Interviu cu academicianul și rectorul Academiei de Studii Economice a Moldovei, Grigore BELOSTECINIC, realizat de către Eugenia Tofan, Serviciul de Presă al AȘM. Grigore Belostecinic este născut pe 7 ianuarie și sărbătorește în acest an cea de-a 60-a aniversare.
— Dumneavoastră sunteți o fire mai ruptă din tipare. E cumva din cauza că v-ați născut de Crăciunul pe stil vechi?
— Probabil că m-am născut, totuși, de Crăciun, atunci nu se vorbea despre stiluri noi și vechi. Asta a apărut mai târziu. Și, probabil, asta a fost voia părinților mei, dar și a Celui de Sus. Pe atunci iernile erau mai geroase, timpurile mai grele, se cereau mai mari eforturi pentru a supraviețui, mai multă implicare, curaj și insistență. Am fost nevoit să le accept. Unele înnăscute, altele dezvoltate prin educație și muncă. Iar faptul că m-am născut de Crăciun m-a făcut să mă mobilizez mai mult și să fiu mai îndrăzneț. În caz contrar, nu aș fi corespuns unor predicții.
— Ce sărbătoreați mai întâi, ziua de naștere a dumneavoastră sau Crăciunul?
— Le sărbătoream egal. Îmi aduc aminte că în toți anii mei de studenție, la colegiu (tehnicum) și facultate, de ziua mea de naștere, adică de Crăciun, aveam examene. Și nu era o simplă întâmplare sau coincidență. Făcea parte din politica oficială a statului (a partidului) de a împiedica sărbătorirea Crăciunului, Paștelui și a altor sărbători religioase. Dar nu era să fie. Tradiția era respectată. Fiind născut în localitatea Voinova din raionul Strășeni, la doar 50 de kilometri distanță de Chișinău, spre seară, la căminul studențesc în care locuiam, sarmalele și alte bucate specifice sărbătorii ajungeau încă calde de acasă.
— Cum v-au prins cei 60 de ani?
— De 18 ani… plus alți 42 de experiență de viață… Mai face parte din ciclul de maturizare a vieții omului, când ai deja acumulată suficientă experiență, iar capacitățile fizice, psihice și intelectuale se mai manifestă pe deplin. Bateriile mai sunt încărcate. E vârsta la care oamenii sunt cei mai fericiți. Au ce vedea în spate și, de regulă, nu-și mai fac planuri grandioase pentru viitor. Fiecare vârstă este frumoasă în felul său și are farmecul și bucuriile ei la orice etapă a vieții.
— Cum a venit sau cum v-ați descoperit pasiunea pentru știință?
— Probabil vă așteptați să zic că a fost un vis al meu din fragedă copilărie. O să vă dezamăgesc. Mai întâi, doream să mă fac pădurar, în situația în care mergeam destul de des cu tatăl meu la lucru în pădure și la vânătoare. Mai apoi – dansator, și nu doar dansator, dar dansator în ansamblul „Joc”. Acesta a fost cu adevărat un vis al meu. Am absolvit școala, colegiul (tehnicumul) și facultatea cu mențiune. La absolvirea facultății, fiind primul în listă la repartizare, decanul facultății, Petru Secrieru, mi-a propus să accept calitatea de asistent la catedră. Și de aici a început totul. Scopul meu a fost să devin conferențiar universitar (pe atunci, docent). A urmat doctoratul (aspirantura) la actuala Universitate Economică „G.V. Plehanov” din Moscova, devenind ulterior lector superior, conferențiar universitar, profesor universitar, șef de catedră, decan de facultate și… rector al ASEM. După cum observați, este o carieră tipică în domeniul învățământului universitar și care este imposibilă fără implicare în activitatea de cercetare științifică, în contextul în care educația și cercetarea în învățământul superior sunt inseparabile. Personal, nu regret faptul că am mers pe această cale și recunosc că îmi place ceea ce fac. Mă consider un om împlinit în plan profesional.
— Cum reușiți să armonizați activitatea de manager în învățământ, profesorat, om de știință în cadrul ASEM?
— Desigur, sunt în primul rând rector al ASEM, lucrez în cadrul acestei instituții din momentul fondării, la 25 septembrie 1991, mă mândresc cu acest lucru, iar toate reușitele noastre sunt datorate muncii întregului colectiv de profesori, personal administrativ și de conducere, dar și tuturor celor care și-au făcut studiile în ASEM de-a lungul anilor și ne duc cu mândrie faima atât în țară, cât și în întreaga lume. Totodată, nu am încetat niciodată activitatea științifică și didactică. Continui să lucrez cu studenții, mi-am menținut cursurile pe care le-am ținut și până a deveni rector, am fost conducător al mai multor proiecte de cercetare, naționale și internaționale, și voi reveni integral la activitatea științifico-didactică și după finalizarea mandatului.
— Ce credeți despre viitorul învățământului universitar?
— Problemele ce țin de viitorul universităților sunt discutate astăzi foarte intens în întreaga lume, făcându-se uneori concluzii și prognoze destul de radicale.
Cert însă este faptul că în viitorul apropiat universitatea se va schimba radical, probabil, va fi regândită însăși ideea universității. Lupta pentru studenți devine una foarte dură, și nu doar în Republica Moldova.
Ce ține de ASEM, sloganul nostru este „ASEM – Universitate angajată în viitor”, iar Planul nostru strategic de dezvoltare instituțională este orientat anume spre transformări prin care să corespundem acestor cerințe. Este important să supraviețuiască universitățile care au investit în dezvoltare, dispun de personal calificat și o infrastructură corespunzătoare și sunt atractive pentru pretendenții la studii.
— Ce face țara cu atâția economiști buni, absolvenți ai ASEM, unde sunt angajați?
— În primul rând, ASEM nu este o universitate care pregătește doar economiști. Confuzia vine din denumirea instituției. Oferim toate specialitățile ce țin de profilul economic și nu ne limităm doar la cele mai solicitate de pretendenții la studii. La acestea se adaugă întregul spectru de specialități în domeniul tehnologiilor informaționale, dar și cele din domeniul științelor administrative, politice și chiar inginerești (specialitatea „Tehnologie și management în alimentația publică”).
Absolvenții noștri au avut întotdeauna și continuă să aibă și în prezent oportunități mai bune de angajare în câmpul muncii, reieșind din structura economiei naționale și din faptul că pot fi angajați în toate domeniile de activitate economică și socială, atât în sectorul public, cât și cel privat, aici, în Republica Moldova, sau peste hotare.
— Ce le-ați dori la acest început de an colegilor, studenților și celor care vor citi acest interviu?
— Studenților – să-și trăiască din plin viața de student. Să investească cât mai mult acum în ei, pentru ca mai apoi să poată culege roadele. Iar tuturor – multă sănătate, bunăstare, inspirație în muncă și doar succese în anul care abia a început – 2020. La Mulți Ani!
— Vă mulțumesc pentru acest interviu și Vă dorim multă sănătate, realizări pe potriva implicării și energiei Dumneavoastră și să rămâneți în continuare un nume de referință.
— Vă mulțumesc și eu și vă doresc succes în activitatea pe care o realizați.
