Vasile Ivanov este licențiat al Facultății Urbanism și Arhitectură. Șase ani în urmă tânărul s-a înmatriculat la UTM pentru că din multitudinea de facultăți existente, cea pe care și-a dorit-o se afla aici. „Mi s-a părut cea mai interesantă facultate din țară, într-un final s-a dovedit a fi așa, nu am dat greș”.
„Îmi plăcea să construiesc tot felul de chestii”
Pasiunea pentru arhitectură Vasile și-a cultivat-o încă de mic. „Îmi plăcea să construiesc, să modelez, să asamblez tot felul de chestii”. Per final, formele pe care le realiza semănau mult cu niște construcții. Între timp, Vasile a început să avanseze la acest capitol și toți cei din mediul apropiat îi pronosticau o carieră remarcabilă în domeniul arhitecturii.
După 6 ani de muncă, visul lui Vasile a devenit realitate. Tânărul și-a luat licența cu 10 și a devenit arhitect cu acte în regulă. Pentru proiectul său de licență, studentul a ales tema „Centru de cercetare tenologică” în orașul Chișinău. Situl (configurația unui loc dintr-un oraș) ales pentru proiect este amplasat între străzile Mihai Viteazu și bd. Renașterii Naționale de-a lungul albiei râului Bîc.
Restaurant panoramic la 114 metri înălțime și o platformă de observare la 135 metri
Proiectul realizat de Vasile are trei scopuri: Regenerarea gării Visterniceni, Ecologizarea albiei râului Bâc și Conversia zonei industriale într-o zonă de agrement cu amplasarea unui centru de cercetare tehnologică.
Centrul de cercetare, elaborat de Vasile, este format din blocul central și trei blocuri secundare: Bloc central: Centru de cercetare, Bloc secundar 1: Muzeu, Bloc secundar 2: Food plaza (centru de alimentație publică) și Bloc secundar 3: Zona de laboratoare.
Toate proiectele sunt specifice și unice în felul său, al lui Vasile se deosebește datorită felului în care arată acesta. „Consider că e un pic diferit, mă refer la componența volumetrică a edificiului, dar și prin complexitatea funcțională pe care o găzduiește: pe lângă spațiile destinate studierii, cercetării la înălțimea de 114m este amplasat un restaurant panoramic, cel mai înalt din Chișinău și în premiera la înălțimea de 135m o platformă de observare”.
Studentul zice că proiectul se poate propune spre realizare. „Raportându-ne la realitatea din Republica Moldova, acest proiect este unul de lungă durată, proiect de perspectivă planificat pentru a rezolva mai multe problem ale zonei așa cum sunt: Gara Visterniceni și Ecologizarea albiei râului Bîc”. Proiectul în ansamblu ar costa 22 milioane de euro.
Inspirația pentru acest proiect i-a venit tânărului din experiența pe care a avut-o în cadrul unui curs de vară din cadrul universității Erasmus din Rotterdam 2017. „Trăirile și anturajul timp de trei luni din Rotterdam și-au pus adânc amprenta în dezvoltarea mea profesională, Rotterdam-ul fiind clasificat în topul orașelor din Europa la capitolul Smart & Green City”.
Fiind un tânăr ambițios, Vasile și-a propus din start să construiască un edificiu înalt „Pentru arhitectura mondială 150m, atât măsoara centrul de cercetare este puțin, dar pentru Moldoba poate deveni cel mai înalt edificiu architectural”.
„Trebuie să lași deoparte totul – viața personală, activitățile extracurriculare, hobby-uri”
Proiectarea unor clădiri durează mult, dat fiind faptul că fiecare detaliu este important când lucrurile trebuie să fie funcționale și opera să dureze în timp. Prin urmare când e vorba despre o teză de licență prietenul cel mai bun al tinerilor devine cafeaua în nopțile albe. „La acest proiect s-a muncit 9 luni (întreg an de studii), 5 luni au fost dedicate studiului urbanistic și 4 pentru realizarea grafică”. Vasile zice că totul ține de complexitate, iar drept comparație viitorul arhitect ne-a spus că o casă de locuit individual, poate fi realizată timp de o lună.
Pe parcursul celor 6 ani de studii tânărul nu o dată a vrut să abandoneze facultatea și să-și creeze un alt viitor. „Specialitatea urbanism și arhitectură nu este una din cele mai ușoare, mereu suntem cu capul în proiecte. În perioada sesiunii suntem de ne atinși, de ne scoși afară, de ce? Pentru că avem foarte mult de lucru”.
Tânărul zice că cel mai complicat i-a fost în primul și ultimul an de studii. „În primul an se face o cernere bună de tot și o călire a studenților, rămân doar cei care rezistă și întradevăr care vor să facă arhitectură”.
Vasile a rezistat primului an, mai mult, acesta a devenit un student de nota 10. „Trebuie să lași deoparte totul – viața personală, activitățile extracurriculare, hobby-uri, dar merită când ești pasionat de ceea ce faci”.
Anii de studenție sunt cei mai memorabili din viața unui tânăr. Fiecare își aduce aminte de lucruri specifice când aude cuvântul „universitate”. „Anul I mi se asociază cu nopți nedormite, stres, lucru mărunt asupra unor lucrări mici, de călire a nervilor, anul II, III, IV – proiecte mai mari, ceva mai interesant, anul V- cel mai relaxant an de studii după părerea mea, poate din cauza pregătirii morale pentru anul VI dar și experiența căpătată mi-a permis să stau relaxat”.
Cea mai memorabilă experiență se întâmpla în vara când a finalizat cel de-al V-lea an de facultate. „Am plecat la Rotterdam, în cadrul programului Smart&Green City, Erasmus. Acolo am căpătat noi abilități, deprinderi și dezvoltare cât personală cât și profesională”.
Pe parcursul anilor petrecuți la universitate, sutdenții adesea se plâng că învață multe discipline inutile, Vasile ține să menționeze că nu e tocmai așa. „La momentul studierii acestora țin să menționez că am crezut că asta e inutilă, asta nu ține de arhitectură, dar acum pot spune că toate și-au avut locul lor pentru formarea noastră. Unele în cadrul formării profesionale altele în cadrul formării ca personalitate”.
Visul de a rămâne acasă
Vara în care a susținut licența, Vasile planifică să o petreacă în căutarea noilor experiențe profesionale. „Am avut o propunere să merg mai departe să studiez un master la Mincu-universitatea de urbanism și arhitectură din București, așa că eu merg mai departe. Eu voi merge înainte și voi lucra acolo unde voi simți ca pot crește”.
„Din punctul meu de vedere Moldova la momentul actual este în creștere de oferte și oportunități.
Avem foarte mult de lucru acasă, așa că da, vreau să rămân aici”.
