Președintele Igor Dodon susține că „examinează posibilitatea de a candida pe listele partidului socialiștilor” la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Declarația a fost făcută după Consiliul Republican al PSRM, unde a fost adoptată și o rezoluție „de sprijin întreg pentru președintele Republicii Moldova ales de popor, Igor Dodon și inițiativele sale politice și sociale.
„PSRM este un partid pro-prezidențial. Un președinte, fără suportul majorității parlamentare, nu poate să-și îndeplinească toate atribuțiile. În 2016 m-ați susținut, însă oponenții care fură mi-au luat atribuțiile. Sarcina noastră e să obținem majoritatea voturilor pentru listele de partid și să învingem în majoritatea circumscripțiilor”, a spus Igor Dodon citat de AGORA.md
Totodată, acesta nu a exclus faptul că ar putea candida pe listele de partid ale PSRM.
Aici un asterisc: Potrivit legislației, dacă un candidat optează să fie și în circumscripțiile electorale, dar se regăsește și pe listele de partid, prioritate are locul său din circumscripții, iar în Parlament ar merge următorul ales pe listă. Dacă se renunță la un mandat câștigat în circumscripții, atunci acolo trebuiesc organizate alegeri parlamentare noi.
Din istorie
Nu ar fi prima dată când un președinte al țării candidează pe listele electorale ale unui partid politic. A fost cazul în anul 2005 și 2009 de două ori, când Vladimir Voronin deținea funcția de președinte de țară. Totodată, același lucru a fost făcut și de Mihai Ghimpu în cadrul alegerilor din 2010, în acel moment deținând și funcția de președinte interimar al Republicii Moldova.
Totodată, menționăm că din anul 2000 președintele era ales de Parlament. În acel moment atât Voronin, cât și Ghimpu, erau președinți de țară cât și de partid. Prin urmare, această „dualitate” putea fi oarecum explicată de sistemul politic.
Un alt aspect era că deși președintele avea funcții aproape ceremoniale încadrul sistemului de republică Parlamentară al Republicii Moldova, Vladimir Voronin a exercitat un control mai mult autoritar asupra treburilor statului, fiind de facto „regele-soare” al sistemului de până în 2009. Un caz notoriu este trimiterea în demisie a Guvernului Tarlev, asta deși nu ar avea juridic atribuții de a demite guverne, dar a „poruncit-o” și acest lucru s-a înfăptuit, cum s-ar spune „fără a crâcni”.
După modificare
La începutul anului 2016, Constituția Republicii Moldova este schimbată, după o hotărâre a Curții Constituționale. Astfel, este modificată și procedura de alegere a președintelui, asta în timp ce atribuțiile șefului de stat rămân în continuare așa cum erau, ceremoniale.
Întrucât prevederile constituționale cu privire la alegerea președintelui „au fost reînviate” de hotărârea Curții Constituționale, era necesară și „adaptarea acestora la noile realități”.
Astfel, printr-o serie de proiecte de legi este modificat Codul Electoral care include și alegerea președintelui, dar este introdusă o prevedere nouă ce se referea la faptuș că șeful statului nu poate fi membru de partid. La baza acestui amendament se află actualul lider din parlament al grupului popular european (format din foști PLDM-iști), Valeriu Ghilețchi.
„Eu am propus un amendament, el încă nu a fost acceptat, sper că în lectura a doua va fi acceptat și anume: ca viitorul președinte să nu facă parte din niciun partid politic. Chiar dacă la ora actuală el este membru al unui partid politic să-și suspende calitatea sa de membru într-un partid politic din următoarele considerente: dacă viitorul președinte se va lansa în bătălii politice, în special în bătălii cu majoritatea parlamentară, atunci noi vom călca pe grebla pe care am călcat anterior la care v-ați referit”, declara Valeriu Ghilețchi în cadrul unui interviu pentru Europa Liberă, realizat în aprilie 2016.
Contestarea la Curtea Constituțională
După adoptarea noilor modificări în Codul Electoral, inclusiv și cea legată de apartenența politică, da Președintelui au avut loc alegeri prezidențiale. Victorios a ieșit Igor Dodon, care în virtutea noii sale funcții trebuia să renunțe la preșdinția PSRM, lucru făcut în decembrie același an.
Prevederile legale care l-au obligat pe Dodon să renunțe la funcția de lider al partidului cu steluță, au fost contestate la Curtea Constituțională de deputatul PSRM, Vlad Bătrâncea pe 15 iunie 2017. În luna decembrie a aceluiași an Curtea Constituțională a respins sesizarea sa precizând în text mai multe aspecte importante cum ar fi:
53. Conform articolului 77 din Constituție, Preşedintelui Republicii Moldova îi sunt atribuite două funcţii primordiale: (1) de a reprezenta statul şi (2) de a fi garantul suveranităţii, independenţei naţionale, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
54. În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi a doua funcţie a Preşedintelui, care prescrie garantarea unor valori naţionale deja consfinţite, şi nu instituirea voinţei unipersonale.
55. Curtea subliniază că prin depunerea jurământului Președintele Republicii Moldova își asumă un angajament juridic faţă de întreg poporul Republicii Moldova.
58. În acest sens, Curtea reiterează jurisprudența sa anterioară în care a statuat că, din logica construcției constituţionale a statelor de drept, șefii de stat nu exprimă o voință de natură politică
62. Prin urmare, în Hotărârea nr. 2 din 24 ianuarie 2017, Curtea a menționat că Președintele Republicii Moldova este obligat să acționeze în interesele întregii societăți, şi nu ale unei părţi a acesteia, ale unui grup sau partid politic. Din aceste considerente, Președintele Republicii Moldova nu poate fi membru al unui partid politic şi nu poate promova sub nici o formă interesele unui partid politic.
63. De asemenea, în Hotărârea nr. 24 din 27 iulie 2017, Curtea a subliniat că în cadrul sistemelor parlamentare şeful statului joacă rolul unui arbitru, sau al unei puteri neutre, fiind detașat de partidele politice. Chiar dacă nimeni nu poate împiedica şeful statului să aibă opiniile și simpatiile sale politice, mandatul pe care îl exercită este limitat. Președintele este un element important al sistemului politic, dar acesta nu este un partizan al politicului.
Prin urmare, în cazul în care Igor Dodon s-ar regăsi pe capul de listă a unei formațiuni, acest lucru ar putea fi contestat la Curtea Constituțională. Însă până atunci mai sunt câteva luni.
