Corespondenții #diez și-au propus în anul 2020 să devină cititori avizați. Nicoleta Lisevici vrea să molipsească cât mai multe persoane să citească, de aceea, respectând tradiția, vine la început de săptămână cu trei recomandări noi de lectură. Cu același fotoliu comod și, după dorință, un ceai aromat, vă dorim lecturare plăcută!

# „Alchimistul” – Paulo Coelho

Această carte ne vorbește despre povestea unui oier pe nume Santiago. Acesta crede în visuri și menționează că „anume posibilitatea de a-ți împlini un vis îți face viața interesantă”. Așadar „Alchimistul” e despre cum să ne învățăm să ne ascultăm inima și cum să avem curaj să urmărim visurile noastre.

Santiago, în timp ce doarme sub un dud aflat în ruinele unei biserici spaniole, visează că, dacă va pleca în Egipt, va găsi o comoară ascunsă. Dar cum este să ai același vis de două ori? Aceeași comoară oierul nostru o visase de două ori și s-a convins că acea comoară din Egipt e „legenda lui personală”, care, după părerea lui, reprezenta un scop important al vieții noastre.

În continuare, urmează povestea călătoriei sale, în care Alchimistul va întâlni mulți oameni ce îl vor îndruma spre direcția dorită. Santiago va trece printr-o sumedenie de peripeții în căutarea sa, însă comoara se afla mult mai aproape de el, mai aproape decât ar fi crezut, și anume acolo de unde începuse totul.

# „Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu

Imaginează-ți să fii trimis într-un lagăr de concentrare pentru că ai o femeie frumoasă. Află că pentru protagonistul operei sus-numite a fost posibil, mai ales că purta un nume cu valențe în mai multe limbi.

Johann Moritz, personajul despre care am menționat, este pe rând Ion, Johann și Ionaș Mioritz; toate aceste nume, dar și o femeie frumoasă l-au costat 13 ani în 106 lagăre de concentrare diferite. Vorbim despre al doilea război mondial din perspectiva unui țăran român.

Soția lui Johann a intrat în atenția șefului de post, care, pentru a-și genera o oportunitate de a fi singur cu ea, îl trece pe Johan Moritz pe un ordin de rechiziție. Și uite așa ajunge țăranul român, sas la origini, în lagăr, la canal, chiar în România, pe motiv că ar fi evreu. Urmează un drum lung în demonstrarea originilor sale, o cale și mai lungă pentru a ieși din lagărele de concentrare. În paralel cu aceste întâmplări, Virgil Gheorghiu vorbește și despre pericolul transformării societății într-una mecanizată, unde accentul cade pe tehnologii. O societate în care oamenii sunt dezumanizați și devin sclavii mașinăriilor tehnice.

# „100 de zile de fericire” de Fausto Brizzi

V-ați putea imagina o carte cu 100 de capitole? Aflați că există. „100 de zile de fericire” e opera care conține 100 de capitole, scurte de altfel.

Protagonistul află că suferă de o boală cumplită, iar medicii i-au spus că mai are doar 100 de zile de trăit. Acesta este conceptul operei: fiecare zi reprezentând un capitol. Până să afle că suferă de boala incurabilă, a fost dat afară din casă, din motiv că era infidel, ceea ce, sunt sigură, că multor cititori, asemeni mie, le va crea un sentiment de antipatie la început. În această ordine de idei, încep cele 100 de zile „de fericire” pe care dorește să le petreacă la intensitate maximă alături de copii și soție.

Nu vreau să insist prea mult cu acțiunile din roman, doar voi evidenția faptul că această creație literară ne amintește tuturor că viața e neprețuită și fiecare moment contează.

Care dintre cărțile prezentate le vei citi în săptămâna ce bate la ușă?

Autoare: Nicoleta Lisevici