Elena Marcu este o tânără originară dintr-un sat din sudul Moldovei, Abaclia. Acum trei ani și-a adunat toate visurile și a pornit la studii peste Prut. Tot acolo a făcut cunoștință și cu voluntariatul, care, în toți acești ani, a devenit o parte indispensabilă din viața ei. În textul de mai jos, Elena ne va povesti cum e să faci voluntariat în România, dar și cum a reușit să ajungă în finala unui concurs european datorită pasiunii față de poezie și voluntariat.
# Despre buzunarele pline cu visuri și realizarea acestora
Sunt o fată simplă, aparent neînsemnată, dar cu visuri de calibru mare. De prin clasa a 9-a mă tot visam studentă în România. După finalizarea liceului, am depus actele doar la universitățile de peste Prut, convinsă fiind de succesul meu. Odată acceptată, am plecat de acasă cu buzunarele pline de visuri și cu o dorință aprigă de a deveni cea mai perfectă versiune a mea. Acum sunt studentă în an terminal la Craiova, specializarea „Relații Internaționale și Studii Europene”. Nu vreau să spun că mi-a fost ușor sau că totul a lucrat în favoarea mea în toți acești ani. Nu, desigur! Ar fi prea absurd și superficial. Realitatea e mult mai goală și crudă, prefer însă să mă axez pe succesele și momentele frumoase trăite în toți acești ani.
Ce fac în timpul liber? Cred că nu prea dispun de timp liber, pentru că țin să-mi programez fiecare oră și zi astfel încât seara să-mi pun capul pe pernă fiind liniștită și mândră de productivitatea mea. Îmi place la nebunie să citesc! E un fel de drog de care sunt dependentă și mândră. De când sunt în România, citesc strict despre time management, leadership, inteligență emoțională, dragoste, educație financiară într-un cuvânt, tot ceea ce favorizează dezvoltarea personală. Ariile de interes s-au modificat, capacitatea de gândire și analiză au devenit mature, respectiv și preferințele în domeniul lecturii s-au rezumat cu timpul la ceva mai sec și mai util. Dacă nu citesc, atunci merg la facultate, iar dacă nu sunt la cursuri, fac voluntariat. Ecuația mea e simplă și eficientă.
# Cum a început aventura voluntariatului
Voluntariat fac din 1 noiembrie 2017, adică din primul an de studenție. Statutul de voluntar mi-a fost oferit, pentru întâia oară, de către Asociația Studenților Basarabeni din Craiova. Ei m-au primit în marea lor familie, mi-au acordat suport și au crezut în capacitățile mele. Fiind singură într-o țară, respectiv mediu străin, ASB Craiova a fost cea care m-a luat sub aripa sa. De atunci nu ne-am mai despărțit niciodată! De curând, am devenit vicepreședintă pe externe în cadrul asociației. După doi ani în care am fost o simplă membră, anul acesta am hotărât să devin ceva mai mult. Mă simt mai pregătită ca oricând să realizez anumite sarcini, să mă perfecționez și să ajut alți viitori studenți, precum am fost/sunt și eu ajutată în permanență! Mă implic activ în toate evenimentele, începând cu cele tradiționale, caracteristice originilor noastre biologice și culturale și finisând cu cele de ordin național: Adunări Generale ale tuturor asociațiilor din România, dezbateri, întruniri locale, Gală Aniversară, proiecte scrise etc.
În cadrul Asociației „Little People” fac voluntariat din 1 martie 2017. Asociația susține copiii și adolescenții din secțiile de oncopediatrie în lupta contra cancerului. Suportul micuților luptători suntem noi, voluntarii, care mergem zilnic la ei, timp de două-patru ore pe zi. Activitățile se desfășoară în cadrul a două programe. Fun School, unde învățăm să citim, să scriem, să numărăm, totul sub formă de activitate distractivă. Programul este destinat adolescenților care, fiind absenți de la ore, sunt oarecum predispuși să rămână cu materia neasimilată. Noi suntem acolo pentru a evita acest lucru, cât de mult posibil! Al doilea program este „Nu mi-e frică”. În cadrul acestuia activitățile sunt concentrate pe ideea familiarizării copiilor cu ustensilele medicale, prin intermediul jocurilor și activităților, astfel încât procedurile la care sunt supuși să devină dacă nu mai puțin dureroase, măcar acceptate mai ușor la nivel psihologic. Cel mai des primesc întrebarea: „Cum poți face acest lucru, cum poți privi acei copii?” Simplu! Pentru mine ei nu sunt bolnavi, ba chiar mult mai fericiți decât un om sănătos. Vizitele la spital mă deconectează de la realitate, mă ajută să-i simt și înțeleg mai ușor, iar când plec de acolo mă simt mai plină de viață ca oricând. Acei micuți știu să se bucure de orice moment din viață și mă învață și pe mine să fac același lucru. Este o experiență extraordinară, însă nu pentru toți.
De asemenea, am mai făcut voluntariat într-un proiect de teatru „Reacție Urbană – Unde ne întâlnim?”, organizat de Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova în perioada octombrie 2017-ianuarie 2018, în calitate de actriță-voluntară. Datorită primei experiențe teatrale soldată cu succes, în mai 2018 am devenit actriță-voluntară în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare, unde am avut frumoasa ocazia de a munci alături de regizorul și directorul artistic de origine britanică Philip Parr, precum și de alți actori profesioniști din Italia, Portugalia și România. Toate aceste unice și minunate experiențe sunt o componentă esențială a personalității mele. Am ales să mă dezvolt unic și inteligent prin intermediul artei și a voluntariatului.
# „Voluntariatul îmi ocupă 70 % din întreg timpul meu per săptămână”
Referitor la motivația mea în domeniul voluntariatului. Ea nu există. Eu nu prea cred în motivație, nu-i cunosc nici măcar definiția. Eu fac doar ceea ce simt. Inima mi-e hartă, iar creierul mi-e busolă în această viață. Aleg să ajut, pentru că bunătatea și dăruirea pot salva această lume de răutate, aleg să lupt și să apăr, deoarece cred în nevinovăție și sinceritate, aleg să dăruiesc, să primesc zâmbete și îmbrățișări, fiindcă vreau să am alături doar oameni cu sufletul curat. Nimic mai mult.
Voluntariatul îmi ocupă 70 % din întreg timpul meu per săptămână și acest fapt mă bucură. Facultatea este importantă, căci până la urmă tot pentru ea am plecat în România, însă cu timpul am înțeles că nu mă regăsesc în ea sută la sută. Din această cauză am devenit voluntară. Le combin inteligent și atent pe toate, astfel că în cadrul facultății reprezint studenta exemplară, cu bursă de merit, iar în afara ei sunt Elena, voluntarul omniprezent peste tot, cum mă tachinează oamenii dragi.
# Cum te pot ajuta activitățile de voluntariat în viața de zi cu zi
Voluntariatul mă schimbă și mă ajută zilnic! Am plecat din băncile școlii o adolescentă aproape invizibilă, care, deși avea potențial, nu se prea implica în activitățile extrașcolare. De vină au fost mediul și oamenii care m-au înconjurat, cred eu. Am început să mă schimb odată cu plecarea de acasă. În România am înțeles că multitudinea de oportunități care mă înconjoară îmi pot schimba caracterul, viziunile, preferințele și mentalitatea. Acesta este motivul datorită căruia am început să mă implic. Voluntariatul m-a ajutat să înțeleg că eu pot mai mult decât atât, m-a făcut să înțeleg care-mi sunt domeniile spre care trebuie să țintesc, m-a determinat să-mi schimb radical anturajul, să renunț la legăturile bolnave și să cunosc oameni mai citiți, mai inteligenți, mai determinați. Voluntariatul m-a ajutat să țin un discurs în public, să renunț la gândul că eu nu pot face un anumit lucru, m-a impus să gândesc rațional, să-mi iubesc viața și să nu-mi pierd timpul cu nimicuri. Într-un cuvânt, toate experiențele mele de acum sau de cândva mi-au șlefuit identitatea și m-au creat de la zero, exact așa cum am visat dintotdeauna că voi fi. Desigur că mai am de muncit până la infinit asupra mea, temelia însă e deja pusă. Totul abia urmează! Aroganța și lauda de sine nu mă caracterizează, însă promit că lumea va mai auzi de mine, și nu o singură dată!
# De ce este important să facem voluntariat
Oamenii care urmează să citească articolul trebuie să știe că eu nu mă implic în aceste activități pentru bani. Nu sunt plătită decât cu zâmbete și îmbrățișări. Din această cauză răspunsul la întrebarea dată poate avea un caracter individualizat. Sunt de părere că voluntariatul reprezintă o oportunitate de creștere și dezvoltare personală. Este important să faci activități de voluntariat dacă ești dispus să ajuți oameni absolut străini, dacă tinzi să-ți îmbunătățești calitatea timpului liber, dacă planifici să te schimbi, să avansezi mental și psihologic. Sunt o infinitate de motive. Cel mai important motiv, în viziunea mea, este dezvoltarea personală, abandonarea zonei de confort și creșterea din toate punctele de vedere. Uitați-vă la un voluntar, oare nu seamănă cu un suflet liber și fericit?! El nu caută răsplată și nici slavă, el muncește undeva acolo, ascuns și amuțit, sub pânza invizibilă a timpului și nu ies la iveală decât roadele muncii sale, chipurile pe care a semănat zâmbete și sufletele pe care le-a împăcat, însă niciodată el ca persoană. E o filosofie întreagă, iar noi avem extrem de puțin timp pentru a o defini.
# Voluntariat la nivel internațional
Mai nou, sunt și voluntară la nivel internațional. A început totul atunci când m-am înregistrat pe site-ul European Solidarity Corps, destinat studenților și tinerilor europeni implicați în activitățile de voluntariat, implementate în cadrul Uniunii Europene. De aici am aflat despre Proiectul „The Race for Tolerance”, un program Erasmus+ cu o durată de două luni, desfășurat în România, Craiova. O echipă de tineri din șase state – Georgia, Iordania, Italia, Ucraina, Republica Moldova și România – conlucrează împreună pentru comunitatea oamenilor speciali din România. Prin intermediul acestui proiect, organizăm interviuri, ședințe, activități distractive, flashmob-uri în stradă cu și pentru oamenii cu dizabilități. Ne-am propus ca rezultat final sensibilizarea autorităților publice la problemele acestor oameni, precum și integrarea lor cât mai facilă și rapidă în societate. Sentimentul de imparțialitate și prejudecățile celor din jur împiedică afirmarea și dezvoltarea lor ca cetățeni și indivizi. Nu puteam să nu fiu parte a acestui proiect atât de util societății contemporane.
# Punctul comun dintre poezie și voluntariat. Cum a reușit Elena să aducă România în finala unui concurs european
Cu o lună în urmă, platforma European Solidarity Corps a lansat concursul cu poezia lunii. Prietena mea, Eremia Liuba, mi-a expediat link-ul concursului și m-a îndemnat să mă înscriu. Nu m-am decis să particip imediat, întrucât eram foarte sceptică. Vorbim totuși despre un concurs la nivel internațional, iar eu nu mă consider chiar atât de bună. La capitolul cu subaprecierea de sine încă mai lucrez. Am decis să-mi încerc limitele și am participat într-un final. Mai rămâneau două zile până la încheierea perioadei de înscriere, deci am amânat-o cât de mult am putut și am participat în ultimele 24 de ore. Concursul a fost valabil pentru toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Din 57 de poezii înregistrate în total, am inclus România în top 10 cu opera „With love, for Solidarity”! Nu pot să descriu emoțiile care m-au acaparat în momentul când pe e-mail mi-a venit un mesaj din Bruxelles, ce începea cu „Dear Elena, congratulations…”. Mai departe situația e cunoscută aproximativ de toți. Am început să-mi distribui link-ul de participare și sunt ferm convinsă că poezia mea va deveni #Thebestpoem al lunii decembrie la nivel internațional. Pasiunea mea față de poezie e prea veche pentru ca să mai fie pomenită, doar că e secretă. Puțini oameni din viața mea cunosc faptul că eu cochetez cu rima în timpul liber. Mă consider un om artistic, de aici se trage și răspunsul la întrebare, zic eu! Poate că lipsa timpului mă împiedică să le scriu într-un număr mai mare sau să le public pe rețelele de socializare. Deocamdată rămâne a fi doar o plăcere a sufletului. Deocamdată…
Punctul comun dintre poezie și voluntariat sunt eu. Felul meu de a fi, capacitatea de a le combina grațios și atent, fără risipă și dezamăgiri. Secretul se ascunde în personalitatea fiecărui om. Suntem speciali atât timp cât suntem diferiți. Eu combin voluntariatul și cărțile/poezia, cineva combină muzica și cusutul, altcineva dansul și arta culinară. Unicitatea noastră ne face mai buni, mai utili, mai speciali. Fiți unici!
Poezia Elenei o puteți găsi AICI. De asemenea, tot pe acest link o puteți ajuta cu un vot, până pe 15 ianuarie!
