Se consideră că un adevărat creștin este cel, care merge la biserică și, totodată, trăiește cu Dumnezeu în suflet. Însă, uneori, creștinismul este confundat cu o simplă respectare a unor standarde și tradiții de formă.
Mai mulți tineri ne-au răspuns dacă este important să mergi la biserică sau este suficient doar să porți credință în suflet.
„Merg mai rar la biserică, doar atunci când simt nevoia și nu la toate bisericile. Nu înțeleg esența taxelor stabilite, care sunt prea mari fiind că e un lucru care se face pentru suflet, nu pentru bogăție și fală. Plus la toate, poți să te rogi oriunde vrei la Dumnezeu însă important este să crezi în El și să fii un om bun”, a comentat Aneta Popov.
„Da, merg în fiecare duminică fiind că încă din copilărie părinții mă duceau la biserică. Însă cauza cea mai principală e pentru că îl simt pe Dumnezeu. Nu fac niciodată ceva în ce nu cred și prin ce nu am trecut prin propria experiență. Îmi place că la biserică e liniștit și cum cântă la slujbă. Îmi plac anumiți preoți cu care mă cunosc, care mereu sunt înțelegători față de mine și pot să îmi ofere un sfat când sunt confuză. Sunt de părerea că fără credință, omul își pierde esențialul vieții. Însă vorbesc de o credință pură, nu o prefacere, ceea ce o fac mulți oameni în ziua de azi. Oamenii spun „pentru ce îmi trebuie la biserică, eu pot și acasă să mă rog”. Sigur, mă rog și eu acasă, însă așa ceva ca împărtășania, spovedania, în general slujba, așa ceva acasă nu se face. Plus în biblie scrie „unde doi se roagă și mai mulți, acolo Dumnezeu vine”, adică puterea este mai mare când oamenii sunt într-un gând, într-o rugăciune pentru Dumnezeu”, a afirmat Mariana Dorogan.
„Când eram copil mergeam mai des la biserică. Încă și acum îmi aduc aminte cum mă trezeam duminică dimineața și mă duceam cu buneii la Sfânta Slujbă. Pe atunci îmi doream să devin și Preot însă, din păcate, mai apoi am încetat să merg la biserică. Nu că m-am dezis de Dumnezeu dar apăruse alte treburi pe care le consideram mai importante. Acum nu mă mai duc la biserică, îl am pe Dumnezeu în suflet și cred că aste e cel mai important”, a mărturisit Ștefan Tomuz.
„Merg foarte, foarte rar. Sunt mai mult credincioasă decât religioasă. În biserică sunt multe reguli care mă deranjează și uneori mi-i incomod că nu știu cum să procedez. Nu rezist să stau mult timp în picioare, iar dacă vreau să mă așez, se uită toți ciudat la mine. În biserici este deja mai mult fetișism și povești băbești decât credință și spiritualitate”, a menționat Iana Carauș.
„În opinia mea, biserica este un locaș sfânt, curat, pur. Cu părere de rău, merg foarte rar la biserică din cauza insuficienței de timp. Cred că un om credincios poate să se roage oriunde, nu contează spațiul, timpul și alte chestii. Este important să fim credincioși în suflet”, a zis Domnica Deceva.
„Da, eu merg la biserică deoarece îmi plac mult cântecele bisericești, dar și pentru că este un loc deosebit unde pot să mă gândesc la mine, la viața mea și să îmi analizez faptele. De asemenea, am cântat în cor bisericesc timp de doi ani”, a declarat Ionela Buțcan.
„Merg ocazional la biserică pentru că îmi place să cred că port un dialog cu Dumnezeu. Îmi place să ascult cântările corului și rugăciunile citite de preot. Merg la biserică pentru a mă ruga Domnului pentru sănătatea familiei mele” a spus Doina Popan.
„Eu merg la Biserică pentru că cred în Dumnezeu. Cunoscutul filosof și matematician Blaise Pascal a spus „Dacă cred că există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există și El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult”. A crede nu înseamnă să faci pomană de ochii lumii sau să te rogi doar atunci când ai nevoie de Milostivul Dumnezeu. Credința adevărată se demonstrează prin dragostea față de aproapele nostru, prin bunătatea noastră, prin simțul nostru omenesc. Lucian Blaga îi spunea lui Dumnezeu „Marele Anonim” pentru că măreția creatorului nu poate fi cuprinsă într-un cuvânt, deoarece El este creatorul cuvântului. Credința în Dumnezeu are nobila misiune de a face o lume mai bună prin cele zece porunci și dragoste nemărginită”, a relatat Serafim Gangan.
„La biserică merg însă nu foarte des, odată la două luni sau chiar mai rar, în funcție de starea de spirit. De cele mai multe ori bunica sau mătușa mă obligă să merg la biserică, iar ceea ce mă împiedică cel mai des acolo sunt slujbele religioase lungi care durează 5-6 ore, iar textele impuse de biserică sunt exagerate. Toți acei „slujitori ai bisericii” consideră că femeia este inferioară bărbatului și tradițiile „băbești” mă fac să calc foarte rar pragul bisericii. Însă există și exemple de preoți care se dedică și îmi face deosebită plăcere să-i ascult”, a povestit Nicoleta Melnic.
„Recunosc că merg la biserică foarte rar. Cel mai des ajung la Slujbele de Crăciun și Paște, atunci când reușesc să ajung, mă rog pentru sănătatea și bunăstarea familiei mele. Niciodată nu îndrăznesc să mă rog pentru averi sau alte bunuri materiale, din motiv că starea sufletească este mai importantă decât cea materială”, a menționat Alexandru Leahu.
Autoare: Nina-Gladiela Bezverhniaia, stagiară
