă un sumar de trăiri pe care nu le-am mai experimentat până acum. În ceea ce privește cărțile online sau cele de hârtie, nu am vreo preferință specială. Uneori aleg să citesc online, deoarece este mult mai ușor să le găsesc și pe multe dintre ele le pot citi gratis, dar nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl trăiesc atunci când țin acea bucată de creație în propriile mâini; iubesc parfumul cărților, fie ele vechi sau noi.”
Mădălina Gumeniță, clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Leova: „Sunt la început cu lecturarea unei cărți interesante scrisă de Winston Graham – «Începuturi» –, constituită din patru volume. Fiecare volum are povestea sa. Deși nu pot spune destul de multe fiind la început, aș putea adăuga că personajele sunt axate pe viața socială, dragoste, familie, moarte și suferință din cauza tragediilor, a problemelor financiare și a… închisorii. Prefer modul tradițional de lectură a unei cărți, îmi place să simt cartea din toate punctele de vedere: senzația că mut o filă din carte îmi dă aripi, mirosul, de asemenea, îmi dă motiv de a continua să citesc mai departe, îmi bucură ochii lectura anume dintr-o carte. De asemenea, ochii nici nu obosesc, pe când cititul online mă plictisește destul de repede și nu reușesc să finalizez cartea. În fond, consider că pentru asta și sunt cărțile, pentru a fi citite, ținute în mână, simțite, nu doar cu trupul, ci și cu sufletul. Fiecare carte ne transmite câte ceva prin propriul său farmec!”
Romana Vasilachi, ultimul an la colegiul „Alexei Mateevici” din Chișinău: „Cărțile-s cele mai ciudate lucruri create vreodată de oameni. Multe din ele ascund istorii de milioane de ani, povești de dragoste, crime, descrierile detaliate ale naturii și în general, ascund oamenii. Îmi este greu să aleg o carte pe care să încep să o citesc fără ca să le supăr pe celelalte. Din această cauză, deschid mai multe din prima. Unele ajung până la sfârșit, iar altele încă stau în rând. În prezent, totuși, recitesc «Clopotul de sticlă» de Sylvia Plath. O carte extraordinară, semi-autobiografică, care îți propune să analizezi gândurile pe care le ai, fără ca să te axezi prea mult pe ele. Pe alocuri este greu de citit din cauza unor momente mai sensibile, dar e atât de intrigantă, încât îți este jale să o lași. Am început să o recitesc, pentru că uitasem finalul, iar acest lucru mă frustra mult. Revenim la cărțile propriu-zise, ca material vizual și palpabil. Dacă ar fi să aleg dintre o carte electronică și una «tradițională», aș alege-o pe cea adevărată, care are foi și al cărei miros nu-l poți confunda cu nimic altceva. Desigur că este cu mult mai ușor să porți sute sau poate chiar și mii de cărți în buzunar, dar cartea care m-a ajutat să cresc, va rămâne mereu în sufletul meu și atâta timp cât ele vor exista, voi prețui fiecare clipă alături de ele, în varianta lor veritabilă.”
Valentin Josan, clasa a XII-a la Durham School din Marea Britanie: „În momentul de față citesc «Să ucizi o pasăre cântătoare» de Harper Lee. Cartea era demult în lista mea de recomandări și must-read, iar acum, forțat sau nu prea, am câștigat timp liber pentru lectură. Îmi place mult cât de organic și coerent e dezvoltat firul narativ. De asemenea, fără a scoate prea multe secrete din casă, pot spune că însăși istoria prezentată în nuvelă mă fascinează. În general, sunt adeptul cărților electronice, din mai multe motive, însă dacă intru într-o librărie și văd o carte la un preț rezonabil pe care vreau mult s-o citesc, o iau. Cărțile tradiționale au pentru mulți o semnificație asemănătoare telefoanelor mobile vechi. Folosim smartphones, da’ cu șarpele de pe Nokia ne-am mai juca o dată. Farmecul nu dispare.”
Tinerii au demonstrat că cunosc magia lecturii unei cărți, dar ție îți place să citești?
Autoare: Nicoleta Lisevici
