Oradea este singurul oraș din țară inclus în rețeaua europeană a orașelor Art Nouveau. Titlul acesta i-a fost adus în 2011, după ce 20 de clădiri orădene au fost recunoscute ca și clădiri Art Nouveau, mai exact în stilul specific Secession de inspirație austriacă.

Art Nouveau reprezintă valul de romantism care a învăluit continentul european la începutul secolului al XX-lea. În România, Oradea este orașul în care se simte cel mai tare influența curentului, cu precădere în arhitectură. Art Nouveau a apărut la Paris și are ca sursă de inspirație natura, cu liniile sale fine, curbate și feminine care ies în evidență. La vremea apariției acestui curent, Oradea era un oraș în plină de dezvoltare, sub dominație austro-ungară, scrie turismistoric.ro.

Oamenii înstăriți care trăiau aici doreau să se alinieze cu moda vest europeană, așa că au angajat cei mai pricepuți arhitecți pentru a el construi cele mai frumoase palate din regiune.

Dintre toate clădirile construite în acest stil, perla orașului, cum mai este numit Pasajul Vulturul Negru iese în evidență atât prin mărime cât și prin așezare. Pasajul este situat și are intrări pe trei străzi: Piața Unirii, kilometrul 0 al orașului, strada Independeței și strada Vasile Alecsandri.  Ca și construcție, este asimteric, având două corpuri inegale și dispuse pe mai mai multe nivele. În 1905, doi avocați și industriași orădeni, Adorján Emil şi Kurlander Ede au cumpărat de la Primărie terenul pe care se aflau hanurile Vulturul și Arborele Verde. După achiziție, timp  de doi ani, Adorján și Kurlander au vizitat mai multe orașe printre care Milano sau chiar orașe din America. După aceste călători cei doi au trecut la treabă și au început construcția maiestuosului palat.

Fiind o clădire seccesionistă, motivele vegetale și cele animale sunt dominante. Cele trei vitralii cu vulturul negru sunt amplasate strategic în punctele de intrare în pasaj. În prezent pasajul găzduiește numeroase cafenele și pub-uri care atrag atât turiștii cât și localnici la activități sociale, în special la lăsarea serii.

De pe cea de-a treia stradă la care acces Palatul Vulturul Negru, puțin mai în față de ieșirea din palat, se află cea mai nouă bijuterie arhitecturală reînnoită de conducere. Casa Roth, căci despre ea este vorba, a fost edificată în anul 1912 fiind ultimul palat antebelic. Imobilul este organizat pe trei etaje plus mansarda. Pe verticală este vizbil un joc al formelor realizat de arhitect. Primul etaj este diferit de celelalte, el având rolul de  a separa parterul de celelalte niveluri printr-o formă continuă. Jocul continuă la etajul doi și trei, unde balcoanele au o formă de semicerc, iar acoperișul are triunghiuri. Simetria se poate observa încă de la parter, poarta de intrare fiind amplasată la mijlocul edificiului.

Anul acesta, schelele de pe Casa Roth au fost înlăturate, lăsându-l să bucure ochii privitorilor. Tot în acest an, Palatul Moskovits Miska a fost restaurat. Acesta se situează pe Strada Republicii, alias Corso. Arhitectul orădean Rimanóczy Kálmán jr. a ales un stil secession german, numit Lilienstil. Ca aspect, palatul este cel mai îmobodobit dintre toate clădirile secessioniste, cu detalii vegetale dar și cu personaje feminine, linii curbate și lebede.

La intrarea în Calea Republicii, o clădire impozantă atrage privirile. E vorba de Casa Poynár, Casa a fost ridicată în 1907 de o familie bogată, de macedoromâni. Bogata familie a fost înrudită și cu familia lui Emanuil Gojdu, mai exact, mama cunoscutului avocat a aparținut acestei familii. Clădirea impresionează prin faptul că baza imobilului este mult mai îngustă față de nivelurile superioare. Cu toate acesrea, clădirea secessionistă este una rezistentă, proaspăt renovată, care abundă în detalii florale.

O clădire importantă, aflată în acest moment într-un proiect de reabilitare, este Hotel Parc, tot de pe strada Republicii. Clădirea a fost ridicată de frații Emil și Gyula Weislovich, în anul 1903. După zece ani de la construcție, Hotel Parc este transformat într-un hotel de lux, având o capacitate de  60 de camere. Deși de-a lungul timpului și-a mai pierdut din strălucire, clădirea rămâne una simbolică pentru oraș. Importanța sa se datorează oamenilor care au ajuns aici. De-a lungul timpului, în hotel au poposit Nicolae Iorga, George Enescu, Liviu Rebreanu, regele Carol al II-lea și poetul indian Rabindranath Tagore.

Pe lângă cele patru menționate, alte 16 clădiri orădene atrag privirile datorită stilului arhitectural ales. Frumusețea palatelor dar și rezistența lor, scoate în evidență reușita orădenilor de a fi în pas cu moda la acea vreme.