Victor Hugo e unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Franța. Mulți îl apreciază pentru cartea „Les Misérables” („Mizerabilii”), dar aceasta a fost scrisă la începutul carierei sale. Prin urmare, vrem să-ți propunem o listă din șapte cărți scrise de Hugo pe care merită să le citești. În fiecare carte, vei citi despre nedreptatea socială, protecția clădirilor valoroase, amenințările dezvoltării, toate subiectele raportate la realitățile din Franța.
„Les Contemplations” („Contemplațiile”)
Pe lângă faptul că este cunoscut ca romancier, Victor Hugo a fost și poet. „Les Contemplations”, deși nu a fost publicat până în 1856, conținea de fapt poezii scrise încă din 1830. Temele poeziilor descriu circumstanțele triste din viața lui Hugo. Fiica sa, Leopoldine, a murit la vârsta de 19 ani înecându-se în Sena, iar poeziile în mare parte sunt dedicate memoriei sale. Nu întâmplător, memoria este o temă majoră a colecției de poezie, iar prin ea Hugo explorează transferul autobiografiei în vers.
„The Hunchback of Notre Dame” („Cocoșatul din Notre Dame”)
În afară de „Les Misérables”, „The Hunchback of Notre Dame” este probabil cea mai cunoscută lucrare a lui Hugo, a fost chiar ecraniztă într-un desen animat Disney în 1996. Complotul este atât emoționant, cât și tragic. Vei regăsi în lucrare mai multe personaje simpatice pe care vei dori să le protejezi, în special pe Esmeralda, o femeie frumoasă acuzată de o crimă groaznică, și Quasimodo, cocoșatul. Pentru Hugo însă cartea avea un alt scop. Văzuse în stare de consternare când oficialii orașului începeau să remodeleze și să înlocuiască vechile clădiri gotice și Hugo voia să sublinieze valoarea acestui tip de arhitectură făcând în esență catedrala Notre Dame un personaj din carte.
„La Legende des Siècles” („Legenda secolelor”)
Această lucrare, numită „The Legend of the Ages” în engleză, este o colecție de poezie care abordează un subiect destul de substanțial: întreaga istorie a umanității. Ca atare, mulți oameni o marchează ca singura adevărată epopee franceză, plasând-o la egalitate cu lucrări precum „Odiseea” sau „Beowulf”. În loc să cerceteze exhaustiv figuri istorice reale, Hugo a ales să înfățișeze personaje fictive care personifică și simbolizează epocile din care provin. Cartea cuprinde totul, de la creația biblică la Inchiziție, până în zilele moderne ale lui Hugo și asta a fost doar în prima din cele trei serii. Colecția finalizată a fost publicată în 1883.
„The Last Day of a Condemned Man” („Ultima zi a unui om condamnat”)
„The Last Day of a Condemned Man” este una dintre primele lucrări ale lui Hugo, publicată în 1829, și este, de asemenea, o încercare a lui Hugo de a semnaliza schimbările sociale. Inspirația i-a venit când a văzut un călău pregătind o ghilotină pentru o execuție. Atunci Hugo a decis să scrie un scurt roman care condamnă pedeapsa cu moartea, cu mult înainte ca o astfel de idee să fie obișnuită. Titlu romanului îl descrie perfect, aici descriindu-se gândurile prizonierului în ultima sa zi pe pământ.
„Claude Gueux”
Deși cei mai mulți dintre voi ar putea fi familiarizați cu „Les Misérables”, este posibil să nu fiți la fel de familiarizați cu bazele acestui roman. Înainte de a fi fost Jean Valjean, a fost Claude Gueux, un alt om sărac, închis pentru că a furat mâncarea de care are nevoie pentru a-și hrăni familia. În loc să evadeze așa cum a făcut Jean Valjean, Gueux este martorul lucrurilor întunecate din vechiului sistem penal francez. Publicată în 1834, aceasta este una dintre primele reflecții ale lui Hugo asupra a ceea ce a considerat că este o parte ruptă de societate. Bărbați ca Gueux, fără educație și ignorați complet de societate, sfârșesc în închisoare din imposibilitatea de a se dezvolta.
„Cromwell”
Hugo mai are un talent pe lângă a scrie proză și poezie, Hugo a scris și o serie de piese de teatru. „Cromwell”a fost publicat în 1827 și relevă istoria lui Oliver Cromwell, controversatul lider politic englez care a dus țara într-o perioadă scurtă fără monarhie și a devenit lordul comandant în acea perioadă. Piesa este axată pe conflictele interne ale lui Cromwell în legătură cu poziția sa.
„Ninety-Three” („Nouăzeci și trei”)
„Ninety-Three” este ultimul roman al lui Hugo, publicat în 1874. În acesta, Hugo își îndreaptă din nou atenția către istorie. De această dată, el descrie o serie de evenimente din timpul Revoluției Franceze din 1793. Se dezvăluie că Hugo este de partea revoluționarilor printr-o serie de comentarii făcute de narator pe tot parcursul romanului. În legătură cu o altă istorie, altă perioadă și altă țară, un tânăr seminarist și poet din Georgia, numit Josif Dzugashvili, a citit-o și s-a inspirat profund de acțiunile răufăcătorului romanului. Acest om a fost pedepsit pentru că a citit cartea, dar în cele din urmă și-ar fi schimbat numele în Stalin și a continuat el însuși să pedepsească mulți oameni.
