„Nu vorbi prea tare”, „comportă-te «ca lumea»”, „nu pune prea multe întrebări”, „fă cum ți se spune” sunt frazele care au marcat copilăria celor crescuți de părinți născuți în Uniunea Sovietică. Supunerea a intrat în gândire și modul de a accepta o realitate impusă, o istorie „corectă” a intrat în sânge, pentru că până la urmă s-a adeverit a fi mai ușor să nu gândești decât să fii liber. Europa Liberă a lansat a doua ediție a proiectului „AntiNostalgia – Privind spre viitor”. În acest sens, au fost organizate patru dezbateri cu tema „Și eu am trăit în comunism. Părinți-copii: ce ați făcut, ce am fi făcut?”, despre ce am fi făcut în locul părinților noștri dacă trăiam pe vremurile comunismului, dacă am reuși să facem mai mult sau nu.
Cea de-a treia dezbatere care a planat pe subiectul poveștilor de familii a avut loc la liceul „Meșterul Manole” din satul Sălcuța. Tinerii s-au implicat activ în discuții și au conturat o dată în plus ideea că trebuie să cunoaștem greșelile din trecut pentru a nu le repeta în viitor, iar familia poate fi o formă de rezistență atât timp cât există încredere, cât părinții și bunicii vor discuta acasă despre represiunile la care au fost supuși și modul în care regimul le-a marcat existența, pentru ca tânăra generație să nu repete soarta lor. De asemenea, s-a discutat despre cum ar putea crea tânăra generație un viitor mai bun și ce ar putea face cu acest „bagaj” din trecut.
Legendele Uniunii Sovietice
„Fiecare țară comunistă era o închisoare, la propriu. O închisoare e un loc din care nu poți ieși, iar Uniunea Sovietică a fost cea mai mare, cea mai îngrozitoare dintre aceste închisori. Noi îndrăzneam să visăm dincolo de ziduri. Pentru tinerii care nu au trăit în comunism, poate apărea întrebarea de ce ar trebui să cunoască despre acest regim, de ce trebuie să fie nenorociți cu aceste adevăruri dureroase. Dar tinerii au obligația să înțeleagă ce a fost comunismul, nu numai ca să înțeleagă istoria pentru a devenit adevărați intelectuali, dar și pentru că acest trecut a lăsat urme adânci în istoria pe care o trăiesc în prezent. Tinerii trebuie să înțeleagă regimul în care au trăit bunicii lor și răul care s-a sedimentat, a curs și le influențează și în prezent viața, pentru a putea face diferențe și a eradica lucrurile negative. Acesta ar trebui să fie destinul tinerilor, să se implice în dezvoltarea societății, în măsura în care să o transforme în una cu adevărat europeană”, spune Ana Blandiana, scriitoare, fostă dizidentă și fondatoarea Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet, România, invitată la dezbateri.
Părinții, bunicii mai poartă pecetea perioadei sovietice, când fiecare purta o etichetă în funcție de „greșelile” care nici măcar nu-i aparțineau. Dacă unii erau reținuți pentru că au furat o bucată de pâine, adolescenții de 12-13 ani zilnic făceau câte 10 kilometri de la ultimul tramvai ca să lucreze în sere, pentru a fi acceptați din nou la școală, deoarece erau exmatriculați din cauză că părinții erau intelectuali, preoți, oameni de afaceri. Elevii claselor IX-XII ascultau atent invitații și au rămas surprinși de faptul că îndrăgita poetă Ana Blandiana, influențată de legendele sovietice, a lucrat în calitate de zidară pentru a fi acceptată la facultate.
De ce e important să cunoaștem istoria
„De mai multe ori am auzit că trebuie să învățăm istoria, că dacă nu o învățăm tindem să o repetăm. Noi încercăm să înțelegem lucrurile și să le plasăm într-un context, pe o poliță exactă din capul nostru. Noi avem foarte multe „policioare”, când construim o realitate noi operăm cu aceste lucruri pe care deja le avem pe policioare. În așa mod, adunăm prezentul ca pe un puzzle. Trecutul este o colecție de obiecte, de percepții, de atitudini față de anumite interacțiuni și relații sociale, pe care dacă nu le cunoaștem, nu le putem plasa în contexte. Un alt aspect ar fi legătura dintre generații; mie mi-e foarte greu să vorbesc cu mama mea, dar și mai greu îmi este să vorbesc cu bunica mea. Noi aparent vorbim în aceeași limbă, aceleași lucruri, dar de fapt noi adaptăm realitatea la cunoștințele noastre. Când îi zic mamei că predau la universitate, ea analizează acest lucru prin prisma universităților pe care le-a cunoscut în Moldova, când de fapt, în SUA de exemplu, lucrurile stau diferit. Noi nu am discutat despre trecut, noi nu am discutat despre context, despre situațiile prin care au trecut mama și bunica mea. Pentru a înțelege acțiunile celor mai în vârstă, trebuie să cunoaștem contextul, trebuie să cunoaștem trecutul”, spune Mark Mazurean, fondatorul Academiei de Jurnalism Cetățenesc din Chișinău, invitat la dezbateri.
Trecutul poate fi interpretat similar, în special dacă acceptăm istoria „corectă” care e scrisă în manuale și nu ne punem semne de întrebare. În cadrul dezbaterilor s-a pus accent pe analiza critică a datelor prezentate în cărțile adesea influențate de regimurile care sunt la guvernare și înțelegerea trecutului pentru a stabili conexiuni între generații și a construi un viitor mai bun, influențat de lecțiile învățate de către bunicii și părinții noștri.
„Un proiect care sună într-un mod provocator. Inițial m-am cutremurat – ce ar însemna antinostalgie? Anatinostalgia e o amintire până la urmă, e un refugiu în amintire și eu am și amintiri frumoase, dar ceea ce am auzit sunt niște lucruri care ne-au ajutat să înțelegem care pagini, care amintiri din trecutul nostru ne țin în loc și ne trag în urmă. Fiecare dintre noi s-a văzut actor important în opera aceasta care presupune un mers înainte, zbor curat în sus, fără ca să tragem paginile care au înnegrit istoria noastră, au dezumanizat biografiile bunicilor noștri. Am avut în față una dintre persoanele care pe timpul odiosului regim al lui Nicolae Ceaușescu a găsit în sine efortul să-l înfrunte. Atunci era un înalt act de eroism curajul de a vorbi despre probleme, chiar și în metafore”, spune Liuba Pleșca, directoarea liceului „Meșterul Manole” din satul Sălcuța.
Elevii au menționat importanța cunoașterii istoriei prin prisma legăturii acesteia cu prezentul și viitorul.
„E important să studiem istoria ca să înțelegem cât de greu le-a fost strămoșilor noștri și cât efort au depus pentru a ne face viața mai ușoară, cât de mult au luptat ei pentru ca noi să ajungem în libertate”, spune Antonela, elevă în clasa a XI-a.
„În primul rând, istoria ne-a creat, fără istorie neamul nostru n-ar fi existat. Noi suntem istoria, noi facem istoria. Din cronici, din documente, din manualele școlare noi obținem informații care sunt o punte de legătură cu trecutul bunicilor și părinților noștri. Chiar dacă trecutul nostru este împânzit de o serie de lucruri mai puțin frumoase, asta ne face mai puternici, istoria stă la baza unei națiuni”, spune Ion, elev în clasa a X-a.
Proiectul „AntiNostalgia – Privind spre viitor”
Prima ediție a proiectului „AntiNostalgia – Privind spre viitor” a avut loc în perioada august 2018-octombrie 2019. În cadrul primului sezon au fost organizate zece dezbateri pe diverse teme vizând trecutul, dar și prezentul Republicii Moldova. Sunt subiecte cu care echipa redacțională a mers în școli, în muzee și în centre de cultură din zece localități.
„Scopul proiectului a fost ca, prin invitații din diverse țări din regiune, dar și prin participanții locali, să le vorbim concetățenilor noștri despre trecutul sovietic, după care mulți încă sunt nostalgici și să-i provocăm la reevaluarea acestuia, pentru ca astfel să poată privi liber în viitor. Un accent special a fost și va fi pus pe dialogul cu tânăra generație”, menționează organizatorii dezbaterilor marca Europa Liberă.
