Vede pandemia de COVID-19 în culoarea violet și ne redă situația globală printr-o poezie. Fierbe zilnic în oala teatrului Geneza Art și spune că-i place la nebunie. Își întărește ,,mușchii” sufletului citind, cântând și privind filme, iar peliculele cu Jean-Claude Van Damme sau Bruce Lee i se par acum cam fake. Să-l descoasem de artă și umanism pe actorul Nicu Țurcanu.
# Cine a intrat primul, tu în lumea teatrului sau teatrul în lumea ta?
— Eu.
# Care este definiția pe care o dai tu teatrului?
— Izvor de gânduri, concepții, reguli și morală…
# Viața bate teatrul sau invers?
— De multe ori mă conving că viața este un teatru și nu invers, dar scena e mai reală decât viața.
# Și totuși, ce creează o punte între teatru și viață?
— Sufletul, iubirea, afecțiunea, minciuna, adevărul. Însăși viața este o punte ce îți dă șansa să înclini balanța spre ceea ce ești, meriți…
„Nu poți fi azi în lumină fără ca ceilalți să joace în umbra ei”
# Când te-ai simțit actor în toată legea cuvântului?
— Când mi-au scris spectatorii că au plecat acasă și au făcut un copil inspirați fiind de spectacolul din acea seară.
# Care a fost acel spectacol?
— „Frumoasa călătorie a urșilor panda”.
# Dar până la urmă ce înseamnă a fi actor?
— Înseamnă a fi un etalon, a fi un factor decisiv în tendințele ce macină lumea, viața… A deveni un exemplu pentru semeni. A fi citit și versat. A gândi iute și a acționa demn.
# Ce te ajută în arta pe care o faci să fii actorul care ești?
— Cred că cel mai mult echipa în care mă fierb zilnic, căci teatrul îl poți face doar cu oameni şi pentru oameni. Nu poți fi azi în lumină fără ca ceilalți să joace în umbra ei.
„Publicul nu e prost, simte instant unde e prefăcătorie și unde e veridicitate. ”
# Cum vezi fuga omului de sine însuși și faptul că actorul e propriul său obiect de artă?
— În actorie, corpul îți este instrumentul forte cu care poți acționa, lucra, transmite stări, emoții.. De tine nu poți fugi nici în ruptul capului, iar pe umbra ta nu poți călca nici în ruptul capului. Lăsăm ceva din noi înainte de a părăsi un loc, rămânem acolo chiar dacă am plecat.
# Actorul este acuzat adesea de minciună, în sensul prefăcătoriei, tocmai pentru că întruchipează prin prisma personajelor sale ceea ce el nu e, tu cum îți asumi acest rol?
— Limita este decisivă în orice lucru pe care ți-l propui a-l face în viața asta. Astfel e și în meseria noastră. Unde este limita ta ca artist? Cât de mult te implici în rol şi cât de mult de cheltui emoțional? Publicul nu e prost, simte instant unde e prefăcătorie și unde e veridicitate.
„Lectură… chitară… un film bun”
# Cum îți întărești „muşchii” minţii şi cei ai sufletului după un spectacol?
— „Acasă” – alt spațiu unde regulile de conduită dictează alt traseu atât emoțional cât și fizic. Lectură, chitară, un film bun, o discuție constructivă.
# Apropo, ce înseamnă cărțile pentru omul Nicu Țurcanu?
— Înseamnă rezultatul zilei de astăzi al eului meu… Înseamnă vocabular, gând, idee, imaginație, verticalitate și corectitudine…
# Nouă, oamenilor, ne e frică să ne privim, ne e frică de proximitate şi de adevăr și oricât de mult am crede că am evoluat, această frică va rămâne… ce formă va lua reticența publicului față de nuditate într-un spectacol?
— Frica vine din complex… Și atât timp cât o să ne putem depăși complexele, vom fi dominați de frică. La Teatrul Geneza Art veți găsi mult nud, dar e îmbrăcat într-o formă artistică încât nu devine vulgar, iar vorbim de limită.
# Ai avut vreo experiența neplăcută cu publicul?
— Nu, dar am asistat la o experiență a unui coleg de-al meu. Când din sală i s-a strigat „dă-te mai departe de microfon că nu-nțeleg ce vorbeşti, domnule”. Cât de dobitoc trebuie să fii ca să strigi așa din sală?
# Această situație și-a lăsat amprente asupra relației tale cu publicul?
— Desigur, vrei nu vrei, te afectează… Fiecare spectacol are aura sa, un miracol pe care îl creezi pas cu pas și când cineva scuipă în el, ți-i lehamite…
# Viața unui actor este dorință şi curiozitate. Dragoste de meserie. Au fost momente când ți-ai zis „Doar atât? Eu venisem pregătit pentru mai mult”?
— De-a lungul micii mele experiențe de viață, am învățat o lecție: Dumnezeu îți dă atât cât poți duce, iar dacă ceri mai mult, de cele mai multe ori te poticneşti. Momentan duc atât cât cost și cât merit, în rest las loc de interpretări…
„Acum… mi se par un mare fake”
# A fost vreun film sau actor care ţi-a plăcut în mod deosebit înainte să te hotărăști pentru profesia de actor?
— Filmele au tot timpul un mijloc de inspirație şi de amăgire în acelaşi timp în concepția unui copil care aştepta cu sufletul la gură filmele cu Jean-Claude Van Damme sau Bruce Lee. Deși acum, privindu-le, mi se par un mare fake, pe atunci păreau monumentale. Însă nu ele mi-au servit drept punte de decolare, ci mai degrabă dragostea mare pentru poezie şi abilitatea de a socializa uşor cu oamenii…
# Atunci, cărui personaj ți-ai dori să-i dai viață într-o peliculă de film?
— „Frumoasa călătorie a urșilor panda” sau „Colecționarul”.
# Și pentru că acum trei zile a fost ziua internațională a poeziei, în ce măsură versurile îți influențează stările?
— În cea mai mare măsură, bănuiesc că cele mai mari romane din două, trei volume pot încăpea în cele patru sau cinci catrene, iar cei care nu înțeleg sau nu le place poezia sunt reci în suflet.
# Romane citești?
— Cum fără ele…
Știm că teatrul Geneza Art periodic face spectacole și în România. Prin ce se deosebește spectatorul de dincolo de Prut cu cel din R. Moldova?
— E o mare plăcere să revenim de cite ori e posibil în țară mamă, unde și graiul e mai grai… și teatrul e mai la el acasă… Publicul de acolo e mult mai exigent, mai atent la detalii și la text, iar mersul la teatru a devenit un obicei. La noi încă se lucrează la asta, publicul nostru însă este mult mai emotiv și parcă mai primitor, deși foarte mulți sunt necitiți și ateatrali…
„Prea ocupați… de sărăcie și de înavuțire”
# Care crezi că-i cauza?
— Fiind dezbinați și asupriți de atâtea ori, am și pierdut din frâu cultura, lectura şi demnitatea națională. Prea ocupați fiind de sărăcie și de înavuțire.
# Intenționați să egalați pe viitor numărul de spectacole jucate în România cu cel din R. Moldova?
— Ne-am dori să fie un cordon liber între cele două case.
# Descrie starea creată de această pandemie din prezent asupra teatrului printr-un vers și o culoare.
— Violet. Nu știu…
E melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare
Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte
Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire,
Și împrăștie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
# Iar acum îți propun un joc, eu spun câteva cuvinte, iar tu asociezi cu ceea ce îți vine prima dată în minte…
Cultură – Siguranță
Carte – Izvor
Teatru – Oază
Oameni – Fluturi/muște
Marin Sorescu – Am legat copacii la ochi
Astre – Vise
Natură – Mamă
Viață – Dar
Regăsire – Resemnare
Tu – Eu
Autoare: Victoria Surdu, studentă, anul 2, FJȘC, USM
