Educația sexuală în Republica Moldova rămâne încă un subiect tabu. A apărut în atenția publicului de mai multe ori și a reușit să disperseze societatea în două tabere: cei care consideră că educația sexuală trebuie studiată în școli și cei care sunt împotriva studierii acestei materii. Problema nu ar fi atât de stringentă dacă datele statistice din ultimii ani nu ar arăta numărul mare de sarcini și avorturi în rândul minorelor, dar și faptul că mulți tineri nu au cunoștințe despre metodele de contracepție sau despre riscul infecțiilor sexuale. În Republica Moldova, educația sexuală nu este o disciplină obligatorie. Ea este predată în cadrul orelor de biologie, educație civică și disciplinei opționale – educație sexuală.
Moldova – în încercarea de a include educația sexuală în programul școlar
Prima încercare de a introduce un fel de educație sexuală în școli a fost în anul 2005, atunci când disciplina „Deprinderi de viață” a fost inclusă în programul școlar. „Deprinderi de viață” reprezenta o inițiere a tinerilor în subiecte legate de pubertate, viață sexuală, infecții cu transmitere sexuală, pericolele la care sunt supuși dacă consumă droguri sau țigări și altele. Disciplina a fost promovată în contextul „Memorandumului de colaborare în vederea implementării Programului național TB/SIDA/ITS Moldova”.
Atunci, biserica ortodoxă și mai multe organizații creștine au criticat dur acest curs și au cerut să fie exclus definitiv din programul școlar. Fețe bisericești au caracterizat cursul ca fiind unul păgân și de propagare a desfrâului. După numeroarele critici aduse, disciplina a fost trecută pe lista cursurilor opționale.
„Disciplina „Deprinderi de viaţă” era un concept interesant atât din perspectiva predării, cât şi cea a învăţării. Vă daţi seama, că la crearea cursului nu au fost implicaţi nişte diletanţi, dar a fost o armată de psihologi şi pedagogi, care au ţinut cont de particularitatea de vârstă şi specificul elevilor cărora urma să li se prezinte disciplina. Dar, aceasta, precum şi alte lucruri la timpul lor, a devenit victimă a puterii maselor, care trăiesc cu certitudini. „Deprinderi de viaţă” era un spaţiu în care elevii erau implicați în subiect prin intermediul unor metode interactive, pe care nu le exersau la alte lecţii mai formale. Era lecţia unde exprimarea era una degajată şi nestăvilită de frica notei, întrucât aceasta lipsea. Nivelul de interes al elevilor faţă de subiectele din cadrul orei de educație sexuală era unul direct proportional cu abilitatea profesorului de a le trezi interesul prin mijloacele didactice bine pregătite, atitudine serioasă. Subiectele nu stârneau mare agitaţie, deoarece nu aveau o abordare atât de agresivă așa cum au susținut cei care s-au opus inițiativei.
Conceptul de Educaţie sexuală este unul ce trebuie să completeze lista unor domenii de educaţie obligatorii. Desigur, ca şi orice domeniu, e nevoie să fie adaptat vârstei şi experienței anterioare a elevului, aşa încât informaţia să nu surprindă, dar să se aşeze armonios între cele cunoscute deja. Veşnica dilemă este rămâne să decidem dacă acest tip de educație să fie oferit în cadrul familiei, sau să fie instituționalizat. Nici n-ar fi temei de vorbă lungă, dacă părinții ar fi pregătiţi părinţii să o facă. Pe ei cine i-a învăţat însă? Nu aş lăsa acest subiect doar la discreţia părinţilor, întrucât este un domeniu al educaţiei, care predat eronat, ne afectează pe noi toţi membrii societăţii. Abordarea trebuie să fie una profesionistă, motiv pentru care înclin balanţa către realizarea acesteia alături de familie, dar și în cadrul unui curs ce ar presupune şi metode nonformale, predat de specialişti pregătiţi”, menționează Natalia Diacenco, profesor de educație civică și istorie, care a predat cursul „Deprinderi de viață” în cadrul liceului „Dante Alighieri” din Capitală.
Criticată dur a fost și cartea pentru copii „Sexul povestit celor mici”, care a apărut în vânzare în 2004. În timp ce unii declarau că o astfel de carte este necesară pentru dezvoltarea copiilor, alții o condamnau și o catalogau drept pornografie. Cartea, scrisă într-un limbaj accesibil de specialiștii din domeniu de la Institutul pentru Studierea Sexualității din Spania, se adresa atât adulților, cât și copiilor și reprezenta o ficțiune narativă, având drept personaje principale un băiețel și o fetiță, care participă la prezentarea subiectului. Lucrarea conținea informații de bază cu privire la educația sexuală și afectivă a copiilor. În 2010, Vlad Filat a cerut, în cadrul unei ședințe de Guvern, retragerea manualului de pe piață, iar ulterior cartea a putut fi procurată doar în ambalaj închis și doar de către persoanele care au peste 18 ani. O declaraţie a Asociaţiei Pro Ortodoxia de la Chişinău arată că această carte este „o otravă”, „o pornografie care va provoca traumă psihică copiilor şi va contribui la apariţia unor complexe premature şi a desfrâului”.
„Ţinând cont de realitatea din Republica Moldova, exodul masiv de populaţie, nivelul de cultură foarte scăzut, informarea incorectă a tinerilor despre anumite probleme, faptul că o mare parte din preadolescenţi şi adolescenţi sunt în grija fie a buneilor sau a rudelor, consider necesară introducerea unor lecţii de educaţie sexuală în cadrul sistemului de învăţământ, pentru ca elevii să cunoască schimbările care se petrec în organismul lor. Este necesar ca ei să știe ce trebuie să îi alarmeze şi ce este ceva firesc.
Educația sexuală în şcoală cred că ar trebui să promoveze abstinența. Lecţiile de educaţie sexuală trebuie să fie incluse obligatoriu în câte un capitol în cadrul lecţiilor de biologie, educaţie civică şi dirigenţie. Pentru această implementare consider că este nevoie de actualizat curricula la biologie, educaţie civică, invitându-se specialişti în domeniu. În acest mod toţi copii vor beneficia de acest tip de educaţie. Când am elaborat planificarea de lungă durată pentru lecţia de religie am ţinut cont şi de curricula de religie cât şi recomandările claselor mari asupra temelor pe care ar dori să le studieze, astfel că la clasele mari a VIII-a și a IX-a, subiectul vieţii intime este discutat fără inhibiţie atât din partea mea ca profesor şi preot cât şi a elevilor, deoarece elevilor le vorbesc de la egal la egal”, susține Vasile Manica, profesor de religie.
În luna ianuarie a anului 2012, a fost introdus un nou curs opțional – „Educație pentru sănătate”, o alternativă a cursului din 2005. Potrivit programului de studiu, elevii din clasele V-VI studiază schimbările organismului la pubertate și igiena sexuală la capitolul Reproducere. În clasele VII-IX, la același capitol sunt discutate alte subiecte: consecințele debutului vieții sexuale timpurii, descrierea bioritmului organismului feminin și masculin, consecințele sarcinii în pubertate, maladiile sexuale transmisibile. În clasele liceale se discută despre condițiile necesare menținerii unei relații sănătoase dintre parteneri și aspectele legale privind sexualitatea și influențele social-cuturale asupra exprimării sexualității. Disciplina este predată în baza curriculei disciplinare opționale, pentru clasele I-IV și a V-a XII-a, aprobate la Consiliul Național pentru Curriculum (anul 2015).
Potrivit datelor oferite de Ministerul Educației, în anul academic 2016-1017, disciplina opțională „Educație pentru sănătate” a fost studiată de 40 638 de elevi (inclusiv, 18 462 de elevi de la ciclul primar, 20 223 de elevi de la ciclul gimnazial și 1953 de elevi de la ciclul liceal). Numărul de elevi care studiază această disciplină este de două ori mai mare comparativ cu anul precedent de studii. În cadrul orelor de dirigenție, de asemenea sunt propuse tematici ce vizează Educația sexuală.
Ministerul Educației susține că organele locale de specialitate în domeniul învățământului colaborează cu diverși parteneri care organizează traininguri, lecții informative, concursuri cu teme în domeniul educației pentru promovarea modului de viață sănătos. Actualmente, educația pentru sănătate se realizează prin acțiuni dispersate în 4 direcții: în cadrul orelor obligatorii, prin intermediul orelor opționale, în cadrul orelor de dirigenție și prin colaborarea cu diverși parteneri.
În cadrul orelor obligatorii, Educația sexuală este una dintre componentele educației pentru sănătate și se realizează prin intermediul disciplinelor, susține Ministerul:
– Educaţie civică, la studierea modulului specific „Viaţa şi sănătatea-valori personale şi sociale”, care se predă în toate clasele de la treptele gimnazială şi liceală.
– Biologie, la studierea modulelor „Reproducerea în lumea animală” (în clasele VI-IX) „Sistemul reproducător şi reproducerea la om ” (la ciclul liceal) şi la subiectele cu conţinutul tematic „Igiena sistemelor de organe”.
Y-PEER: Educaţia sexuală a fost predată elevilor din două instituții de învățământ din țară
Pe lângă acțiunile Ministerului, educația sexuală are un suport din ce în ce mai mare din partea mediului non-guvernamental. În perioada septembrie-decembrie 2016, elevii din clasele a 8-a şi a 9-a a gimnaziului din satul Vânători, raionul Nisporeni, şi cei ai liceului „Spiru Haret” din Chişinău, au frecventat un curs de educaţie sexuală, pilotat de către Y-PEER Moldova, cu suportul UNFPA.
În total cursul a fost predat pentru 62 de elevi din cele două instituţii, o dată pe săptămână, din luna septembrie şi până în luna decembrie. Coordonatoarele Y-PEER au menţionat că, dacă instruirea începe de la o vârstă timpurie, educaţia sexuală comprehensivă îi ajută pe copii şi tineri să-şi înţeleagă mai bine sentimentele şi schimbările prin care trece organismul lor, precum şi să stabilească relaţii sigure, sănătoase şi adecvate cu ceilalţi. La fel, dacă tinerii nu dispun de informaţii veridice despre relaţiile sănătoase sau sexualitate, mulţi dintre ei apelează la prieteni, internet sau la alte surse media. Însă informaţiile din aceste surse nu sunt întotdeauna corecte, uneori chiar prezentând pericol.
„Elevii au fost curioși, au existat și momente când s-au simțit rușinati, au râs, au refuzat să vorbească și au făcut glume pe seama altora, însă în general erau interesați și responsabili. Vreau să menționez că în una dintre școli instruirea avea loc după lecții, iar elevii singuri se organizau și stăteau la școală încă câte două ore doar ca să participe la activitățile de educare și comunicare despre sănătatea sexual reproductivă. Este necesar ca acest obiect sa fie predat sistematic. Din păcate doar existența unei disciplino obligatorii poate asigura și o predare sistematică. Dacă nu este sistematic scade eficiența informării”, susține Anna Susarenco, președintă Y-PERR Moldova.
Înainte de realizarea cursului de educație sexuală, doar 20% dintre elevi aveau cunoștințe despre prezervative și anticoncepționale, iar ceilalți nu cunoașteau nicio metodă de contracepție. 40% dintre elevi nu știau cum se folosește un prezervativ, iar 90% nu aveau cunoștințe despre cum poate fi depistată o sarcină. După ce tinerii au făcut cunonștință cu aceste subiecte, cei de la Y-PEER au realizat un test, iar potrivit datelor, de această dată 60% dintre elevi au fost capabili să enumere 2-3 metode de contracepție.
„Educația sexuală trebuie să înceapă de acasă. Cred că ar fi bine să se învețe și în cadrul instituției școlare, doar că trebuie de abordat includerea acestui subiect foarte atent și de stabilit scopul foarte clar pe care dorim să-l atingem. Cred că acest subiect poate fi inclus ca opțional, la discreția părinților. Între timp cred că părinții trebuie să fie cei care să fie învățați cum să abordeze aceste subiecte și importanța acestora. Indiferent de maniera predării, educația sexuală trebuie să ajute tinerii: să obțină informații exacte cu privire la drepturile lor sexuale și reproductive; să fie oferite informații potrivite pentru a spulbera miturile și să se ofere trimiteri la resurse și servicii; să-și dezvolte anumite deprinderi cum ar fi abilitățile de gândire critică, de comunicare și negociere, de luare a deciziilor; capacitatea de a-și asuma responsabilitatea, de a pune întrebări și de a căuta ajutor; să aibă atitudini și valori pozitive: deschidere, respect pentru sine și pentru alții, atitudine pozitivă față de sănătatea sexuală și reproductivă”, susține Zinaida Popa, psihologă-consilier.
Potrivit specialistei, nu există o vârstă exactă la care ar trebui să înceapă discuția despre educație sexuală, însă, totuși, aceasta trebuie să înceapă la o vârstă fragedă. Discuțiile la acest subiect trebuie să fie un proces continuu, gradual și specific vârstei. „Cred că atât părinții, cât și specialiștii ar putea discuta pe aceste subiecte cu copii. Dacă informația este aceeași din ambele părți, atunci se conferă un grad de credibilitate mai înalt. Dacă părinții întâlnesc dificultăți în a discuta cu propriul copil, atunci poate să apeleze la consultația unui specialist care i-ar putea îndruma la acest capitol”, menționează Zinaida Popa.
Statistici îngrijorătoare
Potrivit Biroului național de statistică, în anul 2016 s-au născut 1625 de copii ale căror mame aveau vârsta sub 18 ani, iar în 2015 s-au născut 1579 de copii ale căror mame erau minore. Anul trecut, tați au devenit 202 persoane cu vârsta cuprinsă între 16-19 ani, iar în 2015 numărul taților tineri a fost de 281.
Întreruperea voluntară de sarcină, sau avortul, este un alt subiect care îngrijorează sociatatea. Datele statistice oficiale arată că anual în Republica Moldova se întrerup aproximativ 15 mii de sarcini.
Anul trecut, 912 tinere cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani au avortat. Un număr mai mare a fost atestat în 2015, când au avortat 983 de fete, iar în 2014 această cifră a trecut de o mie. În Republica Moldova sunt înregistrate avorturi și în cazul fetițelor sub 15 ani. Astfel, în 2016 au avortat 10 fete cu vârsta sub 15 ani, în 2015 – 8 persoane, iar în 2014 – 4 minore.
Ce cred părinții? „Educația sexuală nu înseamnă neapărat teoria relațiilor sexuale”
Pentru că mulți părinți au fost indignați atunci când în cadrul dsciplinei „Deprinderi de viață” erau abordate subiecte despre educația sexuală, i-am întrebat și de această dată ce părere au despre necesitatea includerii obligatorii a unei astfel de discipline din nou.
„Cred că este necesară această disciplină. Sunt mulți părinți cărora le este jenă să vorbească copiilor despre lucruri pe care ei trebuie să le cunoască. Dar mai necesar, cred, este din cauză că majoritatea copiilor au acces la internet și aici nu toată informația pe care o primesc este corectă. Au nevoie de o disciplină și de persoane cu cunoștințe, care să le spună ce e bine și ce e rău”, susține Ana Lazariuc Țurcanu.
„Eu, ca mamă a trei fetițe, sunt absolut contra. Trăim într-o lume adecvată și cu părinți moderni și sper educați corect care ar putea sa-și educe copiii singuri. Eu așa voi face. Cineva nu o va face mai bine ca mine. Fiecare copil are personalitate și caracter diferit. Modul lor de a primi informația la fel e individuală, așa că doar părinții știu cum să prezinte această informație copilului lor”, menționează Natalia Cojocari.
„Educația sexuală nu înseamnă neapărat teoria relațiilor sexuale. Aici ar trebui să se acorde atenție și particularităților fiziologice ale genurilor și particularitățile la diferite vârste. Eu nu am îndrăzneala, dar nici cunoștințe necesare ca să îi explic fiului cum și ce se întâmplă. Trebuie totuși să se discute și despre sex, nu ca să li se sugereze cum să-și trăiască copilăria, dar ca să se pregătească pentru viața care urmează, să înțeleagă că relațiile sexuale au și urmări, că orice ai face trebuie să o faci informat și cu responsabilitate”, susține Daniela Dimov.
„Consider că educația sexuală se face de către părinți, bunici sau cei apropiați. În școală nu există cadre specializate pentru a preda această disciplină. Fiecare copil are o personalitate aparte și un nivel diferit de dezvoltare, atât fizic cât și psihic, respectiv fiecare trebuie abordat individual. În clasă, copilul se va rușina să întrebe ceva, însă acasă îi poți crea o atmosferă prietenoasă și să discuți deschis cu copilul tău”, spune Vica Ursu.
Ce spun tinerii? „E stupid să ascundem acest subiect”
Melinte Cristina, studentă
„Cred că în școli ar fi binevite câteva ore de educație sexuală pentru elevii din clasele a IX-a, pentru că multe fete minore ajung să rămână însărcinate, iar unii dau vina pe băieți. Pentru ca astfel de lucruri să fie evitate, este necesară o educație sexuală, pentru ca tinerii să înțeleagă că este vorba de o responsabilitate pe care trebuie să și-o asume”.
Cristi Cojocaru, elev
„Cred că e o stupiditate să ascundem acest aspect față de tineri până când deja este prea târziu să-i mai învățăm ceva. Dacă școala este o pregatire de viață, atunci ea nu trebuie să neglijeze un aspect așa de important al vieții cum este acesta”.
Ana-Maria, elevă
„Nu cred că este necesar ca acest curs să fie obligatoriu. Poate ar fi bine să fie opțional. Nu trebuie impus, deoarece sunt mulți tineri care vor fi contra, iar când ești obligat să faci ceva, întotdeauna ești tentat să încerci opusul. Comunicarea în așa mod nu va fi una eficientă, dacă copiii vor fi obligați. Plus la toate, e o tema destul de delicată, pe care ar trebui să o discute fiecare în familie, în funcție de sistemul de valori și de educație. Nu e corect să impunem pe cineva să se simtă jenant sau intimidat din această cauză”.
Marița Vataman, studentă
„Educația sexuală este necesară în programul școlar, începând din clasa în care elevii sunt deja în deplină dezvoltare. Fetele din societatea noastră se căsătoresc după ce finalizează clasele gimnaziale, pentru ca sunt dezinformate. Într-o societate cu valori sovietice, părinții refuză să comunice cu copiii lor pe așa teme, după care se întreabă de ce copilul lor o ia pe căi greșite”.
Practica internațională
În Europa, educaţia sexuală a fost inclusă în programul educațional școlar de mai bine de jumătate de secol. În anul 1955, Suedia a fost prima ţară care a inclus educația sexuală în școli, urmată de mai multe țări din Europa de Vest între anii ’70 și ’80. Introducerea educației sexuale în școli a continuat până în anii ’90 și începutul anilor ’00, mai întâi în Franța și Regatul Unit și, ulterior în Portugalia, Spania, Estonia, Ucraina și Armenia. În Irlanda, educaţia sexuală a devenit obligatorie în școlile primare și secundare în anul 2003.
Potrivit UNFPA, studiile efectuate în mai multe ţări europene au arătat că introducerea programelor naţionale de educaţie sexuală a determinat pe termen lung reducerea sarcinilor și avorturilor în rândul adolescentelor și scăderea ratelor infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) și a infecției cu virusul HIV în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Mai mult decât atât, prin creșterea nivelului de încredere și consolidarea abilităţilor de a face față diferitor provocări, educația sexuală dezvoltă deprinderi în rândul tinerilor de a construi relații mai puternice și mai semnificative.
Spania – deşi subiecte de educaţie sexuală au fost introduse încă din anii 1970, abia în anul 1981 guvernul spaniol a propus o programă holistică de educaţie sexuală care cuprindea etapa preşcolară şi până la liceu. În 2005 printr-o nouă lege a educaţiei s-a introdus o disciplină numită educaţie cetăţenească care include şi educaţia sexuală cu unele teme obligatorii.
Finlanda – a introdus educația sexuală în școli în anii ’70, iar în urma acestei măsuri numărul sarcinilor la adolescente a scăzut. În Finlanda, metodele de predare sunt bazate pe clipuri, jocuri sau discuții.
Germania – educația sexuală în școli este obligatorie și nu există clauze pentru a permite părinților să își retragă copiii de la lecții, însă aceștia pot fi amendați. Școlile sunt obligate să informeze părinții despre conținutul și metoda de educație sexuală în școli. Elevii învață despre contraceptive și proceduri biologice (pubertate, ciclul menstrual, concepție, sarcină), dar și despre emoții și aspectele unei relației.
Franța – din 2001, educaţia sexuală a devenit obligatorie, iar elevii urmează trei sesiuni pe an, când învaţă despre biologie, aspecte sociale şi etice legate de sex.
În Portugalia educația sexuală începe de la vârsta de 5 ani, pe când în majoritatea țărilor cum ar fi Belgia, Franța, Grecia, Irlanda și Suedia, copiii o studiază începând cu vârsta de 6 ani. De la 7 ani educația sexuală este predată copiilor din Cehia și Finlanda, iar germanii încep această disciplină la 9 ani. În Danemarca, Norvegia, Polonia și Slovacia subiectele legate de educație sexuală sunt discutate de la 12 ani, în Olanda de la 13 ani, iar în Italia și Spania, abia la 14 ani.
