În fiecare an, pe data de 18 iulie, este sărbătorită Ziua Internațională Nelson Mandela. La această dată, în 1918, s-a născut Nelson Mandela, primul preşedinte de culoare al Africii de Sud (1994-1999), un luptător în numele democraţiei, al libertăţii şi drepturilor omului.
În 2019, se împlinesc 10 ani de la instituirea de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unit drept Ziua Internaţională Nelson Mandela, în semn de recunoaştere a contribuţiei fostului preşedinte sud-african la cultivarea păcii şi a libertăţii. O Rezoluţie adoptată în acest sens de ONU recunoaște valorile promovate de Nelson Mandela şi punerea sa în slujba umanităţii, în vederea soluţionării, pe de o parte a conflictelor civile şi, pe de altă parte, de îmbunătăţire a relaţiilor dintre oameni, promovarea şi protejarea drepturilor omului, reconcilierea, egalitatea de gen şi drepturile copiilor şi ale altor grupuri vulnerabile, precum şi în dezvoltarea comunităţilor sărace şi subdezvoltate. Aceasta recunoaşte, de asemenea, contribuţia liderului sud-african la lupta pentru democraţie pe plan internaţional şi promovarea unei culturi a păcii în întreaga lume, scrie agerpres.ro.
Apelul internaţional pentru marcarea acestei zile este ca oamenii din întreaga lume să sărbătorească această zi prin acţiuni bazate pe ideea că fiecare persoană are puterea de a schimba lumea în bine. Timp de 67 de ani (din 1942, când şi-a început campania pentru drepturile omului şi până în 1999, când s-a retras de pe scena politică), Nelson Mandela şi-a pus viaţa în slujba umanităţii, ca avocat al drepturilor omului, fiind un om al păcii internaţionale. Oamenii din întreaga lume sunt rugaţi să acorde 67 de minute din timpul lor în această zi pentru realizarea unui serviciu în folosul oamenilor şi comunităţii din care fac parte.
În cinstea lui s-a înființat un premiu onorific – Premiul ONU „Nelson Rolihlahla Mandela”. Premiul se acordă o dată la cinci ani fiind un tribut adus realizărilor şi contribuţiilor remarcabile a două persoane (o femeie şi un bărbat). Cei doi laureaţi nu sunt aleşi din aceeaşi regiune geografică.
Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918, la Mvezo, Africa de Sud. S-a alăturat Congresului Naţional African în 1944 şi s-a angajat în lupta de rezistenţă împotriva politicilor de apartheid ale Partidului Naţional. A fost arestat de mai multe ori, pentru ca apoi să fie judecat pentru înaltă trădare, iar Congresul Naţional African a fost scos în afara legii. În 1961, când autorităţile şi-au îndreptat atenţia către votarea noii Constituţii, în care politica de apartheid era oficializată ca politică de stat, Nelson Mandela a adoptat o poziţie extremă, îndemnând populaţia, printr-o serie de discursuri, la grevă generală. În replică, autorităţile au decis mobilizarea armatei şi declararea stării de urgenţă. În acelaşi an, Nelson Mandela şi liderii protestatarilor au hotărât formarea unei grupări radicale de luptă contra guvernului.
Mandela a continuat lupta şi pe plan extern, în 1962 participând la Conferinţa Pan-africană pentru Promovarea Drepturilor Omului, unde a fost primit cu simpatie. La întoarcerea în ţară, însă, a fost arestat sub acuzaţia de părăsire ilegală a ţării şi îndemn la revoltă. Condamnat pe viaţă la 12 iunie 1964, a fost eliberat, după 26 de ani închisoare, la 11 februarie 1990.
La un an după eliberarea sa din închisoare, în 1991, la prima Conferinţă a Congresului Naţional African (ANC) desfăşurată în Africa de Sud, Nelson Mandela a fost ales preşedinte al congresului (până în 1997), iar Oliver Tambo a fost însărcinat să organizeze alegeri generale. A condus negocierile cu preşedintele ţării F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului şi organizarea de alegeri universale.
Anul 1993 i-a adus recunoaşterea internaţională, prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace, alături de fostul preşedinte al Africii de Sud, Frederik Willem de Klerk. A primit, de-a lungul timpului, peste 250 de distincţii şi medalii.
La 10 mai 1994, Nelson Mandela a depus jurământul, devenind primul preşedinte de culoare al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ. Mandatul liderului sud-african s-a axat pe dezmembrarea moştenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituţionalizat şi a inegalităţii şi prin promovarea reconcilierii rasiale. A pus bazele unei comisii pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică şi combaterea sărăciei. În 1996 a ratificat o nouă constituţie a statului sud-african.
S-a retras de pe scena politică în 1999, concentrându-se asupra activităţilor de binefacere pentru combaterea sărăciei şi a HIV/SIDA. A organizat, în 2003, primul concert mondial dintr-o serie dedicată campaniei sale anti-SIDA, denumită 46664, după vechiul număr purtat în închisoare. În 2004, a pus bazele Fundaţiei „Nelson Mandela”, a Fondului „Nelson Mandela pentru copilărie” şi a Fundaţiei „Mandela Rhodes” pentru a-şi continua activitatea umanitară. Nelson Mandela a murit la 5 decembrie 2013, la Johannesburg.
