Azi ajungem la Budapesta și o cunoaștem (în altă ipostază decât cea de corespondent #diez din liceu) pe Liuba Țobenco. Începând cu 3 septembrie, și-a activat oficial statutul de studentă la „Corvinus University of Budapest”, specialitatea „Communication and Media Science”, iar în articolul de mai jos ne va povesti ce s-a întâmplat până la 3 septembrie, pentru ca istoriile sale viitoare să aibă un fir logic.
Principala mea neliniște nu era BAC-ul, dar ce va fi după el
Ca și în cazul majorității elevilor din clasa a XII-a, principala mea neliniște nu era BAC-ul, dar ce va fi după el. Știam din start că vreau să studiez comunicare și media, însă era mult mai dificil să găsesc țara în care vreau fac studiile. Universitățile europene tind să stabilească preț triplu pentru studenții cu cetățenie non-europeană, deci, firește, căutam burse.
Pe data de 23 noiembrie 2018, printr-o coincidență foarte norocoasă, am ajuns la evenimentul de prezentare a bursei Stipendium Hungaricum, care este oferită studenților non-europeni de către guvernul Ungariei. Aceasta include:
1. achitarea integrală a studiilor la universitatea pe care o alegi;
2. cazarea (după posibilitate) la un cămin studențesc sau (în cazul în care alegi să stai la un apartament) – suport financiar pentru achitarea chiriei lunare;
3. un ajutor financiar în sumă de aproximativ 130 de euro/lună pentru cheltuielile necesare. Sută la sută an „offer I can’t refuse”.
Următorul pas: în căutare de universități din Ungaria la care aș putea studia Comunicare și Media
Ar fi important de menționat că înscrierile pentru universități se fac concomitent cu înregistrarea pentru bursă, pe același portal. Cerințele portalului sunt să te înregistrezi la două universități sau facultăți diferite, dar să prioritizezi una dintre ele (dacă nu ești selectat la „first choice university”, ai șanse pentru „second choice”). Pentru studiile mele, eu am depus dosarul la „Corvinus University of Budapest” (first choice) și „Budapest Business School” (second choice). Înscrierile pentru anul curent de studii se finalizau pe data de 15 ianuarie, iar mie îmi părea că am timp berechet pentru a completa totul. Acest sentiment a și fost cauza tuturor peripețiilor mele.
# Situația școlară sau tabelul de note: luat de la liceu, semnat, ștampilat, tradus, apostilat, scanat. Zis și făcut, dacă ignorăm partea în care acest proces mi-a luat în jur de patru-cinci zile lucrătoare.
# Certificatele de cunoaștere a limbilor. Găsite printre documentele de acasă, scanate. Problema mea mai era și faptul că certificatul TOEFL nu mi-a ajuns prin poștă în format fizic, iar acel electronic nu era valid pentru universitate, așadar, în cazul meu, în „to do list” se adăuga: „re-order” și așteaptă încă două-patru săptămâni.
# Certificatele medicale. Deși ele puteau fi atașate și mai târziu, eu am decis să transmit dosarul complet la maxim. Nu am calculat însă faptul că în timpul sărbătorilor de iarnă, bate vântul în policlinicile noastre, eu și paznicul eram unicii din toată clădirea. Acest proces mi-a luat mai mult de o săptămână, deoarece medicii nu înțelegeau cerințele universității, într-un final, după multe maratoane prin spital de mână cu tata, aveam documentele la mine. Acestea trebuiau traduse și apostilate, deci încă două zile din rezerva mea nespus de mică de timp.
# Scrisoarea de intenție. Exact în momentul când eram sigură că ițele nu pot fi și mai încurcate, am redactat 4 000 de cuvinte în loc de 4 000 de caractere. În schimb, m-am învățat, în sfârșit, în al 12-lea an de școală, să citesc cu atenție condiția.
Cu toate documentele transmise, au venit și mult așteptatele e-mailuri: „Dear Applicant, we are happy to inform you…”. Acceptările au venit în trei etape:
1. 11 martie – am fost nominalizată de către partenerul local pentru bursa maghiară;
2. 11 aprilie – acceptată condiționat la „Corvinus University of Budapest” (condiția era să atașez diploma de bacalaureat, când o primesc). 30 aprilie – acceptată condiționat la „Budapest Business School”;
3. 27 iunie – acceptată pentru bursa Stipendium Hungaricum. Îmi rămânea doar să mai transmit o arhivă întreagă de acte și deveneam studentă sută la sută.
„Șoc cultural”
După ce am ajuns la Budapesta, procesul de acomodare a fost surprinzător de ușor, datorită faptului că nu am avut niciun minut liber să mă gândesc la cât de mult îmi lipsea casa. În prima săptămână, eram prinsă 12 ore pe zi în documente, înregistrări, deschideri de conturi bancare etc., iar în a doua săptămână deja s-au început orele. N-am avut timp de dor. Spre marele meu noroc, am găsit studenți din Republica Moldova, care învață în Budapesta de câțiva ani și care mi-au arătat orașul și mi-au ușurat mult procesul de integrare.
Când plecam de acasă, cele mai frecvente cuvinte pe care le auzeam de la cunoscuți erau „șoc cultural”. Cel mai mare șoc al meu era umiditatea ridicată de pe malul Dunării, care, zic eu, nu e cel mai înfricoșător lucru care se poate întâmpla cu un student peste hotare. Profesorii și colegii sunt foarte receptivi, majoritatea studenților sunt din alte țări, ceea ce ne permite să fim pierduți împreună, iar universitatea ne oferă zeci de petreceri „Get to know each other”. Am devenit cu ușurință parte a vieții studențești în Budapesta.
Surpriza plăcută: Subiectele
O surpriză plăcută, însă, am avut-o în domeniul studiilor. Desigur, mă așteptam ca subiectele de la universitate să difere de acele școlare, însă m-a surprins contrastul gigantic. În primul semestru avem șase subiecte obligatorii: Strategic Communication, Social History, Foundations of Sociology, The Realm of Communication, Philosophy, PE. Eu am ales și unul adăugător: Limba germană. Acumularea notei finale la fiecare obiect este diferită, unele au examene finale, pentru altele nota finală e suma notelor de pe parcursul semestrului, activitatea de la educația fizică nu este notată, doar prezența este necesară. La educația fizică poți să alegi ce să faci: stretching, yoga, înot, cross fit, self defense etc. Sistemul de notare este de la 1 până la 5, nota 2 fiind trecătoare. De asemenea, fiecare obiect are un număr diferit de credite pe care îl oferă. De obicei, din obiectele obligatorii acumulezi 27 de credite, iar pentru toate cele șase semestre ai nevoie de cel puțin 180 de credite pentru a primi diploma de licență.
Partea frumoasă a studiilor la universitate e și faptul că poți să îți construiești singur orarul. Obiectele pe care le ai sunt separate în seminare (prezența obligatorie, maximum trei absențe per semestru, număr mic de studenți) și cursuri sau „lectures” (prezența facultativă, tot torentul). Majoritatea seminarelor au mai multe ore și zile în care decurg, deci este la discreția ta pe care dintre ele o alegi. Eu mi-am aranjat orarul în așa mod, încât am zilele de luni și vineri libere. Orele au o durată de o oră și 30 de minute și prima începe la 8.0, ultima se finalizează la 20.40 (dar nu ai niciodată toate orele consecutiv), pauzele sunt de 20 de minute, cu excepția acelei de prânz, care este de 30 de minute.
Viața la cămin
Cât despre locul de trai, eu am fost printre norocoșii care au fost acceptați la căminul studențesc din apropierea universității. Până la blocul unde am cursurile fac două minute pe jos. Căminul este gratuit pentru deținătorii bursei Stipendium Hungaricum, deci este și un plus în bugetul limitat al unui student. Deși aveam dubii dacă vreau să stau la cămin, abia acum înțeleg că plusurile anihilează minusurile. Cele mai frumoase prietenii pe care le-am făcut în Budapesta sunt cu studenții de la cămin: maratoane de filme, demonstrații culinare în bucătărie, petreceri și grupuri de studiu sunt doar o parte din activitățile pe care le pot inventa niște studenți în seri ploioase.
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Am plecat în străinătate pentru adevărata experiență de studenție și am primit-o la pachet cu profesori dedicați, zeci de cluburi universitare, prieteni internaționali și încă doi ani și jumătate înainte pentru ca să descopăr totul.
Liuba Țobenco
