Nu și-a propus niciodată să scrie o carte, mai mult decât atât dragostea pentru acest mijloc de exprimare i-a venit pe neașteptate. Aurel Leahu la 17 ani a reușit să-și publice prima lucrare intitulată „Metamorfoza existențială”. Tânărul își face studiile la facultatea de drept din Bălți, iar timpul liber preferă să îl dedice artei.
De unde vine dragoste pentru scris? Dar inspirația?
„Uram scrisul până la momentul când sufletul necesita să-și expună durerile în formă scrisă. Era o seară târzie. Ascultam ceva din Chopin ori Prokofiev. Acele note muzicale mi-au stârnit dorința de a-mi expune stările sufletești într-un mod deosebit pentru mine. În timpul scrierii mă aflam într-o stare de reverie. În momentul când m-am trezit din acel vis cumplit și mi-am lecturat ceea ce am creat, eram stupefiat de cele scrise. Am început s-o descoper puțin cu puțin și subit, pe neașteptate, m-am îndrăgostit de ea, limba mea maternă.
Inspirația – seva dătătoare de viață creației. Există oameni și lucruri specifice care doar prin prezența lor radiază inspirație, e important ca să știi cum să-i permiți să intre în tine, dar, totodată, să nu-i acorzi șansa să evadeze din acea temniță al suflului. Eu am câteva persoane, pe care mereu mă strădui să le țin în preajmă pentru a fi inspirat incontinuu.”
Ai doar 17 ani, cum ai reușit să scrii și să publici o carte?
„Perpetuu începutul e cel mai greu, întrucât cel mai mult ne e frică de a face primul pas, iar începutul la rândul său, apare din idei. Această trecere de la idei la acțiuni reprezintă punctul de plecare a dezvoltării personale, ieșirea din zona de confort personal fiind acea cale de realizare a trecerii. Analogic a avut loc scrierea și publicarea cărții. Am început de la o idee(„Într-un univers paralel distopic postapocaliptic”) și am încercat să o dezvălui. Nu am intenționat să scriu o carte, doar primeam plăcere de la proces, într-un moment dat înțelegând că se poate primi ceva grandios, în viziunea mea. Vârsta fizică nu e importantă, o influență hotărâtoare în acest proces o deține vârsta psihologică, dezvoltarea cognitivă și emoțională.”
Crezi că e nevoie de multă experiență pentru a scrie, sau e necesar să ai doar talent și dorință?
„Toate trei își au o amprentă fermă asupra scrierii, însă consider că dorința e decisivă, în absența ei nu poți crea ceva de-o frumusețe atică. În fiecare din noi este inhibat talent, prin experiență învățăm să-l aplicăm. Toți suntem profani de la început, dar cu experiența, experimente nenumărate cu scopul de a atenua limita posibilităților personale, ajungem să fim în stare să creăm ceva asemănător cu înfățișarea sublimității. Scriu de un an într-un mod activ, prima publicație a fost în octombrie 2016. A fost necesar de un timp însemnat pentru a atinge nivelul de acum, dar nu-l pot considera nici măcar unul mediocru. Nu mă pot accepta pentru a nu stagna și ulterior, degrada.”
Care sunt lucrurile indispensabile (în materie de sentimente, trăiri) unui autor atunci când se așează să scrie?
„Scrierea literaturii beletristice reprezintă comuniunea dintre suflet și lumea recent creată. Dacă este vorba de primele etape a scrierii( crearea lumii, personajelor, conflictului[interior;exterior] etc.), atunci te întrebi despre ce sufletul dorește să relateze, în ce lume dorește să se afle și ce vrea el să găsească în acea lume. Dacă să vorbim despre descrierea lumii, acțiunilor personajelor, desfășurării conflictelor, atunci acest proces se aseamănă cu o promenadă într-o lume nouă și într-un moment când descoperi ceva nou pentru tine, începi să descrii acel ceva, când sesizezi o discuție importantă, scoți dictafonul din buzunarul interior al gecii și începi să înregistrezi discuția, descriind stările personajelor. În momentul când lumea devine seacă, atunci începi să citești pentru a dezvolta bagajul de idei și lexeme prin care poți să redai acele idei, acest proces fiind unul incontenit pentru ca acea lume să fie cât mai bogată. Nimic din acestea nu sunt posibile fără conflict interior al autorului care este unul etern, el constând din trăiri, stări și sentimente.”
Cine te-a susținut și continuă să te susțină?
„De la început doar un număr restrâns de oameni cunoștea cu ce mă ocup, unii erau sceptici, alții erau optimiști, ambii îmi dădeau puteri. Acum după publicarea cărții am primit o exorbitantă susținere și motivație din partea celor care deja au citit și celor care urmează să o facă.
Relatează-ne câte ceva despre cartea ta. Cine e eroul principal? De ce „Metamorfoză existențială”?
„Metamorfoza existențială” reprezintă schimbarea propriului eu prin neacceptarea și punerea la îndoială a ideilor oferite de societatea ambiantă. Eroul principal este Cairo, dominat de un temperament melancolic, rebel din punct de vedere al ideilor despre existență, trece printr-o perioadă de neacceptare din partea ambianței pentru faptul că e diferit de majoritate. Lumea din carte este o distopie în formare. Majoritatea personajelor reprezintă niște antiexemple pe plan valoric. Cairo reprezintă un exemplu despre cum poți căpăta valori din antivalori, iar calea, pe care o parcurge personajul, este o paradigmă a revoltei interioare care are loc în lăuntrul actantului în momentul conștientizării distingerii felului său de a gândi față de cel al societății.”
Ce cred colegii, prietenii și părinții despre reușita ta?
„Până la momentul dat tot feedback-ul primit a fost unul pozitiv. Pot să menționez faptul că cartea mi-a fost lecturată de Romina Chetraru, autoarea volumului de versuri „Punctul”, care a și lăsat o recenzie ce stă pe partea viceversa a coperții.
Toți cei care mă cunosc și au aflat din ce constă bucătăria interioară, nu au fost atât uluiți de faptul că am scris-o, cât de faptul că am scos-o la căpătâi, pentru că au survenit multe obstacole în cale. Toți cei ce mă înconjoară mă motivează să lucrez mai mult și mai mult asupra propriului eu, asupra aptitudinilor poeticești.
Sunt extrem de fericit de faptul că am reușit să pășesc pe pragul artei scrise. E doar un început. Cel mai frumos de-abia urmează să apară.”
