Și în acest scrutin electoral, sectorul de vârstă de până la 25 de ani este cel mai pasiv din punct de vedere al prezenței la vot. Tinerilor le este greu să conecteze schimbările pe care ar dori să le vadă în societate cu propriu-zis ieșitul la vot, iar oportunitățile de peste hotare le oferă din ce în ce mai puține motive să-și vadă viitorul acasă. În acest context, am întrebat patru tineri liceeni cum ar trebui să fie localitatea în care să vor să trăiască.
Nicoleta Lisevici, elevă în clasa a 11-a în Leova: E lucru cunoscut că din ce în ce mai mulți tineri optează pentru a se stabili cu traiul în altă țară sau în orașele cu o infrastructură mai dezvoltată a țării, deoarece localitățile nu pot asigura tinerii cu condiții decente pentru trai, pentru dezvoltarea personală, și, de ce nu, pentru crearea unei familii. Astfel, „mai marii” localității încearcă să facă schimbări, însă puțini sunt cei care fac aceste schimbări în colaborare cu tinerii.
În aceste condiții, tânără fiind, și arzând de dorință să-mi petrec viața în țara natală, aș sugera unele schimbări de importanță majoră care ar contribui la reducerea numărului tinerilor care pleacă. Localitățile mici, precum e și orașul meu, suferă de o lipsă de medici specializați. Modernizarea și crearea unui sistem medical necorupt ar atrage mulți tineri, căci chiar și când e vorba de cele mai mici probleme, spitalele nu ne pot asigura ajutor, din lipsă acută de specialiști.
De asemenea, dacă localitățile ar avea școli cu suficiente cadre didactice, tinerii elevi nu ar fi nevoiți să plece la școală în localitățile apropiate, căci, să fim serioși, cine nu ar vrea să doarmă cu o oră mai mult decât să o petreacă în drum spre școala din localitatea vecină? Pe lângă cele enumerate mai sus, localitățile ar trebui să aibă și un centru cultural în care tinerii își pot manifesta abilitățile, mai multe cercuri de interes în care tinerii s-ar aduna și ar face ceea ce le place. În același centru cultural, se pot organiza diferite evenimente, de la seri de creație și de poezie, la filme și de la demonstrări publice, la seri cu muzică bună, care ar scoate toți tinerii din case.
„Mai marii localităților” ar trebui să implice tinerii activi în proiectele pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurii. Nu numai că schimbările vor fi pe gustul tinerilor, aceștia se vor simți importanți, vor simți că fac parte în toate sensurile din acea localitate, iar acesta e adevăratul succes. Așadar, „tineretul” trebuie ascultat. Implementarea unor idei ale acestora ar duce la comunități pline nu doar de copii și bătrâni, ci și de tineri activi, care vor să rămână aici să-și construiască o casă pe locurile natale, unde ulterior își vor întemeia o familie. Acesta ar trebui să fie scopul unei comunități, iar cele enumerate mai sus sunt condițiile principale pe care ar trebui să le ofere o localitate – sănătate, educație, dezvoltare și nu în ultimul rând, distracție.
Codrina Pietraru, clasa a 9-a, comuna Pepeni, raionul Sângerei:
Pentru ca eu sa rămân să locuiesc într-un sat, mi-aș dori ca, în primul rând, acesta să fie un mediu activ (cu oameni pozitivi și productivi, cu oportunități/evenimente pentru tineri). Să fie amenajat frumos pentru a avea un loc unde este posibilă întâlnirea cu prietenii și un loc comod pentru a medita asupra unor lucruri. Ar trebui să fie prietenos mediului și să fie promovat un mod de viață sănătos.
Însă din câte vedem din campaniile electorale ale candidaților la postul de primar, observăm faptul că nimeni nu a scris măcar o propoziție care include cuvântul tineri, voluntar, ecologic, activități sau oportunități, iar eu cred că acest lucru este din cauza indiferenței față de generația de azi și atitudinii greșite pentru cei care au o opinie diferită decât restul.
Beatricia Petrașcu, clasa a 11-a, Liceul Teoretic Spiru Haret, Chișinău:
Localitatea în care m-am născut și trăiesc are o semnificație unică pentru mine, doar locurile copilăriei și cuvântul „Moldova” îmi trezește emoții și mii de amintiri. Totuși în momentul în care mă gândesc la universitatea pe care trebuie s-o aleg, cele din Republica Moldova nu intră în calcul, deoarece nivelul și calitatea educației din republică sunt slabe în comparație cu cele din străinătate. Aceasta este și cauza principală pentru care voi pleca la studii peste hotare, însă în planul meu se include întoarcerea în țară și implementarea ideilor și cunoștințelor acumulate acolo în țărișoară noastră.
Dacă n-am lua în considerare medicina, care este un factor ce alungă mulți tineri din țară, eu aș rămâne, în condițiile în care am avea aici aceleași oportunități pe care ni le oferă programele internaționale spre exemplu, practică – nu teorie, logică – nu pe de rost, creativitate – nu marginalizare. Aici mă refer la mentalitatea societății noastre ce mă distruge moral de fiecare dată când interacționez fie în transportul public, fie în parcuri.
Problema noastră, din punctul meu de vedere, este faptul că punem accent mult prea mult pe istorie și tradiții, suntem orgolioși și corupți „din talpă”, nu pentru că vrem sau pentru că nu știm că e rău, ci pentru că de multe ori asta e vital (în cazul medicinei), ceea ce se educă. Un exemplu și mai concret ar fi faptul că până la 18 ani ni se spune să nu punem întrebări și să nu vorbim de politică pentru că „nu ne pricepem”, iar după 18 mare e mirarea că tinerii nu merg la vot și nu se interesează. E absurd în sec. XXI să criticam părerile altora, orientarea sexuală, să fim rasiști, să râdem de încălzirea globală, să susținem doar familiile tradiționale și să îi corectăm pe cei ce feminizează cuvintele din limba română (neștiind ce înseamnă egalitate de gen). E absurd să te ciocnești cu mita de mic copil observând procesul oriunde – școli, spitale, politică, poliție –, iar cel mai dureros pentru mine, chiar și la olimpiade, fenomenul fiind discutat liber ca și cum ar fi unul firesc. Absurd, dar se întâmplă. Cu toate acestea sunt mai mult ca sigură că aceste probleme se vor rezolva: cheia fiind informarea societății și interesul civic prin intermediul oamenilor ce vor să devină schimbarea.”
Valentin Josan, clasa a 12-a, Marea Britanie:
Vreau ca următoarea dată când voi merge pe stradă să nu-mi fie frică să cad într-o gaură de canalizare. E destul de trist că în Chișinău am ajuns la nivelul la care nevoia elementară de a supraviețui prevalează asupra interesului pentru un trai confortabil. Drumuri unde nu gropile, ci asfaltul ocupă majoritatea teritoriului, iluminat stradal funcțional, mâncare comestibilă în grădinițe și școli – aceasta este doar o parte din întreaga listă a dorințelor oamenilor, care rămâne practic neschimbată an de an. Candidații la Primărie și Consiliul Local trebuie să înțeleagă deja că asta ne este necesar pentru a vrea să trăim aici. „Capitală Europeană” e o sintagmă atât de folosită în ultimul timp în promisiuni și atât de vagă în același timp. Vreau să văd politici concrete și productivitate la nivel local, nu apșoară electorală mai murdară decât cea din Bâc.
