Astăzi suntem în aeroportul din Varșovia. Mai exact, Ioana se află acolo. În timp ce așteaptă îmbarcarea în avion scrie despre experiența sa de studentă la Stockholm School of Economics din Riga. Ioana ne-a obișnuit cu texte calzi și de atmosferă. Acest articol va fi un pic mai diferit, pentru că include niște pași tehnici pe care trebuie să-i parcurgă un tânăr dacă vrea să depună actele la aceeași universitate la care studiază acum Ioana.
„Scriu cel de-al patrulea articol pentru #universitateadiez în aeroportul din Varșovia, la poarta numărul 14N. Mai sunt două ore până la decolare, iar eu, odată cu aproprierea oamenilor de poartă, încep să aud tot mai multă vorbă românească în jur. Se strâng, unul câte unul, și mărțișoarele împrăștiate prin aeroport. La poarta 14N se controlează atât pașaportul din mână, cât și mărțișorul din piept.
Vin la Chișinău în calitate de ambasador al universității Stockholm School of Economics din Riga, unde urma să fac trei prezentări în trei școli. Dar din cauza faptului că Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a decis ca școlile să fie închise din cauza virusului ce acaparează toate titlurile de știri, am fost nevoită să anulez și eu întâlnirile. De asta, voi include în rândurile ce urmează toată informația cu privire la procesul de înregistrare la universitate.
Articolul acesta va trebui, contrar dorinței mele de evitare a scrisului academic, să aibă și un paragraf în totalitate informativ, scris pentru cei interesați de studiile la Stockholm School of Economics din Riga, dar care nu vor reuși să vină la niciuna dintre cele trei întâlniri menționate mai sus. Dacă articolele scrise anterior sau oricare alt motiv te-a intrigat într-o oarecare măsura să studiezi la Riga, să știi că anul acesta, procesul de înregistrare la studii a fost simplificat. Astfel, trebuie să îndeplinești trei condiții pentru a depune dosarul: să fi terminat liceul până în iulie 2020, să ai minimum nota 7 din 10 la matematică și engleză și să susții bacalaureatul la matematică și engleză. Dacă îndeplinești aceste condiții, poți începe procesul de înregistrare, care conține pașii ce urmează.
# 1. Completează formularul online pe site-ul sseriga.edu până pe 8 aprilie 2020. Aici vei avea nevoie de copia pașaportului, copia transcriptului de note din primul semestrul al clasei a 12-a (dacă încă studiezi) ori diploma finalizării studiilor liceale (dacă ai absolvit deja), dar și alte diplome și certificate pe care le consideri valoroase. Anul acesta, scrisoarea de motivație și recomandările din partea profesorilor au fost excluse. Rezultatele vor fi anunțate până pe 15 aprilie.
# 2. Etapa următoare reprezintă trei teste: la matematică, engleză și logică, susținute la Chișinău pe 25 aprilie. Rezultatele vor fi anunțate pe 30 aprilie.
# 3. Ultima etapă va avea loc în perioada 11-25 mai, finaliștii fiind invitați la un interviu, tot la Chișinău. Aici va trebui să analizezi cazul unei companii, dar să și vorbești despre tine, experiența anterioară și motivația ta. Rezultatul final nu va fi făcut public, ci anunțat în particular fiecăruia dintre candidați pe 28 mai. Moldovenii, ucrainenii și belarușii se bucură de scutiri totale de taxă (cum e și cazul meu) ori de acoperirea unei jumătăți din taxa de școlarizare. Totul depinde de prestația ta în procesul de admitere. De altfel, taxa pentru un an la această universitate este de aproximativ 6 000 de euro.
Pentru alte informații, nu ezita să contactezi administrația universității pe adresa [email protected].
Atât cu informația utilă, acum abatere de impresii. Așadar, cu ce alte noi descoperiri ale vieții studențești v-aș putea capta atenția? Pot să vă zic de „Maslenița” – sărbătoarea clătitelor –, organizată în centrul vechi al orașului Riga, unde au răsunat de vreo două ori hiturile celor de la Zdob și Zdub. Ori despre coletele primite de acasă și adunările regulate ale moldovenilor din cămin, vinerile, la o plăcintă de (a)casă. Ori aș putea să vă mai zic de mărțișoarele făcute foarte neîndemânatic de mine, dar care arătau totuși bine pe paltoanele colegilor mei din Riga. Colega de cameră din Belarus m-a surprins, punându-mi la piept un mărțișor făcut de ea. Trăim într-o lume deschisă interferențelor culturale, ceea ce e probabil cel mai atractiv aspect al studiilor în afară.
Dacă vă zic că am început cursul de macroeconomie, unde profesorul aduce zilnic exemple reale ale țărilor de origine a studenților, atunci nu cred că v-aș mira spunându-vă că mă încăpățânez și mai mult să revin acasă atunci când profesorul menționează Moldova în categoria țărilor cu cea mai instabilă valută, cu un mare risc al inflației și al devalorizării hârtiilor de valoare emise de stat. În schimb, bomboanele moldovenești au fost apreciate de elevii din clasa a 12-a, care au participat la cele trei seminare de matematică pe care le-am moderat cu o deosebită plăcere. Vorbesc aici de programul Maths Foundation, care pregătește elevii din treapta finală de liceu pentru cursul de matematică din anul întâi. Elevii letoni nu trec derivatele, integralele și matricele la școală, de aceea, pentru mulți dintre ei, cursul de matematică de la universitate este un adevărat uragan de informație nouă. Astfel, în cadrul acestui program, cinci studenți din anul I au ocazia să predea matematică în cadrul a trei seminare care cuprind aceste teme. Eu am încercat să fac seminarele cât mai interactive, încercând totodată să le lărgesc elevilor cunoștințele despre Moldova. La primul seminar, am adus multe bomboane moldovenești, crezând totuși că vor fi insuficiente la cât de mulți elevi vor ști răspunsul la întrebarea „Care-i capitala Moldovei?”. Ei bine, din 25 de elevi, niciunul nu a primit bomboana menită la această întrebare. Le-am zis de Chișinău. Nu am renunțat. La al doilea seminar, aceeași întrebare, aceeași liniște. De data asta le scriu pe tablă… recurg la memoria vizuală, bănuind că dificultatea constă în pronunțarea denumirii orașului. Observ că mulți își notează numele în caiet. Ei bine, la ultimul seminar, scriu cuvântul Chișinău pe tablă, iar apoi îl astup cu o foaie. Când se începe seminarul, îi rog să ghicească ce e am scris şi am ascuns, fără le dau vreun alt indiciu. Au răspuns cu toții într-un glas: Chișinău, iar eu m-am simțit cea mai împlinită profesoară! Bănuiesc că vor uita odată și odată derivatele și integralele, dar sper că vor ține minte mereu care-i capitala Moldovei și gustul bomboanelor noastre.
Ar trebui să închei aici, pentru că începe îmbarcarea pentru cursa Varșovia-Chișinău. Un pumn de oameni se întoarce acasă, fiecare cu povestea și bagajul său în spate. Urc într-un avion cu elice. Mai avem până la aterizarea pe aeroportul nostru a Boeing 777 sau a Airbus 380 pline cu turişti ori diaspora care să se întoarcă acasă. Mai avem niște standarde de viață de ridicat și niște viitoruri de asigurat. Avioanele cu elice însă nu sunt pretențioase. Ele sunt atrase aici doar de dorul și de înălțătoarea bucurie pe care ți-o aduce îmbrățișarea părinților… Atât de aici. Ne vedem la Chișinău!”
Ioana Vatamanu-Mărgineanu
