Astăzi vorbim despre povești și personaje care au marcat-o pe Nicoleta Lisevici, corespondenta #diez care ne aduce recomandări literare din liceu. Este vorba despre trei cărți care îți vor fura nopțile și te vor face captiv în lumea conturată de fiecare în parte, spune Nicoleta. Un ceai cald, un fotoliu comod și, eventual, ceva să ronțăi – lectură plăcută!
# „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde sau… pariul lui Oscar Wilde
„Dorian Gray, de asemenea, l-am scris în câteva zile, pentru că unul din prietenii mei susţinea că nu voi putea scrie niciodată un roman.” (Andre Gide, Amintiri despre Oscar Wilde)
„Portretul lui Dorian Gray” este unicul roman finalizat de-al lui Wilde. Povestea debutează cu atelierul Basil Hallward. Modelul care pozează talentatului pictor este Dorian Gray, un tânăr din înalta societate londoneză. Dorian este de o frumuseţe uluitoare, dar tragedia se ascunde, după cum vom vedea, tocmai în această frumuseţe. Ulterior, Dorian Gray îşi va dori pentru el, nu pentru operă, tinereţea veşnică.
Dorian Gray a fost influențat, sau chiar otrăvit, și el de o carte. Este vorba de „A rebour” de J-K. Huysmans… Personajul acestei cărţi este creatorul unor paradisuri artificiale, pe care Dorian va încerca la rândul său să le zămislească. Filosofia Lordului Henry, conjugată cu modul de a fi al protagonistului din „A Rebours” va adânci dorinţa lui Dorian de a-şi trăi viaţa ca pe o operă de artă. Din ultimele momente ale operei se deduce faptul că arta și viața nu pot crea o identitate fundamentală, căci Dorian a ucis tot ce a iubit, acțiuni care îl vor elibera, odată cu moartea, din prizoneriatul perfecțiunii, redând doar esența sa luminoasă, sufletul său pur.
Citind această operă, vei putea răspunde la întrebarea „Cum ar fi să-ți vezi sufletul învelit atent într-un corp de care avem grijă?”
# „Idiotul” de Feodor Dostoievski
Opera conturează o nouă definiție a termenului „idiot”, atribuită protagonistului, prințul Mîșkin. În ciuda atribuirii acestui termen prințului, el era, după părerea mea, cel mai inocent și cel mai bun personaj din roman, în ciuda moravurilor epocii. Prințul e caracterizat prin prisma celorlalte personaje, foarte multe la număr, dar și în momentele de crize epileptice, constând în descrierile uimitoare ale trăirilor lui în acele momente cumplite. Această boală cumplită, epilepsia, a fost unul dintre motivele principale pentru care era numit idiot, epilepsia fiind numită în popor, la acea vreme, boala idioțeniei.
Acțiunile lui Mîșkin trebuiesc citite de fiecare în parte și descoperite în particular, ar fi o adevărată crimă literară dacă aș rândui aici acțiunile sale.
Romanul este la fel de complex ca și protagonistul și se încheie cu prezentarea sfârșitului tragic al prințului care, atât în urma unei decepții sentimentale cât și a uciderii de către un prieten apropiat a celei care ar fi trebuit să devină soția sa, ajunge înapoi în sanatoriul din Elveția în stare critică, sănătatea lui nemaiputând fi restabilită.
# „Parfumul de Patrick Suskid” sau… despre geniu și monstruozitate
O carte cu și despre parfum; în nicio altă creație, cred eu, nu vei mai simți parfum în asocieri, comparații, acțiuni. E incredibil!
Este vorba despre Jean-Baptiste Grenouille, care suferă o anomalie ce se caracterizează prin hipersensibilitate olfactivă, toate acțiunile fiind redate din această prismă. Deși simțea miros și parfum în tot ce îl înconjura, trupul acestuia, după cum zicea el, nu avea miros, ceea ce conturează subiectul romanului. Grenouille încerca să-și găsească un miros pentru sine, un miros aparte prin care să se facă iubit de către cei din jur.
Povestea acestuia începe într-o piață de pește, unde fusese născut și tot atunci cineva a încercat să-i ia viața, fiind vorba chiar de femeia care i-a dat viață; micul Jean a fost salvat, iar mama pedepsită cu moartea. În continuare, copilul a început o adevărată călătorie în mai multe familii. Iniția, Grenouille este dat în grija unei doici care sesizează, speriată, că „bastardul e fără miros” şi îl lasă la o mănăstire în seama unui călugăr. La rându-i, călugărul se sperie de copilul a cărui piele nu emană niciun miros. În schimb, observă cum acesta pare a-l mirosi cu insistenţă. Părintele Terrier îl încredinţează pe băiat unei pensiuni conduse de Madame Gaillard, o femeie care, în urma unei lovituri din copilărie, şi-a pierdut simţul mirosului. Lipsită de acest simţ, nu avea cum să-şi dea seama că Grenouille nu emană niciun miros. De aici începe o nouă etapă în viața micului băiat, făcând legături și căpătând noi cunoștințe.
O poveste de viață uluitoare ce te face să simți împreună cu protagonistul toate mirosurile Franței, acțiunea desfășurându-se acolo.
Autoare: Nicoleta Lisevici
