Era ora trei de noapte, 15 septembrie 2007. Maria Diacon stătea pe bancheta din spate a VAZ-ului 2107. Și-a îmbrățișat strâns mama. Tata a pornit motorul Jiguli-ului de-un verde închis, care a început să zdrăngănească prin hopurile de pe drumul ce ducea din satul Zubrești, raionul Strășeni, până la Chișinău.

Avea două ore ca să ajungă la aeroport. O prietenă venise, chitită, direct de la o nuntă ca să-și ia rămas bun de la ea. Părinții încercau să-și rețină lacrimile. Maria i-a strâns pe toți la piept, a urcat în avion și a plecat. Prietena a mers să doarmă. Părinții s-au întors la Zubrești, iar atunci când consătenii îi întrebau unde le este fiica, mama ei, Nina, răspundea mândră: „Maricica noastră a mers în Spania, la învățat cu Erasmus”. Maria făcea parte din generația 2007 – prima cohortă de studenți ce a beneficiat de șansa de a studia într-o țară europeană.

Maria a avut emoții când, în anul întâi de studii la USM, l-a întrebat pe decanul Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative (FRIȘPA) despre programele de schimb pentru studenți. Emoțiile au crescut când a aflat despre Erasmus Mundus, lansat în 2004, când a pregătit dosarul cu CV, scrisoare de motivare, copie la carnetul de note și cele 60 de credite acumulate, dar și atunci când a completat formularul în care trebuia să explice de ce vrea să plece pentru zece luni în Franța, să învețe administrație publică, și ce vrea să facă după. Tot ce știa este că-și dorea să descopere cultura altor țări, să obțină schimb de experiență și, la o adică, „să fii studentă la 20 de ani undeva în Europa era frumos…”.

A sărit în sus de bucurie când în iunie, la o lună de la depunerea dosarului, i-a venit notificarea că a fost acceptată, mai ales când a aflat că va merge în Spania în loc de Franța și că va studia în engleză în loc de franceza pe care o cunoștea mult mai bine. Ea și Mihai Popșoi, actualul deputat din Parlamentul Republicii Moldova, erau cei doi aleși de la FRIȘPA. Maria era și una dintre cei 61 de studenți care obținuseră în acel an șansa unei mobilități academice prin Erasmus Mundus.

1

# Ieșirea din zona de confort

Erasmus Mundus însemna o bursă de studiu pentru zece luni oferită studenților la licență, masterat, doctorat și profesorilor în una dintre universitățile europene. Însemna să înveți și să lucrezi într-o limbă străină, să călătorești prin Europa și să îți schimbi percepția asupra studiilor. Și mai însemna noi provocări.

Maria le-a simțit pe toate. La început a fost epopeea cu viza, pe care a luat-o la Ambasada Spaniei din București. Au urmat cozile la Biroul de Migranți din Bilbao, pentru un permis de ședere de zece luni în Spania. L-a obținut și pe acela.

nopng

Într-un sfârșit a ajuns la cea mai veche universitate privată din Spania – Deusto, din Bilbao – de peste 130 de ani. Avea o bursă de 1 000 de euro, 270 dintre care îi dădea pentru chirie, iar 120, o dată la două luni, pentru servicii comunale. Astfel, în unele luni reușea să pună de o parte câte 500 de euro, ceea ce era o sumă imensă comparativ cu cei 700 de lei din bursa pe care o aveau colegii ei rămași acasă.

La Universitate, Maria a trecut de la cretă la o tablă interactivă. De la o facultate cu un contract de 6 000 de lei la una cu un contract de 6 000 de euro (extrem de mult inclusiv pentru spanioli, în contextul crizei economice de atunci). De la o lecție de 90 de minute la una de 55. De la carnet cu note la un card multifuncțional pentru bancă, bibliotecă și acces în universitate. De la note de 9 și 10 la un calificativ comun de 8. De la poziția de șefă de grupă la… nimic, căci în Spania așa ceva pur și simplu lipsește. Nici măcar numele Maria Diacon nu exista. Doar un cod din șapte cifre atașat pe panoul informativ, iar alături de el – notele la examene.

Singurele note de 10, pe care le-a luat Maria, au fost la Limba spaniolă, după un curs intensiv ce i-a adus nivelul necesar. Era entuziasmată, dar și frustrată că nu poate lua un 10 la obiectele de profil. Mai târziu, a înțeles că asta o motivează să muncească mult mai mult. „Nu vreau să critic, dar totuși, faptul că eu luam doar 9 și 10 în Republica Moldova mă plasa cumva într-o zonă de confort și asta nu-mi permitea să cresc sau să-mi dau seama că poate fi și o altă creștere, că trebuie să muncești mult mai mult, trebuie să te implici, să poți să vezi și altfel lucrurile. Acolo lipsa notei de zece îți dădea spațiu de creștere enorm”, spune Maria.

# În sfârșit, îndrăgostită

Emoțiile au crescut atunci când, prinzând firul lucrurilor, a început să aibă timp pentru gânduri. A realizat că-i este dor de casă și că-i lipsesc părinții. A avut un moment motivant la 30 septembrie, când a sărbătorit 20 de ani. „O, Doamne! La 20 de ani sunt studentă în Spania, cu bursă, cu rezultate totuși frumoase”, și-a zis atunci. „Trebuie să apreciez momentele astea pentru că au o valoare aparte.” Dar nostalgia a revenit la scurt timp și a durat și în octombrie, și în noiembrie. Maria punea, în calendarul său academic, câte o cruce roșie pe fiecare zi ce se scurgea. Se gândea că poate ar fi obținut aceleași cunoștințe și dacă ar fi rămas acasă.

2

Totul s-a schimbat la început de decembrie, când Maria a ieșit pentru prima dată din Spania. A mers la Paris. A atins cu toate simțurile Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, Luvrul și Piramida din sticlă a celebrului muzeu, sub care autorul american Dan Brown zicea că se află Codul lui Da Vinci. „Era Franța pe care eu o știam doar din manualul de Franceză. Și când vezi toate lucrurile astea din hârtie trecute în experiența ta reală, zici, ok, nu-i atât de rău!”, râde ea acum.

De Crăciun a zburat la mama în Italia și au vizitat Veneția. De Paște a călătorit în Portugalia. A descoperit țara celor trei F: Fotbal, Fátima, unul dintre cele mai importante orașe de pelerinaj din lume, și renumita muzică Fado. Și-a cumpărat cartea „100 de minuni ale lumii” din Librăria „Lello” din Porto, de unde se spune că s-a inspirat, pentru descrierea unor scene, scriitoarea seriilor „Harry Potter”. Apoi a ajuns în Leiria, Lisabona, față în față cu Oceanul Atlantic. „Energia pe care o simți când ești în fața oceanului este de nedescris. Când vezi apa ceea interminabilă din fața ta și ai impresia că o să vină acuși peste tine.”

Revenită în Spania, Maria în sfârșit s-a împrietenit cu această țară și a început să o descopere. Acolo a cunoscut, pentru prima dată, cultura alergării zilnice și pistele pentru biciclete. Așa că și-a pus și ea, pentru prima dată în viață, rolele și s-a alăturat bicicliștilor. A mâncat paella – o mâncare tradițională din orez – și a gustat din primele nectarine. „Credeam că nectarinele sunt fructe exotice și abia după ce am revenit în Moldova am aflat că ele se cultivă și la noi”, râde Maria.

Așa, Maria a realizat că era îndrăgostită… de Spania, de Europa și de tot ce înseamnă ideea de integrare europeană. A înțeles că: „Distanța dintre a-ți dori, a gândi și a face este una infim de mică. La mijloc stă doar un pic de efort, o mobilizare și să fii omul potrivit la locul potrivit. Adică, atunci când îți vin oportunitățile, pur și simplu să le simți, să știi să le prinzi și să le amplifici.”

5

# O nouă provocare Erasmus

Cele zece luni de Erasmus Mundus s-au scurs rapid. Maria a revenit acasă, unde a trebuit să susțină diferențele, să se pregătească pentru anul trei de facultate și să se documenteze pentru teza de licență. „Aveam sentimentul că nu am putut să mă bucur de tot ce a însemnat Erasmus, căci prea multe fuseseră problemele ce trebuiau soluționate într-o perioadă restrânsă de timp. Abia mai târziu, deja lucrurile aranjându-se, am înțeles cât de frumos a fost totul și câte beneficii îți poate aduce Erasmus – de la călătorii și noi descoperiri, până la un nivel avansat de informație și un schimb valoros de experiență”, mărturisește eroina noastră.

După absolvirea facultății, în 2009, Maria Diacon a început să predea cursul de Integrare Economică Europeană la Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chișinău. A început ca asistentă universitară, în 2017 a devenit lectoră, iar în 2018 – conferențiară universitară. De facto, au fost zece ani în care a vorbit aproape încontinuu despre ceea ce reprezintă Uniunea Europeană și valorile ei. 

În iarna lui 2016, la scurt timp după susținerea tezei de doctorat, la care lucrase patru ani, provocarea Erasmus s-a ivit din nou. De data aceasta era Erasmus+ și trebuia să câștige un proiect în rolul său de profesoară, în Programul Jean Monnet.

3

Împreună cu alți doi colegi s-au gândit să invite profesori din diverse localități ale țării pentru a le forma competențe similare celor pe care le-a însușit ea în UE, iar odată cu aceasta să-și formeze propriul curs pe care să-l predea o dată pe săptămână. Așa, timp de o lună, a scris proiectul „Formarea competențelor de predarea a cursului de Integrare Europeană pentru tine în școala modernă”.

„M-a motivat felul în care era prezentată Uniunea Europeană în manualele de Istorie și de Geografie – foarte vag, deseori cu scăpări de date și fapte relevante. Și am înțeles că elevii care ies din licee ori știu foarte puțin despre UE, ori nu știu nimic, iar dacă știu câte ceva, sunt foarte multe scăpări”, explică Maria.

La sfârșit de iulie 2016, a fost anunțată că a câștigat proiectul, cu un buget de 30 de mii de euro pentru o perioadă de trei ani. Asta însemna organizarea, toamna și primăvara, a unor cursuri intensive de două săptămâni, la care erau invitați câte 25 de profesori din diferite instituții de învățământ din centrul Republicii Moldova. La sfârșitul cursului, participanții primeau certificate cu zece credite. Tot în cadrul proiectului, a fost publicată și o monografie, conținând 15 teme, pe care Maria Diacon le preda și studenților săi la universitate. La fel, pe lângă cele 360 de ore de studiu, au organizat școli de vară pentru studenți cu participarea ambasadorilor, deputaților, reprezentanților UE și a factorilor de decizie.

# Valoarea care a făcut-o să rămână acasă

Deși însușise asta în Spania, proiectul realizat în cadrul Programului Erasmus+ a făcut-o să-și amintească să nu se oprească niciodată din învățat. „Am înțeles că integrarea europeană nu se întâmplă doar pe foaie, în manuale și în niște legi scrise, adoptate și aplicate. Uniunea Europeană se întâmplă zi de zi și dacă, într-adevăr, vrei s-o realizezi, chiar trebuie să pui umărul și să ți-o faci prioritate.”

Și Maria și-a făcut-o prioritate. A adunat zeci de cărți despre UE în biblioteca ei personală, a pus o hartă imensă în camera băiețelului ei de șase ani și deseori, seara, navighează împreună cu degetul, dintr-o țară europeană în alta. De cele mai multe ori pornesc la drum din Spania, acolo unde a început totul pentru ea.

4

În 2018, tot prin intermediul Erasmus+, a fost acceptată pentru un program de teaching în Polonia. Acolo, la Institutul de Asistență Socială din această țară, a ținut, timp de câteva zile, patru ore în limba engleză despre politica socială a UE. A fost provocarea ei de zece ani, de la prima ei interacțiune cu Erasmus.

Astfel, pentru studenta, iar ulterior pentru profesoara universitară Maria Diacon, Programul Erasmus și Uniunea Europeană au devenit un stil de viață și un set de valori care i-au insuflat optimism și au oprit-o să ia definitiv calea străinătății. Căci s-a gândit și ea, nu numai o dată, că poate greșește că nu-și încearcă norocul, că riscă să rămână ultima în această țară și că posibil va regreta această decizie.

Dar imediat își amintește că în Republica Moldova a fost studenta care s-a bucurat de Erasmus chiar în primul an al acestui program. Aici a ajuns să predea valorile europene de care s-a îndrăgostit. Aici a devenit doctoră în științe politice și cercetătoare superioară la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice.

6

7

„Aici eu sunt om și pot să ajut la creșterea generațiilor care vin, în spiritul unei formări și informări corecte. Aici sunt părinții mei, lângă care vreau să fiu cât mai mult timp alături. Și aici este fiul meu, care merge la o școală bună.” O școală cum Maria și-ar dori să aibă toți copiii acestei țări. Alături de un viitor european.

Autoare: Liliana Botnariuc

Acest articol este produs în cadrul Campaniei de informare „UE-Moldova: Împreună mai puternici. Creăm noi oportunități pentru tineri!”, implementată de Proiectul UE „Comunicare strategică și suport pentru mass-media”. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reprezintă în mod neapărat viziunea UE. Detalii AICI!

fgd